Episcopului Grigorie Leu al Hușilor a murit la 1 martie 1949, după ce a fost otrăvit cu ioni de cupru în timpul unei întâlniri cu premierul comunist Petru Groza, conform unei expertize realizate la inițiativa Episcopiei Hușilor. 

Expertiza a fost realizată la inițiativa Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, în parteneriat cu IICCMER, pentru investigarea modului în care a trecut la cele veșnice Episcopul Grigorie, existând suspiciunea rezonabilă a otrăvirii sale de către reprezentanții regimului comunist.

PS Ignatie a afirmat în urmă cu patru ani, proaspăt numit Episcop de Huși, că dintre toţi ierarhii care au păstorit la Huşi, îl va avea ca reper pe episcopul martir Grigorie Leu:

”Cel care s-a opus ideologiei diavolului roşu al comunismului chiar cu preţul vieţii sale, fiind otrăvit, după câte se pare, de către primul ministru Petru Groza.(…) Cel mai la suflet îmi este episcopul Grigorie Leu, care în vremuri de prigoană şi cumplită opresiune ateist-comunistă, s-a dovedit a fi conştiinţa cea mai vie a Bisericii neamului nostru, nedorind ca sufletul credinţei să fie distrus de ciuma roşie a comunismului.”

Născut pe 2 mai 1881, în Ţuţcani,  judeţul Vaslui, Grigorie Leu a fost episcop al Huşilor din 1940 până în 1949, când a murit în condiţii suspecte la câteva zile după o întâlnire cu prim-ministrul Petru Groza. Un opozant vocal al guvernului lui Groza, Episcopul Grigorie avea și un fiu care fugise cu câteva zile mai înainte în occident – preotul Vasile Leu, care critica prin intervenții la Radio Londra regimului sovietic de ocupație și pe Petru Groza în mod direct. Petru Groza l-a convocat pe 25 februarie 1949, la Guvern, pentru a da explicaţii, întâlnire în care a criticat noul Statutul de Organizare a Bisericii Ortodoxe Romane.

Prin noul Statut, Groza voia să obțină controlul integral asupra Bisericii Ortodoxe Române, desființând instituţia arhiereului-vicar și unele eparhii istorice. Astfel, Ministerul Cultelor a înaintat o adresă către episcopul Grigorie Leu, prin care îl anunţa că eparhia îi fusese desfiinţată şi primea un domiciliu la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, care urma să se organizeze în jurul fostei catedrale huşene.

În zilele de 25-26 septembrie 2018, a fost demarată, la sediul Episcopiei Hușilor, acțiunea de deshumare a rămășițelor pământești ale Episcopului Grigorie Leu, prelevându-se probele necesare efectuării unei expertize medico-legale toxicologice, conform unui comunicat de ieri al Episcopiei Hușilor. 

Raportul de expertiză medico-legală nr. 16932/c/24.02.2019, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași, a concluzionat că moartea Episcopului Grigorie Leu a fost cauzată de o „intoxicație cu o substanță ce conține ioni de cupru”,  „care nu puteau ajunge în organism decât prin ingestie”.

În data de 28.07.2021, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare a emis o Ordonanță care confirmă otrăvirea Episcopului Grigorie Leu de către reprezentanții regimului comunist:

„expertiza toxicologică face dovada faptului că moartea Episcopului Grigorie Leu a fost consecința inhalării ionilor de cupru, care, prin caracteristicile chimice și prin cantitatea mare îngurgitată, a acționat ca o substanță otrăvitoare, suprimând viața înaltului prelat la scurt timp după întâlnirea avută de acesta cu Petru Groza, președintele Consiliului de Miniștri ai proaspăt proclamatei Republici Populare Române, întâlnire după care acesta a acuzat imediat o stare de rău, iar simptomele sunt și ele unele specifice unei  intoxicații cu substanțe otrăvitoare, fiind întrunite elementele de tipicitate ale unei omucideri”.

Ordonanța mai precizează că, în urma analizei documentelor existente în dosarul de urmărire informativă aflat în arhiva CNSAS, se dovedește opoziția constantă a Episcopului Grigorie Leu față de regimul comunist, caracterizând drept „execuție” acțiunea soldată cu moartea acestuia.

Acțiunile anticomuniste ale Episcopului Grigorie Leu erau îndreptate – potrivit chiar concluziilor din Ordonanța Parchetului Militar – „împotriva ideologiei comuniste”, fiind chiar acuzat în public, în Parlament, în luna august 1947, că „nu s-a încadrat politic și ideologic la cerințele timpului, făcând opoziție fățișă regimului”, și cerându-se trimiterea sa în judecată.

Ordonanța menționează imposibilitatea obiectivă de a mai putea stabili alți eventuali participanți în afară de Petru Groza la comiterea acestei omucideri, dispunându-se clasarea cauzei având ca obiect „săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 439 alin 1 lit. a (uciderea unei persoane) din Codul penal de către Petru Groza, la data faptelor președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române”.

Ultimul patriarh înaintea ocupației sovietice și succesorul lui, morți de asemenea în circumstanțe suspecte

Cu un an înainte, în 27 febriarie 1948, murea Nicodim Munteanu, al doilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române şi membru al Academiei Române. Deși în mod oficial a murit de “pneumonie”, Cicerone Ioaniţiu a avansat ipoteza că Patriarhul ar fi fost otrăvit, în baza simptomelor prezentate de acesta înaintea morții.

Irineu Mihălcescu, întronat în 29 noiembrie 1939 ca mitropolit al Moldovei, era cel care urma să fie succesorul Patriarhului Nicodim în cazul vacantării postului. Dar Mitropolitul Irineu s-a retras din scaunul mitropolitan în 16 august 1947, din cauza presiunior puse de guvern ca urmare a predicilor sale antisovietice. În aprilie 1948, Mitropolitul Mihălcescu a murit la Mînăstirea Agapia, în circumstanțe la fel de suspecte.