Detonarea de bombe în 1999 la Moscova, folosită ca pretext pentru declanșarea celui de-al doilea război cecen, a fost fapta FSB-ului. Încă din 1992, occidentalii trebuiau să aibă grijă să oprească evoluția Rusiei într-un stat agresiv și belicos. Cel puțin o parte din Ucraina ar trebui să fie declarată no fly zone. Rușii vor fi învinși, într-un fel sau altul, dar o victorie completă a ucrainenilor este improbabilă atâta timp cât rușii controlează cerul. Atare idei sunt susținute de analistul american David Satter într-o analiză video realizată pentru The Institute of World Politics.

“Rușii întotdeauna – inclusiv în perioada țaristă țarilor și în perioada sovietică – s-au identificat cu statul și au dobândit sensul identității personale din ideea că chiar dacă viețile lor sunt mizerabile, ei sunt totuși parte a unui stat foarte puternic. Din câte am spus și am experimentat, rușii au primit satisfacție din faptul că lumii îi este frică de ei, că ei pot induce frică. După căderea Uniunii Sovietice, nimănui nu i-a mai fost frică de Rusia și a fost creat un vid pe care orice demagog îl putea umple și Putin a înțeles asta perfect.” — David Satter

David Satter este un sovietolog important, fost corespondent la Moscova pentru Financial Times și Wall Street Journal și autorul a patru cărți despre Rusia și Uniunea Sovietică. Acesta prezintă pentru The Institute or World Politics o evoluție cronologică a evenimentelor în Rusia, de la căderea URSS și până azi, cu accent pe ascensiunea lui Vladimir Putin și sistemul pe care l-a creat în jurul său, care explică violența șocantă din Ucraina.

• „Ceea ce s-a instituit în Rusia în anii ’90, n-a fost o democrație bazată pe drept, ci, dimpotrivă, o oligarhie criminală, care a condus în interesul propriu și a folosit democrația nu ca pe o formă validă de guvernământ adecvată unei noi epoci, ci ca pe o mascaradă în numele acaparării de avere. Acest proces s-a desfășurat de-a lungul întregului deceniu de după 1990 și a dus la sărăcirea țării. În mod analog, s-a produs și o situație financiară catastrofală care s-a soldat cu moartea prematură a milioanelor de oameni. Cauzele au fost diferite: sinucideri, accidente, rata bolilor cardiovasculare în creștere, demografilor occidentali care se uitau la cifre nu le venea să creadă că rata deceselor a atins nivelul unei țări africane implicate într-un război civil. Și așa, s-a ajuns la o nemulțumire în masă. Iar această situație a dus la ascensiunea lui Vladimir Putin. În 1999, Rusia era în criză. Rata de susținere a lui Elțîn era de 2%. Familia lui Elțîn era prinsă în corupție ca într-o plasă. De fapt, era chiar epicentrul corupției. Multe dintre cele mai mari îmbogățiri din Rusia s-au produs datorită prieteniei cu membrii familiei Elțîn.”

• „Au început să se răspândească zvonuri în Moscova că ceva e pe cale să se întâmple. Unii spuneau că va avea loc un atac terorist asupra clădirilor guvernului, alții preziceau declanșarea unui război criminal pe străzile Moscovei, ceva ce îi va permite lui Elțîn să declare legea marțială și să anuleze alegerile. Ceea ce s-a întâmplat a fost că patru blocuri de locuit fuseseră aruncate în aer. Pentru explozia respectivă s-a dat vina pe ceceni, s-a pornit un nou război împotriva Republicii Cecene, care a fost urmare a războiului anterior, soldat cu o independență convențională, iar Vladimir Putin, fostul șef al FSB, care este succesorul KGB-ului, a fost numit prim-ministru și i s-a pus sarcina acelui război. Ca urmare a succeselor inițiale a obținut popularitate în Rusia, în special pentru că a pozat ca apărător al poporului rus care s-a pomenit victima unui act terorist, iar în acele circumstanțe mulți oameni preferau să închidă ochii la corupția din jurul lui Elțîn și la faptul că Putin era succesorul ales al lui Elțîn, votându-l președinte… Și așa, Rusia a ajuns din nou condusă de o persoană din serviciile secrete.”

