Bătălia de la Mariupol s-a încheiat, iar Rusia proclamă eliberarea orașului. În realitate, Mariupolul a fost ucis. Această fostă metropolă plină de viață, cu aproape jumătate de milion de locuitori, este acum pe cale de dispariție, lovită până la subjugare de o campanie crudă de anihilare rusească. Cei aproximativ 100 000 de locuitori rămași în Mariupol se văd nevoiți să trăiască printre dărâmături, fără medicamente, apă curentă sau electricitate, scrie Paul Niland pentru Atlantic Council.
În condițiile în care Rusia controlează orașul, nu există nicio modalitate de a cunoaște numărul total al deceselor sau de a evalua adevărata amploare a catastrofei care s-a abătut asupra Mariupolului. În timpul ultimelor săptămâni de luptă, primarul Mariupolului, Vadim Boychenko, a estimat că peste 20 000 de civili au fost uciși și a precizat că acest număr a fost dublu față de numărul de decese înregistrate în toți cei doi ani de ocupație nazistă a orașului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. „Putin este un rău mai mare decât Hitler și trebuie să-l oprim”, a comentat Boychenko.
Comunitatea mondială s-a obișnuit cu scenele apocaliptice din Mariupol și nu mai este șocată de distrugerea unui oraș întreg. Pentru a înțelege integral magnitudine crimei lui Putin, este esențial să ne amintim de Mariupol așa cum era înainte de izbucnirea războiului.
Mariupolul a fost întotdeauna un oraș special, cu o populație diversă, care includea o mare comunitate de etnici greci. Situat pe malul Mării Azov, în sudul Ucrainei, era cald și însorit în cea mai mare parte a anului. Deși aerul era dens din cauza industriei grele din inima Mariupolului, localnicii erau mândri de orașul lor și foarte loiali.
Războiul a ajuns pentru prima dată la Mariupol în primăvara anului 2014, când Moscova a încercat să preia controlul asupra regiunii înconjurătoare a Donbas, în timpul etapelor inițiale ale conflictului de opt ani dintre Rusia și Ucraina. Orașul a fost cucerit de forțele rusești, dar această ocupație a fost, din fericire, de scurtă durată.
După eliberare, Mariupolul a crescut în importanță, devenind cel mai mare oraș din Donbas aflat în continuare sub control ucrainean. Situat la doar câțiva kilometri de linia frontului din conflictului fierbinte cu Rusia, a devenit un centru administrativ și economic, precum și un etalon al standardelor de viață mai ridicate și al libertăților oferite de Ucraina.
În timp ce regiunile din estul Ucrainei aflate sub ocupația rusă se lâncezeau și stagnau, Mariupolul a înflorit. Acest oraș era o oglindă care contrasta puternic cu atrofia părților din Donbas controlate de Rusia. După 2014, în Mariupol a fost deschis un nou birou modern de relații cu autoritățile unde oamenii puteau merge pentru a se căsători și să înregistreze nașterile fără a se confrunta cu birocrația sufocantă și coruptă de stil vechi pentru care Ucraina era cunoscută. Cafenele și baruri hipsterești au apărut în tot orașul, precum și spații elegante de coworking și hub-uri IT. O nouă autostradă a legat orașul de regiunile învecinate din sudul Ucrainei.
Mariupolul a fost, de asemenea, un beneficiar al reformelor de succes privind descentralizarea din Ucraina. Oferind comunităților locale mai mult control asupra modului în care își trăiesc viața și își cheltuiesc bugetele a creat o competiție politică reală între oamenii care doreau să își servească comunitățile, nu doar să le jefuiască. Această situație era izbitor de diferită de modelul autoritar de paternalism promovat în Rusia și în estul Ucrainei ocupate de ruși.
Cu toate că aproape toate clădirile din Mariupol au fost distruse integral, oamenii sunt cei care contează cu adevărat. Poveștile personale ale locuitorilor din Mariupol merită să fie auzite.
Din întâmplare, am întâlnit recent câțiva refugiați care au reușit să iasă din oraș. Împreună cu un prieten, am ajutat o familie de trei persoane în ultima etapă a călătoriei lor de 1 200 km spre un adăpost temporar din vestul Ucrainei. Mama ne-a explicat cum a scăpat din Mariupol împreună cu fiica ei de 12 ani și fiul ei de 11 ani. Aceștia au traversat Ucraina împreună, purtând cu ei câteva din cele mai prețioase posesiuni, inclusiv icoane religioase și un ursuleț de pluș preferat.
