• Articol de Paweł Jędrzejewski, Forum Żydów Polskich (Forumul Evreilor Polonezi)

Ori de câte ori revine „problema curcubeului” (în șase culori) care simbolizează mișcările gay și conexe contemporane, apar voci care susțin că asocierea simbolismul curcubeului cu simbolurile religioase (ultimul caz: aureola în culorile curcubeului aplicată pe o imagine importantă din catolicismul polonez*) este în deplină concordanţă și armonie, deoarece curcubeul simbolizează Legământul cu Dumnezeu.

Aceasta nu este o abordare corectă.

Nu există armonie între simbolul LGBT și simbolul Legământului biblic.

De ce?

Iată Cele Şapte Porunci ale Fiilor lui Noe sau Sheva Mitzvot Bnei Noach, care constituie conținutul Legământului simbolizat de curcubeu și de cele șapte culori ale acestuia.

Conform tradiției evreiești și creștine, aceste porunci au fost proclamate în urma Potopului biblic:

• Interdicția de a mânca părți dintr-un animal viu (interdicția cruzimii față de animale – Ever Min ha-Chai)
• Interdicția de a-L blestema pe Dumnezeu (Birkat Haşem)
• Interdicția furtului [tâlhăriei] (Gezel)
• Interdicția idolatriei (Avoda zara)
• Interdicția relaţiilor sexuale imorale (Gilui araiot)
• Interdicția omorului (Şefichat damim)
• Porunca de a stabili scaune de judecată pentru executarea celorlalte şase legi (Dinim)

Printre „relațiile sexuale imorale” la care se referă cea de-a cincea dintre poruncile de mai sus se numără orice act sexual care nu are loc între o femeie și un bărbat (care, în plus, nu pot fi legaţi prin rudenie apropiată sau prin alianță).

Transformări revoluționare în universul sexualității umane

Trebuie amintit în acest moment că Torah (Pentateuhul lui Moise) a operat transformări de însemnătate revoluționară în universul sexualității umane. Acest univers arăta cu totul diferit acum câteva mii de ani. Găsim dovezi în acest sens în mitologiile antice (în care zeii au relații notorii atât heterosexuale-incestuoase, cât și homosexuale și se angajează și în zoofilie) și în literatura antică.

Marta Nussbaum, profesor de filozofie la Brown University, scrie:

„Categoriile antice în privința experiențelor sexuale se deosebeau destul de semnificativ de ale noastre. (…) Distincția centrală în moralitatea sexuală era distincția dintre rolul activ și cel pasiv. Genul obiectului (…) nu era în sine problematic din punct de vedere moral. Băieții și femeile sunt adesea tratați interșanjabil ca obiecte ale dorinței [masculine]. Din punct de vedere social era important să penetrezi mai degrabă decât să fii penetrat. Practic, sexul era înțeles nu ca o interacțiune, ci ca a-i face ceva cuiva.”

Ideile cuprinse în Torah au schimbat radical această situație. Au făcut din „genul obiectului” o temă morală, au stabilit că nimeni nu este „interșanjabil” din punct de vedere sexual. Prin urmare, au stabilit ca sexul să fie o interacțiune semnificativă între oameni de sexe diferite și nu doar „a-i face ceva cuiva”.

Rezultatul a fost, printre altele, creșterea rolului social al femeilor, care încetează cu timpul să fie „obiecte” ale penetrării masculine (interschimbabile cu copii, băieți, animale) sau „mașini de furnizat urmași” și au devenit în mod sistematic, de-a lungul secolelor, parteneri egali ai bărbaților.

Iudaismul și, pe urma lui, creștinismul, au revoluționat sexualitatea umană

Au spus răspicat: „idealul nostru este ca sexul să fie acceptat doar între un bărbat și o femeie, și în plus, doar în cadrul căsătoriei”.

Aceasta a creat o bază solidă pentru familie. La rândul ei, familia a creat baza și a făcut posibilă dezvoltarea civilizației.

Evaluarea consecințelor revoluției înfăptuite de iudaism prin interzicerea homosexualității, prin distincția riguroasă a rolurilor sociale ale bărbaților și femeilor (de exemplu, poruncile care interzic inversarea îmbrăcăminții atribuite fiecărui sex) și prin cerința ca toată interacțiunea sexuală să aibă loc numai între o femeie și un bărbat, nu este posibilă dacă nu ne dăm seama cât de general-acceptată era homosexualitatea la nivel mondial.

„Singura excepție durabilă a fost civilizația evreiască și, o mie de ani mai târziu, civilizația creștină. Cu excepția evreilor, nicio civilizație arhaică nu a interzis homosexualitatea ca atare”, notează dr. David E. Greenberg în The Construction of Homosexuality – una dintre cele mai amănunțite analize istorice ale homosexualității scrise vreodată.

„Doar iudaismul, în urmă cu aproximativ trei mii de ani, declara homosexualitatea drept greșită. Exprima aceasta în cea mai fermă și inechivocă formulare posibilă: Să nu te culci cu bărbat, ca și cu o femeie; aceasta este spurcăciune și: De se va culca cineva cu bărbat ca și cu femeie, amândoi au săvârșit nelegiuire”, continuă Greenberg.

Regres

Este deci un paradox în domeniul simbolurilor și o foarte interesantă evoluție a evenimentelor în domeniul culturii și ideilor, aceea prin care curcubeul – simbolul ordinii și al limitărilor impuse de Creator, pe care iudaismul (și creștinismul pe urma acestuia) le-au introdus în cadrul sexualității umane, a devenit un simbol al unei mișcării (LGBT) care proclamă lozinci diametral opuse.

Aceste sloganuri propovăduiesc un regres către forme de sexualitate din vremuri îndepărtate cu mii de ani – primitive și de mult respinse de umanitate.

De aceea, utilizarea argumentului potrivit căruia curcubeul care simbolizează mișcarea LGBT ar fi în vreun fel compatibil cu simbolismul Legământului biblic este mincinoasă sau, cel puțin, greșită.

Aceste curcubee rămân în conflict cultural.

Articol de Paweł Jędrzejewski, Forum Żydów Polskich (Forumul Evreilor Polonezi)
traducere: Anca Maria Cernea
publicat de ILD cu acordul autorului

* Autorul se referă la imaginea Maicii Domnului de la Jasna Góra, icoană reprezentativă a catolicismului polonez, pe care propagandiştii LGBT au lipit curcubeul în şase culori în locul aureolei, folosind colajul pe afişe, fluturaşi şi autocolante, pentru provocări împotriva Bisericii Catolice.