• „Au existat semne precoce că persoana respectivă (Putin – n.n) împărtășea totalmente mentalitatea KGB-ului. Încă mai demult, a dedicat o placă lui Yuri Andropov pe clădirea KGB-ului. A făcut declarații elogioase față de Stalin și conducerea lui Stalin pe timp de război. A fost oarecum circumspect inițial, pentru că a înțeles care vor fi consecințele dacă ar fi fost identificat cu vechiul KGB și cu Andropov și Stalin. Totuși, acestea erau semne timpurii ale direcției în care mergea.”

• „Ulterior, a devenit cunoscută informația, total clară pentru oricine avea ochi de văzut, că acele bombe care au fost folosite pentru a justifica cel al doilea război cecen care în schimb l-au făcut președinte pe Putin, au avut în spate FSB-ul însuși. Dovada principală a fost punerea celei de a cincea bombe, care nu a explodat, în subsolul unei clădiri din Riazan, oraș aflat la sub-vest de Moscova. Oamenii care au plasat bomba au fost descoperiți. S-a dovedit că nu sunt teroriști ceceni, ci agenți FSB. Asta ar trebui să fie o dovadă suficientă pentru oricine, deoarece bomba pusă în Riazan a fost exact la fel ca bombele folosite să arunce în aer cele patru clădiri. Dar la acel timp, nici rușii, nici Occidentul, nu s-au arătat interesați în a determina adevărata natură a celor întâmplate. Fostul secretar de stat Madeleine Albright, întrebată despre explozia bombelor în februarie, la o audiere de dinaintea întrunirii comitetului de afaceri externe a senatului, și a dat răspunsuri evazive. La întrebare despre cine e responsabil, a zis că SUA se opune terorismului sub toate formele lui. A fost, pe scurt, un non-răspuns. Dar totuși, SUA a avut informații despre explozii… Am obținut câteva documente de la Departamentul de Stat care indicau că cei mai de încredere informatori ai lor spuneau că exploziile sunt foarte suspecte și că adevărul despre explozii va zdruncina întreaga țară.”

• „S-a mers pe premisa că Elțîn, care a trebuit să aprobe acele detonări de bombe, a fost întruchiparea democrației și tot ce trebuiau să facă Statele Unite era să-l susțină în mod naiv pe Elțîn, iar în acest caz, Rusia automat să avanseze ca democrație. Sigur că un asemenea mod de gândire șablonat i-a făcut pe occidentali și americani să treacă cu vederea criminalizarea Rusiei și faptul că un asemenea regim în Rusia care se constituia era pe cale să devină foarte periculos pentru propriii oameni și pentru întreaga lume și în cele din urmă periculos pentru noi.”

• „În timpul regimului său, Elțîn a recurs la tactici care au fost ulterior amplificate și adoptate de Putin. Primul război cecen, care a început în decembrie 1994, a fost pornit, potrivit lui Oleg Lobov, consilierul de securitate al lui Elțîn, întrucât – acestea sunt cuvintele lui – avem nevoie de un scurt război victorios pentru a crește ratingul președintelui. Războiul, desigur, n-a fost nici scurt, nici victorios, dar a arătat un anumit tip de gândire, ideea că viețile pot fi irosite, că tragedia poate fi pornită pur și simplu din motive politice egoiste ale unor oameni obtuzi moral aflați în vârful puterii, iar acest tipar în cazul aruncării în aer a blocurilor de locuit, a dus la al doilea război cecen. Al doilea război cecen, care a fost pornit în ciuda faptului că exista un tratat de pace între Rusia și Cecenia, care obliga ambele părți să-și rezolve în mod pașnic toate disputele, ceea ce în cazul Rusiei a fost pur și simplu ignorat sau ignorat sub pretextul unui presupus atac terorist care părea să aibă legătură cu Cecenia. Acel război, care s-a soldat, potrivit diferitor informații, cu zeci de mii de civili decedați. Nu știm cifrele exacte și, desigur, multe mii de soldați ruși au fost uciși. Groznîi, capitala de facto a Ceceniei, a fost practic făcut una cu pământul, iar ONU a declarat că a fost cel mai bombardat oraș din lume la momentul respectiv.”

