În urmă cu doi ani publicația World Education News + Reviews (WENR) a publicat un raport care analiza eforturile Germaniei de a integra cele aproximativ 1,3 milioane de refugiați care au ajuns în țară în 2015 și 2016, precum și impactul economic al fluxului de refugiați. WENR a publicat recent o actualizare pentru situația din prezent.

Situația din 2019 rămâne complicată. Povara financiară pentru statul german este ridicată, iar prezența refugiaților a declanșat o reacție politică intensă.

Refugiații din Germania participă la cursuri universitare și lucrează într-un număr mai mare, contribuind astfel la rezolvarea deficitului de forță de muncă din țară. Au crescut eforturile de formare educațională și profesională a solicitanților de azil și încep să se concretizeze unele beneficii economice ale fluxului de refugiați.

Acestea fiind spuse, integrarea socială a refugiaților rămâne lentă, iar beneficiile macroeconomice pe termen lung sunt încă dificil de evaluat, pe fondul unor costuri publice ridicate și al ramificărilor politice destabilizatoare.

În timp ce numărul de noi cereri de azil în Germania a scăzut în 2018 aproape până la nivelul înregistrat înainte de 2015, numărul total de persoane care au solicitat azil sau alte forme de statut protejat a crescut cu 5% în 2017, ajungând la 1,7 milioane, potrivit celor mai recente statistici oficiale disponibile.

Dintre aceștia, conform situației din decembrie 2017, 1,2 milioane au primit permisiunea de a rămâne în Germania, majoritatea provenind din Siria, Irak și Afganistan. Majoritatea refugiaților care vin în Germania continuă să fie bărbați tineri – 84% dintre noii solicitanți de azil din 2017 aveau sub 35 de ani și 60% erau bărbați. Doar un mic procent dispunea de calificări profesionale obținute la școală sau de diplome universitare.

Creșterea populației în orașe precum Berlin este acum generată aproape exclusiv de cetățenii din alte țări, inclusiv de un număr mare de nou-veniți sirieni. Se prevede ca mulți dintre ei să rămână în Germania pe termen lung. Solicitanții de azil și alți migranți pe motive umanitare pot solicita permise de ședere permanentă după trei până la șapte ani de ședere în țară, în funcție de statutul lor de protecție legală.

Costurile din sectorul public rezultate în urma acestui aflux uman rămân mari. Cheltuielile federale alocate solicitanților de azil au fost de 20,8 miliarde euro în 2018, sau puțin mai mult de 6 la sută din întregul buget federal. Aceasta reprezintă o ușoară scădere față de cele 21,2 miliarde de euro din 2017, dar mai mult decât suma din ​​2016, când guvernul a cheltuit 20,5 miliarde de euro. Trebuie menționat că, în timp ce majoritatea alocațiilor financiare sunt destinate cazării, prestațiilor de servicii sociale și inițiativelor de integrare, aproximativ o treime este cheltuită pentru măsuri preventive pentru de stopare a fluxului de refugiați în țările lor de origine.

Este încurajator faptul că încadrarea refugiaților în câmpul muncii a crescut semnificativ în ultimul timp. Aproape s-a triplat de la începutul anului 2017. Numărul azilanților angajați, care originează din primele opt țări de proveniență, a crescut cu 47%, de la 203.000 la 298.000, în perioada octombrie 2017 – octombrie 2018. Referitor la toate țările de origine, numărul celor care caută în mod oficial un loc de muncă și al celor subocupați a scăzut cu 6,7, respectiv 10,6 la sută, în perioada decembrie 2017 – decembrie 2018.

Cu toate acestea, la sfârșitul anului 2018, 456.000 de refugiați erau încă în căutarea unui loc de muncă, iar alți 372.000 erau încă subocupați. Așa cum era de așteptat, integrarea în cadrul pieței muncii s-a dovedit a fi un proces lent, care necesită timp pentru a câștiga tracțiune. De exmplu, aproape 72 la sută din valul recent al noilor veniți sirieni care au ajuns în 2015/16, erau încă șomeri la sfârșitul anului 2018 – cea mai mare rată de șomaj în rândul refugiaților din primele opt țări de origine.

Aducerea majorității acestor solicitanți de azil în câmpul muncii este o sarcină herculeană, având în vedere lipsa abilităților de limbă germană și lipsa de experiență profesională a numeroși refugiați. Cu toate că între 8.500 și 10.000 de refugiați au intrat lunar în câmpul muncii pe parcursul anului 2018, cercetătorii estimează că aproximativ 50 la sută dintre refugiații recenți vor fi în continuare șomeri după cinci ani de la sosirea lor. Se estimează că acest procent va scădea la 25% abia după 14 ani. În plus, aproximativ o treime din refugiații angajați sunt lucrători temporari, fără contracte pe termen lung, iar majoritatea lucrează în ocupații cu un nivel redus de calificare și cu salarizare mică.

