Represiunea, minciunile și corupția Partidului Comunist Chinez sunt responsabile pentru această criză globală.
The Chinese regime and its moral culpability for Covid-19
Card. Charles Bo, UCANews.com, 2 aprilie 2020
Vinerea trecută, în fața unei piețe goale – Piața Sfântul Petru, Papa Francisc s-a adresat către milioane de oameni din întreaga lume care urmăreau transmisiunile radio și tv și online. Piața era goală, dar, în orice colț al lumii, și iubirea cuprindea inimile, nu doar frica și durerea.
În frumoasa sa predică Urbi et Orbi, Papa ne-a amintit că pandemia coronavirusului a unit umanitatea noastră: „Ne-am dat seama că suntem în aceeași barcă, cu toții fragili și dezorientați, dar și importanți și necesari, cu toții chemați să vâslim împreună”.
Nu există vreun colț al lumii neatins de această pandemie, nu există o viață neafectată. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproape un milion de oameni au fost infectați și peste 46.000 au murit. La final, se estimează că numărul de decese va fi de ordinul milioanelor.
Pe măsură ce consemnăm pagubele produse în întreaga lume, trebuie să ne întrebăm: cine este responsabil?
Pe plan internațional, apar condamnări ale atitudinii neglijente manifestată de China, în special de despoticul Partid Comunist Chinez condus de mâna sa forte, Xi Jinping. Ziarul britanic Daily Telegraph a relatat în 29 martie cum China a mușamalizat adevăratele proporții ale epidemiei de coronavirus. Ziarul a relatat, scandalizat, redeschiderea pieței de pește și carne identificată ca fiind cauza răspândirii virusului. Reputatul profesor de drept James Kraska scrie pe site-ul War on the Rocks [China Is Legally Responsible for COVID-19 Damage and Claims Could Be in the Trillions – War on the Rocks, 23 martie 2020] că Republica Populară Chineză poartă răspundere legală pentru Covid-19 și că cererile de despăgubiri ar putea fi făcute în ordinul a mii de miliarde de dolari.
Un studiu epidemiologic realizat de Universitatea din Southampton din Marea Britanie [STUDIU: Pandemia de coronavirus ar fi fost cu 95% mai mică dacă China ar fi luat măsuri la timp – ILD, 19 martie 2020] a ajuns la concluzia că dacă autoritățile chineze China ar fi acționat în mod responsabil doar cu una, două sau trei săptămâni mai devreme, numărul celor afectați de virus ar fi fost redus cu 66%, 86% și respectiv 95%. Eșecul Chinei a dezlănțuit o contagiune globală care a ucis cu miile.
În propria mea țară, în Birmania, suntem extrem de vulnerabili. Aflați la graniță cu China unde a apărut Covid-19, suntem o națiune săracă lipsită de resursele de sănătate și de protecție socială pe care le au națiuni mai dezvoltate. Sute de mii de oameni din Birmania sunt refugați din pricina conflictului, trăind în tabere în interiorul țării sau aflate la granițele noastre, fără sisteme de salubritate potrivite, medicamente sau îngrijiri adecvate. În astfel de tabere supraaglomerate sunt imposibil de aplicat măsurile de distanțare socială implementate de multe țări. Dacă sistemele de sănătate din cele mai avansate țări din lume sunt copleșite, imaginați-vă pericolele dintr-o țară săracă, măcinată de conflicte, precum Birmania.
Pe măsură ce consemnăm pagubele produse în întreaga lume, trebuie să ne întrebăm: cine este responsabil? Desigur, critici pot fi aduse autorităților de oriunde. Multe guverne sunt acuzate că nu s-au pregătit când au văzut pentru prima dată apariția coronavirusului în Wuhan.
Există totuși un singur guvern care are responsabilitatea principală pentru ceea ce a făcut și pentru ceea ce nu a reușit să facă, și acesta este regimul Partidului Comunist Chinez de la Beijing. Să fie limpede ce vreau să zic: este Partidul Comunist Chinez cel care poartă răspunderea, nu chinezii, și nimeni nu trebuie să răspundă acestei crize cu ură rasială față de chinezi. Chinezii, într-adevăr, au fost primele victime ale acestui virus și au fost pentru mult timp victimele principale ale regimului represiv din China. Ei merită compasiunea, solidaritatea și sprijinul nostru. Represiunea, minciunile și corupția Partidului Comunist Chinez sunt însă responsabile de această pandemie.
Minciunile și propaganda au pus în pericol milioane de vieți din întreaga lume.