• „Rusia a recurs la practica folosirii provocărilor pentru a-și rezolva problemele politice interne. Primul război cecen a fost pornit pentru a-i ridica ratingul lui Elțîn. Al doilea război cecen a avut scopul de a-l propulsa pe Putin în funcția de președinte. Iar una dintre primele sale acțiuni ca președinte a fost să-i garanteze lui Elțîn imunitate în caz de urmărire penală.”

• „La începutul anilor 2000, Occidentul a dat apă la moară lui Putin peste tot. La una dintre primele călătorii în străinătate, la Londra, lui Putin i s-a oferit o recepție aproape fără precedent, el fiind elogiat în calitate de noul lider rus care va conduce Rusia spre un viitor și o prietenie mai bună cu Vestul. Și aceasta s-a făcut fără a se depune vreun efort serios pentru a înțelege cine este acest om, fără a se ține seama de evidența faptului aruncării în aer a apartamentelor care l-a făcut președinte.”

• „Un grup care este gata să-și ardă pe foc propriii oameni și să-și aleagă victimele nu în funcție de opoziția acestora față de el, ci complet aleator, nu va vrea să se conformeze procedurilor democratice în viitor și în mod cert nu se va simți legat de vreo regulă. Am spus la acel moment că oricine este capabil de așa ceva este capabil de orice. Putin a urmărit în timpul mandatelor sale să demonstreze adevărul acestui fapt. Au avut loc atacuri teroriste, asasinate, a fost doborât avionul malaez în 2014, fapte care, din anumite motive, au fost pur și simplu ignorate de societatea occidentală, aceasta acceptând multe dintre explicațiile Rusiei, deși explicațiile se tot schimbau. Un exemplu relevant este masacrul de la școala din Beslan în 2004, unde mulți dintre teroriști s-au aflat în închisori rusești până cu puțin timp înainte de atac, când au fost eliberați. Iar apoi sute de părinți și copiii au fost luați prizonieri. Rușii au deschis focul cu aruncătoare de flăcări și lansatoare de grenade și sute de ostatici au fost arși de vii. Acestea sunt tactici care nu vor fi utilizate de nici o țară civilizată. Aceasta e moștenirea teroristă, aceasta este mentalitatea KGB-ului, ideea că indivizii nu contează pentru nimic, că toți sunt material. Vedem această atitudine în felul în care tinerii ruși sunt sacrificați și sunt trimiși în infern în Ucraina. Pentru regimul de la Kremlin, indivizii n-au nicio valoare ca atare. Acest regim vrea să se mențină prin orice metode posibile și convenabile.”

• „În trecut, când Rusia a beneficiat de susținerea Occidentului, era suficient să falsifice alegerile, să întărească corupția, să apeleze la manipulare, să recurgă la teroare selectivă. Cum ar fi, de exemplu, uciderea jurnalistului de investigație Anna Politkovskaia sau uciderea, la Londra, a lui Alexandr Litvinenko, fost agent FSB.”

• „Ocuparea Crimeii a sporit popularitatea lui Putin. Potrivit unor sondaje, aceasta a crescut de la 60 la 88%, potrivit altora, până la 80%. Euforia care s-a declanșat ca urmare a anexării Crimeii a fost remarcabilă.”

• „De la căderea Uniunii Sovietice, în Rusia există ceva ce poate fi numit complexul Weimar, sentimentul pierderii imperiului. Rușii întotdeauna – inclusiv în perioada țaristă țarilor și în perioada sovietică – s-au identificat cu statul și au dobândit sensul identității personale din ideea că chiar dacă viețile lor sunt mizerabile, ei sunt totuși parte a unui stat foarte puternic. Din câte am spus și am experimentat, rușii au primit satisfacție din faptul că lumii îi este frică de ei, că ei pot induce frică. După căderea Uniunii Sovietice, nimănui nu i-a mai fost frică de Rusia și a fost creat un vid pe care orice demagog îl putea umple și Putin a înțeles asta perfect. Chiar și Elțîn a înțeles-o, dar a fost mai puțin capabil să facă ceva în această privință.”

