“Pierderile armatei ruse în Primul război Cecen, de la 1 ianuarie 1995 până la 31 august 1996, s-au ridicat la 3860 de oameni. Pierderile în zece ani de război din Afganistan s-au ridicat la cincisprezece mii de oameni. Pentru a înțelege amploarea a ceea ce se întâmplă, în Ucraina, în două zile, au murit tot atâtea persoane cât ÎN TOATĂ CECENIA ÎNTR-UN AN ȘI JUMĂTATE. Sau în tot Afganistanul în doi ani de război”, scrie jurnalistul rus Arkadi BABCENKO pe site-ul de opoziție rus Echo Moskvy (Vocea Moscovei), în articolul intitutal Apusul Rusiei. Răsăritul Ucrainei.

“Dacă numărul anunțat de 100 de tancuri, 500 de vehicule de luptă de infanterie și 3.500 de morți sunt reale – și se pare că sunt – acestea sunt pur și simplu niște cifre fantastice. Nici URSS, nici Rusia nu au cunoscut astfel de pierderi zilnice de la al Doilea Război Mondial încoace. 

Dar nu aceasta este ideea. Cel mai important lucru care se întâmplă acum nu sunt pierderile, ci distrugerea mitului despre puterea și invincibilitatea armatei ruse… Despre a treia armată din lume. Despre Puternicul Reich, capabil de orice. Despre dictatura indestructibilă. Despre Sfințenia și Atotputernicia Părintelui Neamului. Despre…

Realitatea s-a dovedit a fi îngrozitoare. Pentru ei îngrozitoare. Lui Putin i se raporta despre realizări incredibile, iar ei înșiși tot tăiau și tăiau. Alocau pentru reînarmare – și tăiau.

La paradă demonstrau „Armate”, iar asupra Kievului au pornit niște vechituri datând din anul meu de naștere. Ce faceți, domnilor liberali ruși, luptați cu corupția în Reich? Toți cei care luptă pentru un Reich fără corupție doresc ca nu jgheaburi ruginite să înainteze spre Kiev, ci cea mai recentă tehnologie. Astfel încât să fi fost suficiente „Calibre” nu pentru două zile, ci pentru doi ani.

Așa că cele 20 de miliarde de dolari pe care acest război* îi costă în fiecare zi Rusiei să se termine nu într-o săptămână, ci în patru ani. Ceea ce înseamnă că ești fie un prost util, fie un complice la crimă. După cum ți s-a spus. Bunicul tau.

Poate că încă nu s-a înțeles, dar Rusia a pierdut. Ea DEJA a pierdut. Totul. Finita la comia. Chiar dacă rușii vor lua Harkovul – ceea ce nu vor reuși – sau chiar Kievul – cu atât mai puțin – aceasta nu va mai conta. Deloc. Și ei deja o înțeleg.

Soldații ruși umblă aiurea pe câmpuri și drumuri și nu știu ce să facă. Tentativele de atac ce continue sunt deja absolut lipsite de sens. Asta doar pentru a-i raporta lui Putin – ura! noi rupem, am capturat satul Lopyrevka, districtul Lugansk, provincia Novorossiysk.

O mare victorie, glorie armelor rusești. Tactic ei se vor surpa în următoarele zile, psihologic, deja au început să se surpe. Și încep să ridice mâinile și să se predea de bună voie.

Putin într-adevăr a trăit în propria sa lume și a crezut cu adevărat că dispune de o armată mare și invincibilă, și nu de o turmă de copii demotivați pe vechituri de fier. Fie că le era frică să-i spună adevărul, fie că l-au lins complet. Iar realitatea n-a mai avut chip să se infiltreze acolo.

Bună dimineața. Dar nici măcar asta nu mai contează. Nici măcar că s-a pierdut războiul. Cert este că, în principiu, totul îi este permis unui dictator. El poate trimite oamenii să putrezească în lagărele de concentrare. Să-i înfometeze și să-i pună să mănânce iarbă fiartă. Să le bată și ucide copiii. Chiar să-i ardă în tancuri «Джавелинами» pe pământul străin ucrainean. El nu poate face doar una – să piardă lupta pe acest pământ străin. Mai ales în așa manieră – pur și simplu purtat cu fața în jos pe masă.

Sclavii i-ar ierta stăpânului orice număr de cadavre. Zeci de mii. Sute de mii. Sau vreo două milioane. S-ar mai fi revoltat, ar mai blestema, dar până aici. Pentru el nu ar fi fost niciun pericol. Cu o singură condiție – să fie luat Kievul.

Și nu doar luat, ci cucerit victorios, cu schimbarea de putere, cu un steag roșu pe Reichstag, cu o paradă a victoriei pe Khreshchatyk și popoare eliberate jubilând. Ca în Crimeea. Pentru care i s-a iertat și prăbușirea rublei, și odihnă în stațiunile din regiunea Lipetsk, și scuipatul în berea din Cehia, și toaletele afară.

Dar înfrângerea… Dar O ASEMENEA înfrângere! Pentru regimul Putin a început numărătoarea inversă. 

Dar nici măcar asta nu este ideea! Nu mai e vorba despre regimul lui Putin. Mâine, luni, se vor deschide bursele și vom afla ce se întâmplă cu cursul rublei, bursa – cred că bursa rusă deja nu mai există prin deconectarea de la SWIFT, trecerea la aprovizionarea cu petrol și gaze din SUA și un alt set complet de bunătăți. Nu numai regimul Putin se va surpa. Rusia se va surpa.

După cum s-a mai spus, e de ajuns să-ți ștergi fundul câțiva ani cu ziarul Pravda, iar hârtia igienică s-o vezi doar în cârnați – și te confrunți cu o nouă revoltă, cruntă și fără sens, pe străzile Moscovei. Pentru libertate ei niciodată n-au mers peste bastoane. Pentru cârnați, da.

S-a lansat cel de-al treilea episod al serialului „Căderea unui imperiu”. Este ca și cum l-am vedea chiar acum pe drumurile Ucrainei. Apropo, rușilor, pregătiți-vă – cel de-al treilea război cecen constituie un episod obligatoriu al acestui sezon. Tot acolo – tătar, bașkir și altele. Tot acolo – pulpele Bush și „Abrams” pe piață. Și pe el Bunicul tău.

Dar. Veți râde, dar nici asta nu este tot! Rusia nu doar se va surpa. Nu știu când anume – poate nu atât de curând – dar acum este inevitabil. Reich-ul, mitul măreției căruia s-a ruinat în fața lumii întregi, și în primul rând a cetățenilor Reich-ului însuși, nu mai poate exista. Natura nu tolerează însă golul. Acolo unde ceva dispare, trebuie să apară ceva. Acolo unde dispare un vechi lider regional, apare unul nou.

Trăim într-o epocă istorică. Se vor scrie manuale despre aceste zile. Chiar acum are loc o schimbare de jaloane a unui strat istoric de trei sute de ani. Strict vorbind, nu atât o schimbare, cât, mai degrabă, revenirea status quo-ului. Rusia apune. Ucraina răsare.

Aceasta au făcut-o acum ucrainenii. În doar două zile.”

Sursa: Vocea Moscovei