Amintiri despre viitorul LGBT

Nu am găsit între cei ce atacă discursul pro familie, fie în mainstream media ori pe platformele cluburilor progresiste, unul măcar să nu strige că e musai să fii filo-rus și comunistoid în gândire dacă aperi familia normală, monogamă.

Ești putinist, adica și filo-sovietic, până la urmă, când aperi familia formată din bărbat, femeie, copii. Nu aplauzi curajul și noutatea numirii unui ministru ori ambasador gay în avangardistele state europene? Trăiești în secolul trecut, retrogradule!

Merită, în condițiile astea, să vedem cum e cu ideologia celor mai avangardiști dintre avangardiști.

Temele omniprezente în discursul noii stângi, cum ar fi eliberarea societății de constrângerile definirii familiei naturale, libertățile sexuale pentru care se luptă acum orice progresist, impunerea respectului pentru o închipuită comunitate universală a homosexualilor, nu sunt nici pe departe produse de evoluția unor idei brevetate în anii 60 în Occident, ca urmare a unei presupuse evoluții a societății.

Nu e vorba de vreun progres al gândirii evoluatului om contemporan. Nici pe departe. Toate acestea sunt doar reafirmări fidele ale unei părți esențiale a doctrinei marxiste și ale unor programe politice explicite în directia „eliberării” sexuale din perioada de început a comunismului, având între scopuri și dizolvarea familiei naturale.

Încă de la socialiștii premarxiști au existat unii convinși că familia normală e indezirabilă pentru o societate evoluată în directia visată de Stânga politică. Charles Fourier, care e printre altele și cel care a brevetat noțiunea de feminism, e un bun exemplu în sensul ăsta. Iar Marx era convins că în forma sa normală familia e opresivă și că în viitoarea societate comunistă aceasta va fi substanțial schimbată. Oricum, în conceptia lui, odată cu apariția proletariatului erei industriale, familia, așa cum era cunoscută, începea deja să se descompună.

Pentru Engels, familia monogamă apăruse odată cu întărirea proprietății private, ca evoluție a societăților tribale unde, credea el, se practica un comunism primitiv, cu bunuri aflate la comun și fără să existe familia așa cum o știm – membrii triburilor trăind în promiscuitate, făra restricții pentru relațiile sexuale, iar copiii fiind legați mai mult de trib și mai puțin de părinții naturali.

August Bebel, unul dintre fondatorii social-democrației germane, membru fondator al SDAP (Sozialistische Arbeiterpartei Deutschlands) ajuns președinte al SPD (Sozialdemokratische Partei Deutschlands), a fost un alt adversar cunoscut al familiei monogame, având scrisă o carte destul de circulată în epoca, în care și-a expus ideile în acest sens – „Die frau und der Sozialismus” (1879).

Dar URSS a fost prima țară din lume care a legalizat homosexualitatea, avortul și a lucrat explicit pentru „emanciparea” femeii din legăturile „restrictive” ale familiei. Cele mai proeminente figuri ale acestui curent politic au fost Alexandra Kollontai și Gheorghi Cicerin, care au lucrat în politica externă a URSS ca exemple și simboluri vizibile ale emancipării comuniste de morala convențională a Occidentului, încă prea creștin, și a lumii întregi rămase în urma avangardistei URSS, până la urmă.


Alexandra Kollontai și Gheorghi Cicerin alături de Iosif Stalin și Vladimir Ilici Lenin în „Consiliul Comisarilor Poporului” (Sovnarkom), numele primului guvern al Rusiei format după Revoluția din 1917. Fotografia a fost făcută în perioada decembrie 1917 – ianuarie 1918. Click pe imagine pentru versiunea mărită. (alte detalii)

Gheorghi Cicerin a fost Comisar al Afacerilor Externe între 1918 și 1930, și unul dintre cei cinci care au prezidat prima ședință a Cominternului, pe data de 2 martie 1919. Alexandra Kollontai ocupase inițial un post foarte important în administratia sovietică de la Moscova, până să ajungă să lucreze în diplomație – fusese Comisar al Poporului pentru Asistența Socială.

Așadar, în anul 1918 comuniștii sovietici au dezincriminat avortul și homosexualitatea iar în 1926 au permis ca identitea de gen să poată fi aleasă ori schimbată de fiecare, după nevoi, chiar dacă aceasta nu reflecta realitatea biologică (citiți The October Revolution and LGBTQ+ Struggle).

De la momentul la care au pus mâna pe putere, comuniștii ruși au promovat Dogmatica marxistă a protopărinților socialismului, Marx și Engels, cu toate referirile acesteia la faptul că familia monogamă era parte fundamentală a proprietății burgheze, care urma să fie lăsată în urmă în mod natural odată cu evoluția către societatea Omului nou.

Blocurile sovietice de locuințe, cu bucătării, băi și toalete la comun erau proiectate și ca mediu potrivit pentru renunțarea la intimitatea familiei naturale, iar creșele pentru copii serveau și în scopul introducerii copiilor în familia extinsă a societății comuniste concomitent cu extragerea din familia „restrictivă” tradițională.

„Kommunalka”, apartamente sovietice „la comun”

Chiar și atunci când Stalin a restrâns și apoi interzis homosexualitatea și avortul, Alexandra Kollontai și Gheorghi Cicerin au fost lăsați să lucreze în posturi proeminente din politica externă a URSS, în ciuda faptului că Cicerin era cunoscut pentru homosexualitatea sa, iar Kollontai rămăsese partizană feroce a dizolvării familiei naturale monogame.

