Relația Twitter – Trump din ultimii 4 ani este o lecție de manual despre cinismul businessului rețelelor sociale, despre relația de putere între social media – politic – bani și despre cum businessul în general e o chestie rece și aproape la fel de impersonală ca legea gravitației (asta pentru cei care tind să judece lucrurile în termeni de teatru, cu intrigi și comploturi, cu pasiuni și ideologizări).

În 2016, înainte de venirea lui Donald Trump pe platformă și la Casa Albă, Twitter se îndreptau spre dezastru, pe urmele Nokia, Yahoo și a altor elefanți din cimitir: pierduseră într-un singur an (2015-2016) doua treimi din valoarea de piață la bursă, contabil erau pe minus, pierdeau utilizatori activi (dintre cei care chiar folosesc contul, nu doar îl creează) și interesul publicului.

După primul an în care Trump a folosit masiv Twitter, au recâstigat interesul publicului, sute de milioane de noi utilizatori, 2 miliarde capitalizare pe bursă într-un singur an și au trecut pe profit contabil. Trump i-a revigorat și i-a “ținut” pe creștere 4 ani (politicieni, ziariști și public larg din toată lumea au început să folosească sau să re-folosească masiv Twitter pentru a fi la curent cu informațiile “la cald” de la centrul de comandă al occidentului).

Acum nu le mai este util, dar le este util să facă frumos la public (sau la o parte a lui, pe care o consideră majoritară), așa că îl blochează “de tot“. De văzut ce vedetă internațională va avea în următorii 4 ani potențialul de a atrage și de a fi “motor” pentru Twitter, care în mare nu și-a schimbat business-modelul de acum 4 ani. Actrițele, fotbaliștii, cântăreții se “desfășoară” pe Instagram, Facebook, Yahoo sau Snapchat, nu prea își petrec timpul cu gânduri scrise succint în câteva cuvinte pe Twitter.

Despre puterea imensă, potențialul de cenzură și arbitrar politic al marilor rețele sociale, în condițiile în care media clasică a devenit irelevantă în fața rețelelor sociale, a cam scris toată lumea în aceste zile, e alt subiect.