Anca Cernea va vorbi azi la lansarea online de la Târgul de Carte Gaudeamus Radio România a cărții Vremea neîmplinirilor de Bronisław Wildstein. 

Un intelectual polonez reprezentativ, jurnalist și publicist conservator, Bronisław Wildstein a provenit din rândurile Solidarității și fost președinte al Televiziunii Poloneze, un susținător curajos al lustrației. A studiat filologia polonă la Universitatea Jagielona din Cracovia. Și-a început activitatea în opoziția anticomunistă în timpul studenției, în 1977, a fost unul dintre fondatorii SKS – Comitetul Studențesc al Solidarității – prima formă de opoziție structurată din Cracovia. În septembrie 2006, Wildstein a fost decorat cu Crucea de Ofiţer al Ordinului Renașterii Poloneze, pentru activitatea din opoziția anticomunistă de către preşedintele Lech Kaczynski.

Evenimentul va fi transmis online începând cu ora 13:30 și îl veți putea urmări pe această pagină.

transcriere fragment Anca Cernea:

“Bronislaw Wildstein este un om foarte cunoscut în Polonia pentru mai multe calte calități ale sale. Este scriitor, dar este și filozof, foarte cunoscut eseist și jurnalist și un om care poate fi definit ca un luptător. El și-a început luptele împotriva comunismului încă din studenție, la sfârșitul anilor ’70 a fondat primul sindicat studențesc care mai târziu a fost una dintre sursele de inspirație și de resurse umane pentru intelectualii Soilidarității.

A colaborat foarte strâns cu Comitetul pentru Apărarea Muncitorilor, o structură a intelctualilor polonezi care a hotărât să se alăture greviștilor și să le ofere sprijinul și competența lor în confurntarea cu regimul comunist. A fost de nenumărate ori arestat, interogat, a fost turnat – are exepriența trădării, a fost nevoit în cele din urmă să se exileze. Circumstanțele au făcut ca el să se afle în Franța în timpul declarării legii marțiale din Polonia și a rămas în exil. A continuat să lupte în exil pentru Polonia, a fost jurnalist la Europa Liberă unde a avut ocazia să îi cunoască pe cei de la redacția de limba română și are scrieri în care vorbește foarte frumos de Monica Lovinescu, despre Virgil Ierunca și despre cărțile lor, despre Fenomentul Pitești, pe care l-a studiat; a fost chiar foarte cutremurat de ce era acolo.

Wildstein se întoarce în Polonia după schimbările din 1989, dar nu încetează lupta, pentru că, din păcate, așa cum constată el, Masa Rotundă din ’89 n-a fost ceea ce am crezut și noi de fapt multă vreme. Nu a fost o cedare de bună voie a puterii de către comuniști, a fost mai degrabă un fel de înțelegere, un fel de cooptare a intelectualilor Solidarității alături de fosta putere, și a fost practic garanția pentru comuniști a perpetuări puterii lor sub altă forma.

Comuniștii au continuat să domine societatea poloneză prin dominația asupra economiei, asupra mass media, asupra instituțiilor statului în mare măsura, mai ales în privința Justiției, putem spune. Wildstein a simțit asta pe pielea lui pentru că și el în aceste confruntări a avut o mulțime de încercări – a avut nenumărate procese, și-a pierdut serviciul ca jurnalist de nenumărate ori, a trecut aproape prin toate redacțiile posibile, mă rog, cele decente, nu chiar orice redacție, dar n-a stat prea mult în niciuna dintre ele. Nici în funcția de președinte al televiziunii poloneze nu a rămas multă vreme, deși guvernarea de atunci îi era apropiata lui ca vederi.

Este un om care a refuzat compromisurile în toate situațiile și niciodată nu s-a sfiint să lupte, nu s-a oprit în fața temelor delicate, nu l-a oprit niciun tabu. Acesta e unul din meritele lui foarte importante și aș spune că această carte, Vremea neîmplinirilor, trebuie privită ca un act de curaj. Este un proiect extrem de curajos să te apuci să scrii în secolul 21 un astfel de roman fluviu, un roman care descrie soarta a patru generații. Un proiect la care poate Thomas Mann se încumeta, dar în ziua de azi nu mai scrie nimeni așa.