• „În 2007, Putin zicea, într-un interviu mai puțin cunoscut cu un jurnalist german, că n-are niciun plan în privința Crimeii, și că el și guvernul rus respectă integritatea teritorială a Ucrainei.”

• „Acest act de agresiune, anexarea Crimeii, a atras o reacție occidentală foarte slabă. S-au aplicat anumite sancțiuni. Iar doborârea avionului malaiez de către ruși nu a atras nicio reacție, în parte pentru că încă suntem în mentalitatea post-Elțîn de închidere a ochilor și de a spera la mai bine. În timp ce pentru ruși, pentru oamenii din birocrație, guvern, armată și serviciile secrete, e valabilă ideea că războiul este un mod de a distrage atenția populației. Efectul Crimeea a fost imens. A inspirat un val de euforie și ideea că Rusia revine ca o mare putere.”

• „Oamenii se întreabă acum de ce Rusia a hotărât să declanșeze o invazie pe scară largă a Ucrainei. Cauza internă a fost, desigur, că aceasta a fost, iarăși, o modalitate de a consolida puterea. Aceasta este o însușire a puterii autoritare ruse. De asemenea, sunt semne care nu lasă loc de îndoială că sistemul în Rusia se scufundă, că avea probleme interne care pot fi rezolvate numai prin reforme democratice. Așadar, a fost necesar să se facă din nou ceva pentru a ralia populația în jurul oamenilor care au exploatat-o și au abuzat-o.”

• „Președintele Biden a fost un membru marcant al administrația Obama, care, după cum știm, în mod persistent a refuzat să furnizeze arme defensive Ucrainei, când în luptele din estul Ucrainei, ucrainenii aveau puțină apărare în fața atacurilor în masă cu tancurile.”

• „Rușii au o tendință istorică de a-și subestima dușmanii. În cazul primului război cecen, generalul Pavel Graciov, pe atunci ministru al Apărării, declara că capitala Groznîi poate fi capturată în două ore, cu un singur regiment de parașutiști. 18 luni mai târziu, rușii s-au retras înfrânți din Cecenia. În mod similar, au subestimat pregătirea de luptă a ucrainenilor. Aceasta arată și deja știm că a fost foarte puțină consultare în cadrul birocrației ruse și în cadrul serviciilor secrete și militare cu privire la războiul din Ucraina, că deciziile au fost luate de un grup foarte mic.”

• „Ușurința cu care băieți tineri au fost recrutați și aruncați în infern, recrutați în decembrie, beneficiind de foarte puțin antrenament, fără a-i lăsa să-și ia telefoanele, fără a-i informa unde sunt trimiși, că sunt trimiși la război, li s-a dat explicația că vor fi trimiși la hotarul ucrainean pentru exerciții militare. Toate acestea au efect asupra catastrofei militare a rușilor în Ucraina.”

• „Eu cred că rușii sunt sortiți înfrângerii în această aventură, într-un fel sau altul.”

• „Rușii folosesc tactici de tipul celor de la Groznîi în Mariupol.”

• „Rușii nu au comis încă atacuri cu toată puterea în zonele în care au putut să o facă. În majoritatea cazurilor, rușii n-au folosit încă arme de distrugere în masă, dar pot să o facă. Aceasta ar putea și, sper eu, va schimba atitudinea SUA cu privire la o susținere mai activă, care să includă declararea unor părți din Ucraina no fly zone.”

• „Rusia poate produce distrugeri enorme cu armamentul pe care le are, dar nu poate ocupa întreaga lume.”

• „Rusia are o istorie lungă de neonorare a obligațiilor pe care și le-a asumat prin semnarea acordurilor. Așadar, avem o problemă, chiar dacă un tratat ar putea opri luptele pentru un timp. Este important ca sancțiunile care au fost aplicate Rusiei să fie menținute până la eliberarea completă a teritoriului ucrainean. Rusia are un tratat de prietenie cu Ucraina semnat în 1997. S-a semnat un acord în 2010 prin care Ucraina a permis Rusiei să-i închirieze baza din Sevastopol și Crimeea, în schimbul reducerii prețului la gaz. Desigur, după ce s-a anexat toată peninsula, înțelegerea a ieșit din discuție. Orice înțelegere pe care rușii o fac pare să ofere doar o ușurare temporară.”
• „O victorie completă a ucrainenilor este nesigură atâta timp cât Rusia stăpânește spațiul aerian din simplul motiv că rușii pot răspunde concentrărilor de forțe ucrainene.”