Autoritățile din China au ascuns informația imediat ce virusul a apărut. În loc să-i protejeze pe oameni și să sprijine medicii, Partidul Comunist Chinez i-a redus la tăcere pe cei care au avertizat. Mai rău decât atât, poliția le-a ordonat „să înceteze cu comentarile false” medicilor care au încercat să tragă semnalul de alarmă – cum ar fi dr. Li Wenliang de la Spitalul Central din Wuhan, care și-a avertizat confrații în 30 decembrie. Doctorului Li, un oftalmolog de 34 de ani, i s-a spus că va fi anchetat pentru „răspândire de zvonuri”, fiind obligat de poliție să semneze un acord de recunoaștere a vinovăției. Ulterior a murit după ce a contractat coronavirus.
Tineri jurnaliști civici au dispărut după ce au încercat să relateze despre virus. Li Zehua, Chen Qiushi și Fang Bin sunt printre cei despre care se crede că au fost arestați doar pentru că au spus adevărul. Savantul specialist în drept Xu Zhiyong a fost și el reținut după ce a publicat o scrisoare deschisă care critica reacția regimului chinez.
Odată ce s-a aflat adevărul, Partidul Comunist Chinez a respins primele oferte de ajutor. Timp de mai bine de o lună, Beijingul a ignorat Centrul american pentru controlul și prevenirea bolilor și chiar Organizația Mondială a Sănătății; deși colaborează strâns cu regimul chinez, chiar și OMS a fost inițial lăsată în ceață.
Mai mult, există o îngrijorare profundă că datele oficiale ale regimului chinez scad semnificativ proporția infecției din China. În același timp, Partidul Comunist Chinez a acuzat armata SUA că a provocat pandemia. Minciunile și propaganda au pus în pericol milioane de vieți din întreaga lume.
Prin abordarea iresponsabilă și inumană a crizei coronavirusului, Partidul Comunist Chinez a dovedit ceea ce mulți au crezut anterior: că este o amenințare pentru lume.
Comportamentul Partidului Comunist Chinez este grăitor pentru natura sa tot mai represivă. În ultimii ani, am observat o reprimare intensă a libertății de exprimare în China. Avocați, bloggeri, dizidenți și activiști ai societății civile au fost arestați și au dispărut.
Regimul a lansat îndeosebi o campanie antireligioasă, având drept consecințe distrugerea a mii de biserici și crucifixe și încarcerarea a cel puțin un milion de musulmani uiguri în lagărele de concentrare. Un tribunal independent din Londra, prezidat de Sir Geoffrey Nice QC, procuror cel care a realizat umărirea penală a lui Slobodan Milosevic, acuză Partidul Comunist Chinez de recoltarea forțată de organe de la prizonierii de conștiință. Iar Hong Kong, cândva unul dintre cele mai deschise orașe ale Asiei, și-a văzut drastic erodate libertățile, drepturile omului și statul de drept.
Prin abordarea iresponsabilă și inumană a crizei coronavirusului, Partidul Comunist Chinez a dovedit ceea ce mulți au crezut anterior: că este o amenințare pentru lume. Ca țară, China este o civilizație mare și străveche, care de-a lungul istoriei a adus atât de multe contribuții lumii, dar acest regim, prin represiune și neglijență criminală, este responsabil pentru pandemia care face ravagii azi.
În interesul umanității, nu trebuie să ne temem să tragem la răspundere acest regim.
Condus de atotputernicul Xi Jinping și Partidul Comunist Chinez, regimul chinez – nu cetățenii Chinei – ne datorează tuturor scuze și compensații pentru distrugerea pe care a provocat-o. Cel puțin, ar trebui să elimine datoriile altor țări pentru a acoperi costurile Covid-19. În interesul umanității, nu trebuie să ne temem să tragem la răspundere acest regim. Cu cuvintele apostolului Pavel, creștinii cred că trebuie să ne „bucurăm de adevăr” [I Corinteni 13,6 – „Dragostea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.”], pentru că așa cum spune Isus „adevărul ne va face liberi” [Ioan 8,26 – „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.”]. Adevărul și libertatea sunt cei doi piloni pe care toate națiunile noastre trebuie să zidească temelii mai sigure și mai puternice.
Cardinalul Charles Maung Bo
Cardinalul Charles Maung Bo este arhiepiscopul de Yangon din Birmania și președinte al Federației Conferințelor Episcopale din Asia. Opiniile exprimate în acest articol sunt cele ale autorului și nu reflectă neapărat poziția editorială oficială a UCA News.