În plus, pe lângă faptul că e un roman extrem de capitavant și e bine scris, e scris într-un limbaj foarte direct și acccesibil și are darul de a te atrage și de a te face să nu îl lași din mână, deși e trist și are pe alocuri chiar scene de o mare brutalitate, pentru că așa a fost istoria, iar Wildstein nu se ascunde în spatele unor delicatețuri artistice, nu ezită sa vorbeasca de lucrurile urâte.

Totuși, în alt plan putem spune că este mai mult decât un roman, este pentru generațiile actuale mai ales o ocazie de a se instrui, de a afla adevăruri despre istorie, adevăruri despre confurntarea ideilor și despre lucruri pe care nu le mai inveți la școală și care încep să devina tot mai mult apanajul experților. Sunt istorici care mai știu de ele, cercetători care sunt interesați, există și un cerc puțin mai larg de intelectuali care încă se apleacă cu respect și cu interes asupra istoriei secolului 20, dar este nevoie de o conștientizare mai largă, și eu cred ca un roman bine scris e o cale foarte potrivita pentru a lămuri lume din alte zone – persoane care nu sunt neapărat pasionate și nu au acces direct și facil la surse directe, și nu au nici orientarea pentru a ști unde să caute. Se scriu atâtea cărți, unde să caute ei drumul și, să o numesc așa, o lumină asupra celor întamplate?

Secolul 20, așa cum rezultă din roman, din istoria personajelor și după cum știm cu toții că fost, este cel mai sângeros și cel mai ucigaș secol din istoria omenirii. Lucrurile nu s-au petrecut întâmplator, s-a ajuns la ele într-un anumit fel și Wildstein acoperă în carte și acest plan. Înafară de planul istoric, contextul istoric pe care îl cunoaștem datorită soartei și pățaniilor și atitudinilor personajelor, înțelegem însă și mai profund resorturile de idei care au dus la o asemenea istorie sub forma asta și nu alta. Aici iarăși e vorba de foarte mult curaj în sensul că autorul își permite, și eu zic că reușește, să schițeze marile rătăciri care au dus la aceste crime uriașe și incredbile ale secolului 20.

Un mare merit al lui Wildstein nu numai că nu ezită să intre în asemenea teme – îl ajută bineînțeles și inteligența subtilă și uriașa erudiție – cred că este un act de curaj însuși faptul că se referă la istoria acestei familii în mare măsura familie evreiască, dar și cu membri de familie care nu sunt evrei, etnici polonezi. Aici își permite să intre în domeniul foarte delicat al relațiilor dintre aceste doua comunități și fără să cadă în niciun fel de schematizări și caricaturizări, e cât se poate de realist și de mânat doar de dorința de a spune doar adevărul, indiferent de cine se supără sau nu se supără – asta e ceva foarte caracteristic pentru Wildstein.

Romanul începe prin această crimă îngrozitoare care se petrece în zona care a aparținut Poloniei înainte de partiții, care acum era în Imperiul țarist. Are loc un progrom oribil și este ucis acolo strămoșul acestei familii, prima generație despre care vorbim în carte, Acesta e un înțelept evreu cu faimă de sfințenie care lasă în urmă trei orfani, trei băieți care sunt crescuți de un unchi fără niciun fel de legătura cu tradiția religioasă și culturală evreiască. Unchiul își pierduse credința probabil din cauza șocului – nu știm motivul cu siguranță, e un personaj destul de enigmatic, în orice caz, acesta nu transmite aceste repere, iar cei trei tineri iau diferite căi care sunt și ele simbolice. Unul devine bolșevic, încearcă să răzbune cele întâmplate și cade el însuși în ispita violenței și săvârșește niște fapte absolut infiorătoare pe care le mărturisește în pragul morții într-un jurnal cutremurător.