• „Un armistițiu va fi o sursă de continuă destabilizare și tensiune la nivel internațional și, în cele din urmă, faptul că Rusia va înțelege că nu și-a atins toate scopurile războinice va fi imposibil de ascuns de poporul rus și este foarte probabil să destabilizeze însăși Rusia.”

• „Varietatea posibilităților e macabră. În cel mai bun scenariu la care putem spera, oricât de îndepărtat ar părea, elemente din armata rusă și din sistemul de securitate rus vor forța sfârșitul acestui conflict și îl vor elimina pe Putin, iar apoi vor încerca să restabilească legăturile cu Occidentul. Nu avem niciun semn că asta se întâmplă acum. În orice caz, înainte să înceapă războiul, un general în rezervă, pe nume Leonid Ivașov, a avertizat că va fi un dezastru și că scopul adevărat al războiului este reîntărirea puterii regimului.”

• „Ceea ce efectiv trebuia să facem a fost să încercăm să prevenim modul în care a evoluat Rusia chiar de la început, din 1992, sau cel puțin din 1999, când am închis ochii la bombardarea apartamentelor și la faptul că un terorist preia puterea în Rusia. Acum trăim cu consecințele acestui fapt și tot ce putem face în acest punct este să ne străduim să rămânem legați de valorile noastre, aceleași valori pe care le-am trădat în Afganistan, și să acordăm susținere puternică ucrainenilor și, desigur, să sperăm că va fi bine.”

• Fiind întrebat de un ascultător care sunt șansele ca Putin să fie eliminat de la putere de alte elite din Rusia, Satter a răspuns: „greu de prezis, dar nu le putem exclude. Este foarte dificil pentru noi, cei din afară, să prezicem așa ceva.”
• În legătură cu amenințările cu folosirea armei nucleare, Satter apreciază: „Așa ceva este tradițional pentru Rusia. Nikita Hrușciov, în epoca sovietică, mereu amenința Occidentul cu armele nucleare. În perioada recentă, astfel de tactici au fost utilizate mult mai puțin, dar rușii le tratează ca pe un instrument strategic. Nu-i costă nimic să facă asemenea afirmații iresponsabile care le pot da un avantaj militar real deoarece pot descuraja Occidentul de la a face pașii necesari pentru a ajuta Ucraina sau de la a ne organiza propria apărare și apărarea alianței. De aceea o fac. Este probabil să folosească armele nucleare dacă nu vor avea altă posibilitate să câștige, dar este treaba noastră să-i facem să se teamă de consecințe, deoarece, la urma urmelor, să nu uităm că și noi avem arme nucleare, iar ei trebuie să se teamă că utilizarea armelor nucleare le va amenința propria supraviețuire și această percepție trebuie întărită și aceasta este cheia pentru noi.”

• „Rusia are 10-15% din populație cu orientare democratică și capabilă să gândească. Restul de 85% susțin ideile pe care le primesc de pe urma influenței propagandei de stat, iar dacă aceasta devine mai puțin convingătoare, cei 10-15% pot lua o mulțime de oameni cu ei. Pericolul este că, având în vedere tradițiile Rusiei și genul de violență din societate, nu știm dacă va fi pace.”

• În ce privește o eventuală acoperire umanitară pentru susținere aeriană deasupra Ucrainei de către SUA și aliații săi, David Satter afirmă că „cu siguranță trebuie să luăm așa ceva în considerare. Dacă ei înconjoară orașe și încep să înfometeze oamenii până la moarte, atunci următoarea întrebare este: anunțăm o susținere umanitară aeriană și o no-fly zone? Am făcut așa ceva în cazul Berlinului. Dacă merg prea departe cu atrocitățile, este greu pentru noi să nu ne băgăm și nu doar din motive emoționale pentru că, dacă America, cu toată puterea ei, stă deoparte și permite ca cetățenii unei țări prietene să fie pur și simplu sacrificați, este compromisă orice credibilitate pe care am putea-o avea, fidelitatea față de principiu.”