Totul la stânga e impostură morală și intelectuală. Totul e caricatură și deturnare a bunătății creștine. Egala demnitate a omului în fața lui Dumnezeu s-a transformat în egalitarism nivelator. Iubirea de aproapele a devenit iubirea de departele abstract. Milostenia se face prin delegație, pe banii altora. Când fac milostenie (prin ONG-uri), stângiștii percep salarii babane …
Alexandru Racu este acel personaj care a reușit performanța de a aduce împreună, de data aceasta la lumina zilei și sub același acoperiș, cercurile pro-ruse din România care până de curând s-au străduit să pară în opoziție: pro-comuniștii declarați și ortodoxiștii “anti-comuniști”
Corectitudinea politică e o forma de cenzură marxistă, una mascată în politețe și civilitate.
Apropo de Sidonia Bogdan, Mihail Neamțu dă o definiție a fascismului – “Fascismul înseamnă să bagi pumnul în gură celor care au o opinie care diferă de a ta”
Dragos Aligică realizează un lucru extrem de important, că în clipa de față se duce o luptă pe teritoriul României, în zona identitară, în care se încearcă ca creștinismul să fie, fie, in special ortodoxia, să fie, fie raliată unei cauze liberticide, cum este putinismul – și ne trezim cu Puric și cu alții..
Majoritatea candidaților au avut propuneri etatiste, intervenționiste, asistențialiste, protecționiste, populiste. Spirit antieuropean (ie antigerman) și antiamerican difuz, suveranism, naționalism.
Adrian Papahagi observa urmatoarele: “Există două tipuri de români școliți în Occident: (…) Primii nu s-au lăsat influențați de climatul stângist din universitățile apusene, … Și-au păstrat discernământul și au știut să separe erudiția și excelența academică occidentală de balastul ideologic neo-marxist.
Primitivism, violență, ideologie. Este radiografia clasică a cizmei sovietice, cu un aggiornamento pervers: au inclus abuziv ingrediente omise de tov. Lenin – tradiția națională și credința creștină, ambele într-o înțelegere rudimentară –, ca să mai pescuiască niște găgăuți.
Există oameni care instrumentalizează fățarnic credința creștină și mituiesc ierarhia în scop electoral (politrucii pesediști, de exemplu).
Adrian Papahagi: “Dacă are dreptate strălucitul Paul Dragos Aligica (și cel mai adesea are), merită poate să citiți modesta mea cărticică despre creștinism, politică, România și Europa. Asta-i miza, pentru asta ne luptăm.”