Această mărturie, așa cum spunea dl profesor Geambașu zilele trecute, prins ca un capitol în acest roman, ar putea fi o carte de sine stătătoare și e presărata cu informații care au valoare istorică – autorul nu face caz de asta, dar cineva care a cercetat trecutul revolutiei bolșevice recunoaște acolo și personaje și evenimente reale – nu sunt invenții deși pot să fie nume diferite, asta se întâmplă în tot romanul și mai tarziu, în Polonia actuală despre care vine vorba, și în cea din timpul comunismului. Numele pot să difere, locurile pot să difere, dar cam tot ce se întâmplă acolo e adevărat, chiar și dialogurile, unele dintre ele sunt practic lucruri care s-au întâmplat.

Aș vrea să subliniez că este și din partea traducătorului un act de curaj să întreprindă traducerea unei asemenea cărți. Aș apela și la cititor să aiba curajul să citească toată cartea asta până la sfârșit, chiar daca vor fi șocați de anumite scene brutare. Istoria așa a fost și nu e cazul să încercăm să o îndulcim – nu e o carte greu de citit în sensul ca stilul lui Wildstein este foarte direct, nu e întortocheat, nu e inflorit, așa cum vorbește, așa și scrie, însă ar putea fi dificilă aceaastă duritate a numitor scene.

Wildstein este de asemea parte dintr-un război cultural și din confruntări politice actuale din Polonia. El își asumă aceste poziții și le argumentează și toata lumea le cunoaște, dar asta nu îl lasă să cadă totuși în ispita de a zugrăvi personajele care reprezintă adversarii de idei, cealaltă baricadă în această confrutnare, nu îi reduce pe aceștia la ridicol, nu îi caricaturizează, nu îi dezumanizează, chiar se vede un efort extraordinar, și eu zic reușit, de a-i înțelege și pe ei psihologic, de a se pune în locul lor, de a încerca să vadă lumea prin ochii lor. Nu e vorba de justificări sau de condamnări, e vorba de încercarea omeneaască de a te apropia și de a-i întelege și pe ceilalți.”

“Vremea neîmplinirilor prezintă destinul unor oameni atrași în istoria sumbră a secolului XX. De la progromul dintr-un sat de lângă Pinsk la realitatea celei de-a Treia Republici Polone, autorul ne conduce pe drumuri întortocheate, dând înapoi, din când în când, firul narațiunii, schimbând epoci și țări. Urmărim destinele câtorva generații ale familiei Brok, pe care istoria nu o cruță de suferințe, trădări, crime, intoxicare ideologică. Dar cartea poate fi privită și altfel, și anume ca înregistrare sau încercare de înțelegere a experienței care a modelat Polonia de astăzi, începând cu revoluția sângeroasă din octombrie, continând cu “Solidaritatea” dătătoare de speranță, până la istoria celei de-a Treia Republici. În sfârșit, această carte poate fi citită ca un moralitet specific, dezvăluind lupta oamenilor împotirva ispitelor răului și nimicniciei, a acelor ispite cu care secolul XX ne-a amăgit atât de eficient și care, în secolul XXI, nu și-au pierdut nicicum farmecul.”

Ryszard Legutko

În cadrul aceluiași eveniment va fi lansată și cartea Masacrul de la Katyn a lui Jozef Mackiewicz (Petersburg 1902-1985 Munchen), primul autor care scrie despre trei evenimente îngrozitoare, petrecute în timpul celui de al Doilea Război Mondial: crima de la Katyn, masacrul evreilor din Ponary, la care a fost martor, și lupta cazacilor, cetățeni ai URSS și emigranți politici, care în războiul sovieto-german au luptat împotriva bolșevicilor, fiind apoi dați pe mâna acestora de către aliați, pe baza înțelegerii de la Ialta.

Aambele cărți sunt traduse de Constantin Geambașu.
Vorbesc: Constantin Geambaşu, Antoaneta Olteanu, Ion Constantin, Anca Cernea
Moderator: Alexandra Blendea