Angajatorii se așteaptă ca refugiații să amelioreze problema contracției în creștere a forței de muncă din Germania. Din cauza îmbătrânirii populației și a ratelor scăzute ale șomajului există o penurie nu numai de lucrători calificați, ci și de noi participanți la programele de ucenicie profesională – o tendință care va frâna creșterea economică până în 2035.

Ca răspuns, guvernul german încearcă să recruteze mai mulți lucrători din străinătate și a facilitat participarea solicitanților de azil la programele de formare profesională. O problemă a fost aceea că solicitanții de azil care încep un program de ucenicie pot fi deportați în timpul desfășurării acestuia, dacă cererea de azil este refuzată, ceea ce duce la pierderea de timp și resurse pentru angajatori. Însă așa-numitul regulament 3+2, adoptat pentru prima dată în 2016, permite acum solicitanților de azil respinși să finalizeze un program de pregătire profesională de trei ani și să continue să lucreze în aceeași companie timp de doi ani – ceea ce creează o stabilitate pentru angajatori. Regula este de asemenea benefică pentru refugiați, deoarece aceștia pot obține un permis de ședere permanentă la sfârșitul perioadei de cinci ani, în ciuda faptului că nu sunt eligibili pentru azil.

Presiunile de pe piața muncii, reglementările relaxate și experiențele pozitive cu refugiații angajați îi vor încuraja probabil pe angajatori să preia mai mulți refugiați în anii următori. Un sondaj efectuat în anul 2017 asupra a 2000 de angajatori germani a constatat că mai mult de „trei din patru angajatori participanți, care au angajat refugiați, nu au întâmpinat decât puține sau zero dificultăți cu refugiații în munca zilnică și, în consecință, mai mult de 80% sunt în general sau pe deplin mulțumiți de munca lor.”

Aproximativ o treime din solicitanții de azil care au ajuns în 2015 și 2016 aveau vârsta sub 18 ani, ceea ce înseamnă că sute de mii dintre noii sosiți trebuiau integrați în sistemul școlar.

Reglementările specifice variază între statele germane, dar în general copiii de refugiați sunt obligați să fi absolvit nouă sau zece ani de școală până la împlinirea vârstei de 18 ani. În funcție de școala la care participă majoritatea copiilor de refugiați, înainte de a participa la orele de școală obișnuite, iau mai întâi cursuri speciale de integrare care accentuează limba germană. Există și programe speciale care permit adulților să se întoarcă la școală pentru a obține o diplomă de învățământ secundar de bază (finalizarea studiilor de Hauptschule), care le oferă posibilitatea să intre în programe de formare profesională în meserii aplicate. [Hauptschule este echivalent cu școala generală medie din România, între clasele 5 – 9/10, n.trad.] În general, educația eficientă a copiilor de refugiați este complicată de lipsa cadrelor didactice și de faptul că aceștia au vârste și cunoștințe școlare foarte diferite.

Cu toate acestea, conform ultimelor statistici disponibile, doar 5% dintre copiii de refugiați nu au participat la școală în 2016. Aceasta înseamnă că integrarea în sistemul școlar pare în mare măsură reușită, cel puțin din punct de vedere cantitativ. Trebuie menționat, totuși, că unii copii sunt prea în vârstă pentru clasele respective și că majoritatea sunt înscriși în școli generale de nivel inferior. Elevii care provin din familii de migranți sunt în general subreprezentați în școlile pregătitoare pentru studii universitare și în școlile profesionale secundare.

Deși numărul de refugiați înscriși la universitățile germane este dificil de cuantificat, deoarece instituțiile de învățământ superior nu colectează date privind statutul de refugiat, sondajele realizate de asociația universitară din Germania arată că numărul refugiaților nou înscriși în universitățile germane a sărit de la doar 205 în 2015/16 la 3.788 în semestrul de iarnă 2018/19. Oficialităție afirmă că, în total, numărul refugiaților care s-au înscris la universități germane a crescut de aproape zece ori în ultimii trei ani, de la 1.100 în 2016 la aproximativ 10.000 în 2019.

Sirienii sunt de departe cel mai mare grup dintre acești studenți – acum sunt al șaselea grup de studenți străini din Germania (în 2017 au fost al 16-lea). Conform celor mai recente statistici disponibile, numărul de naționali sirieni înscriși în universitățile germane a crescut cu 69 la sută între 2017 și 2018, de la 5.090 la 8.618 de studenți.

SURSA   WENR