Acești supraviețuitorii au folosit un singur cuvânt – „iad”, atunci când au încercat să descrie prin ceea ce au trecut în Mariupol. După ce au ajuns la locul de cazare și au finalizat procesul de înregistrare, mama a realizat că, în sfârșit, copiii ei sunt în siguranță. Copleșită de emoție, a lăsat să curgă câteva lacrimi înainte de a se aduna din nou. Scene asemănătoare s-au repetat de nenumărate ori în ultimele câteva luni. Acest lucru se întâmplă în Europa anului 2022.
Cei care au reușit să iasă teferi din Mariupol au plâns lacrimi de ușurare pentru că au supraviețuit și lacrimi de durere pentru cei lăsați în urmă. Ei deplâng, de asemenea, moartea orașului natal. Mariupolul pe care îl vedeți acum pe ecranele TV este o scenă a crimei unde zeci de mii de vieți de civili au fost curmate.
Acesta nu este Mariupolul de care își amintesc supraviețuitorii. Amintirile lor sunt despre un loc frumos și vibrant, cu un puternic simț comunitar, unde familiile au muncit din greu pentru a-și construi visele. Fiind locația uneia dintre cele mai mari uzine siderurgice din Europa, orașul a fost casa unor oameni foarte duri, care făceau în mod obișnuit munci periculoase și care meritau să fie respectați. Această duritate tradițională a fost unul dintre motivele pentru care Mariupolul a fost apărat cu atâta curaj, în ciuda terorii rusești dezlănțuite asupra sa.
Mașina de propagandă a Kremlinului încearcă acum să prezinte distrugerea Mariupolului ca pe o victorie a Rusiei. În schimb, apărarea îndelungată a Mariupolului în pofida oricăror șanse, ar trebui ținută minte ca un exemplu puternic al eroismului ucrainean care a captat imaginația lumii.
Trupele ucrainene care au ocupat luni de zile vastul complex industrial Azovstal au făcut acest lucru știind că se confruntă cu moartea sigură sau cu captivitatea. Au continuat totuși să lupte, știind că poziția lor reținea unități întregi ale armatei ruse care, altfel, ar fi fost dezlănțuite în alte părți ale Ucrainei.
De asemenea, Mariupolul trebuie să fie ținut minte ca una dintre cele mai mari crime împotriva umanității din secolul XXI. Atrocitățile comise de trupele rusești pe teritoriul Ucrainei au îngrozit comunitatea globală și au declanșat o anchetă internațională privind crimele de război, alături de acuzații de genocid. Chiar și în acest context sumbru, Mariupolul iese în evidență. Putin a ordonat distrugerea orașului, deși știa că sute de mii de civili nu puteau să fugă.
Natura calculată a atacului a devenit evidentă atunci când a avut loc bombardamentul țintit asupra Teatrului Dramatic din Mariupol, care era folosit ca adăpost improvizat de peste 1 000 de civili. În ciuda cuvântului „COPII”, scris cu litere mari pe pământ, lângă teatru, Rusia a lovit clădirea în mod deliberat cu o explozie devastatoare. Potrivit estimărilor actuale, aproximativ 600 de civili au fost uciși numai în acest atac.
Mariupolul a fost distrus pentru a trimite un mesaj înfiorător tuturor ucrainenilor cu privire la soarta care îi așteaptă pe toți cei care refuză invitația lui Putin de a se alătura așa-zisei „Lume rusă”. Faptul că Mariupolul era un oraș cu o majoritate covârșitoare de vorbitori de limbă rusă, care a susținut în mod tradițional forțele politice pro-Kremlin, pare doar să fi întărit hotărârea lui Putin de a pedepsi orașul pentru sfidare.
După Mariupol, nu mai pot exista iluzii în ceea ce privește posibilitatea unei păci de compromis cu Putin. Un oraș care era cândva marcat de mirosurile industriei grele și de briza marină este acum învăluit de duhoarea cadavrelor în descompunere prinse sub dărâmături. Dacă Putin nu va suferi o înfrângere decisivă, mai multe orașe și localități din Ucraina vor avea aceeași soartă. Următorul oraș care urmează să fie supus unei astfel de devastări este Severodonetsk din regiunea Lugansk. Cu siguranță, vor urma și altele. După Mariupol, niciun lider european nu poate pretinde că nu a fost avertizat.
Sursa: Atlantic Council
