Aproape 300 de persoane și-au pierdut viața și 500 au fost răniți în atentatele teroriste islamiste din Sri Lanka de ieri, prima zi a Paştelui catolic. Ținta atacurilor a fost în special minoritatea creștină a țării, 7,4%, în special romano-catolici. Budismul este dominant în Sri Lanka, cu 70,2% din populație aparținând acestei religii, iar hindușii și musulmanii reprezintă 12,6%, respectiv 9,7% din populație. Conform guvernului, în atentate au murit și aproape 40 de cetățeni străini, americani, britanici, australieni, chinezi, japonezi și portughezi.

Atacurile vin în contextul agravării accelerate a persecuției suferite de creștinii din întreaga lume. Conform unui raport publicat de fundația papală Aid to the Church in Need în urmă cu un an jumătate, persecuția creștinilor în lume „este emai gravă ca în orice alt moment din istorie”, iar „creștinii sunt mai persecutați decât membrii oricărei alte credințe”.

Din punct de vedere al numărului de persoane implicate, al gravității crimelor comise și al impactului acestora, este clar că persecuția creștinilor este astăzi mai gravă decât în orice alt moment din istorie, conform raportului. Nu numai că creștinii sunt mai persecutați decât membrii oricărei alte credințe, dar tot mai mulți dintre ei se confruntă cu cele mai grave forme de persecuție. În acest context, raportul concluzionează că, în 12 din cele 13 țări analizate, situația creștinilor a fost mai rea în ansamblu în perioada 2015-17 decât în ​​cei doi ani precedenți.

Estimările pentru numărul de creștini din întreaga lume care au suferit o formă de persecuție pentru credința lor în anul 2016 variază de la aproximativ 200.000 până la 600.000. În timp ce cifrele exacte sunt greu de obținut –  numărul de decese raportate a scăzut sub 100.000 în ultimii doi ani – nu există nici o îndoială că nivelul persecuției creștinilor rămâne extrem de ridicat în multe locuri din lume.

Un exemplu deosebit de notabil în acest sens a fost China în care intoleranța față de creștini era în creștere, după cum reiese din reînnoirea presiunii asupra clerului disident și distrugerea bisericilor, precum și a crucilor și a altor simboluri creștine.

În multe țări, situația era deja atât de severă, încât cu greu ar fi putea să se înrăutățească și totuși – cu excepția Arabiei Saudite, unde oprimarea creștinilor e atât de gravă încât nu se putea înrătutății.

În alte țări, cum ar fi Siria și Irak, situația din ce în ce mai gravă cu care se confruntă creștinii în perioada analizată a fost în primul rând legată de impactul unei creșteri a violenței și a intimidării care a atins un nivel maxim în anii precedenți, și anume în perioada 2013-15. În ambele țări și în altele câteva, situația generală a creștinilor a fost mai rea decât cei doi ani precedenți, chiar dacă până în vara anului 2017 violența sa redus considerabil.

Factorii cruciali care arată impactul profund al persecuției sunt în special strămutarea creștinilor, consecințele politice ale destabilizării și pierderea moralului în comunitățile bisericești.

Într-un moment în care în Occident media își concentrează din ce în ce mai mult atenția asupra drepturilor persoanelor, indiferent de gen, etnie sau sexualitate, este ironic faptul că în majoritatea mass-mediei seculare există o acoperire atât de limitată a persecuției masive pe care o suferă creștinii.

Natura omniprezentă a persecuției – și dovezile care implică regimuri cu care Occidentul are legături economice și strategice strânse – înseamnă că guvernele noastre trebuie să-și folosească influența pentru a oferi sprijin minorităților, în special creștinilor. Nu ar mai trebui să fie sacrificați creștinii pe altarul oportunităților strategice și avantajului economic.

Constatările suplimentare ale Raportului includ:

• În Irak, exodul creștinilor este atât de grav încât una dintre cele mai vechi Biserici din lume este pe punctul de a dispărea în următorii trei ani, dacă nu există o schimbare dramatică spre bine.
• Același exod amenință supraviețuirea creștinismului în unele părți ale Siriei, inclusiv în Alep, fosta casă a uneia dintre cele mai mari comunități creștine din întregul Orient Mijlociu.
• ISIS și alte grupări militare islamiste au comis genocid în Siria și Irak.
• Guvernele din Occident și ONU nu au oferit creștinilor în țări precum Irakul și Siria ajutorul de urgență de care aveau nevoie când genocidul era în desfășurare. Dacă organizațiile creștine și alte instituții nu ar fi intervenit, creștinismul ar fi putut deja să dispară în Irak și în alte părți ale Orientului Mijlociu.
• Înfrângerea ISIS și a altor grupuri de islamiști în locuri importante din Orientul Mijlociu oferă ultima speranță de redresare pentru grupurile creștine amenințate cu dispariția. Mulțe nu ar supraviețui unui alt atac violent similar.
• ISIC, afiliatul Boko Haram, a comis genocid împotriva creștinilor din nordul Nigeriei.
  Creștinii au suferit o creștere a violenței și a opresiunii ca urmare a creșterii naționalismului religios. În India, de exemplu, persecuția a crescut de la începutul anului 2014 la putere a partidului naționalist hindus Bharatiya Janata (BJP) condus de premierul Narendra Modi.
  În Coreea de Nord cea mai gravă, „atrocitățile inexplicabile” împotriva creștinilor includ înfometarea forțată, avortul și raportarea credincioșilor care sunt atârnate pe cruce peste foc, iar altele sunt zdrobite sub un vaporizator.

SURSA   Aid to the Church in Need