Ambii supraviețuiesc fără probleme nebuniei epurărilor cărora le-au căzut pradă un număr imens de oameni de valoare din toate domeniile, dar și o mulțime de funcționari importanți din aparatul politic, alături de mulți apropiați ai lui Stalin care au fost umiliți în procese publice înainte să fie împuscați.

Asta în condițiile în care atât Kollontai cât și Cicerin proveneau din mari familii burgheze și aveau o educație înaltă, lucru care ar fi trebuit să îi facă ținte ideale pentru tribunalele staliniste. De asemenea, ambii fuseseră apropiați ai lui Troțki. Mai mult, avuseseră episoade publice de deviere de la linia principală a conducerii partidului stat. Astfel, Kollontai participase la mișcarea numită Opoziția Muncitorilor, condamnată la Congresul X al Partidului Comunist, în 1921, pentru facționalism. Apoi, mai grav, semnase „Scrisoarea celor 22” către Comintern, din anul 1922,  în care era exprimată nemulțumirea față de măsurile luate de Partidul Comunist împotriva Opoziției Muncitorilor; toate acestea după ce mai fusese violent criticată pentru că dispăruse din Moscova 10 zile, în 1918, împreună cu amantul ei, fără să anunțe.

Pe de altă parte, Cicerin reușise să își facă mulți dușmani în conducerea PCUS condamnând gesturile care puteau leza legăturile cu Germania, făcute de câțiva demnitari sovietici. Astfel, în 1927 a scris despre tovarășii care puneau în pericol relația cu Germania, iar în 1929 a trimis o scrisoare către Politburo pentru a condamna discursul lui Voroșilov din luna mai a aceluiași an, în care acesta atacase Republica de la Weimar. Abia în 1930 Cicerin e înlocuit de Maxim Litvinov, motivele reale fiind în primul rând medicale.

În 1927, într-o ședință a Comitetului Central, Stalin a declarat că cei care erau cunoscuți ca troțkisti puteau fi îndepărtați doar prin razboi civil (Leon Trotsky, The Revolution Betrayed: What Is the Soviet Union and Where Is It Going?, p. 279, Pathfinder ). Kollontai și Cicerin puteau fi numiți cu ușurință troțkisti…

Convingerea mea e că au fost lăsați să își continue munca deoarece reprezentau o parte foarte importantă a concepției despre Omul nou pe care rușii încă „neevoluați” o cam refuzaseră, dar care urma să revină în prim plan îndată ce societatea sovietică ar fi „evoluat” suficient. Așadar cei doi exponenți ai abandonării moralei în ceea ce privea familia și viața intima, Kollontai și Cicerin, erau prea importanți pentru comunism, deci chiar și pentru Stalin. Dacă în anii 20-30 nu puteai vorbi public despre criza alimentară din URSS, puteai în schimb să vorbești despre cât de importantă este libertatea sexuală pentru sănătatea tovarășilor. Dezbaterea pe tema asta s-a ținut public și serios în acest caz și, oarecum neașteptat, mujicii nu s-au repezit la libertinaj (în fine, nu mai mult ca înainte), iar tovarășele nu s-au oferit poporului la liber. Într-un studiu al savantul sovietic Israel Gelman, publicat în 1923, rezultatele arătau ca bărbatul sovietic încă vedea căsătoria ca pe un ideal, iar femeia sovietică visa mai mult la romantismul unei relații stabile, decât la libertinaj.

Asadar, mai era de lucru până la făurirea Omului nou.

Stalin înțelege momentul și menajează la capitolul ăsta sentimentele supușilor din Imperiu. Și astfel, avem o situație stranie, în care cel care avea răbdare să semneze cu mâna lui, ore întregi la rând, mii de ordine de execuție a unor nevinovați, devine un „apărător al familiei”.

Criminalul fără egal în istorie, care gândea la rece uciderea genocidară a zeci de milioane de oameni, apără morala publică de homosexuali și redeschide, în acelasi timp, câteva biserici care scăpaseră furiei bolșevice de până atunci. Cel care nu dădea pe viața unui om nici o ceapă degerată, interzice avortul… Într-un fel straniu, situația aduce cu ce se întamplă azi în Rusia, unde Putin e prezentat de propaganda kremliniană ca „apărător al familiei și valorilor morale creștine”, chiar dacă a ordonat atacul și ocuparea unei părți din Georgia, ocuparea Crimeei și invadarea Estului  Ucrainei; menținerea conflictelor înghețate de prin alte foste republici sovietice, asasinarea jurnaliștilor critici la adresa lui, în fine, acțiuni care au produs împreună zeci de mii de morți și milioane de refugiați în ultimii ani.

Revenind la Alexandra Kollontai, este de ce era greu să fie contrazisă și condamnată, alături ceilați activiști uciși de Stalin.

Alexandra Kollontai

„Familia și căsătoria sunt categorii istorice, fenomene care se dezvoltă în conformitate cu relațiile economice care există la nivelul dat de producție. Forma căsătoriei și a familiei este astfel determinată de sistemul economic al epocii date și se schimbă odată cu modificarea bazei economice a societății. Familia, la fel ca guvernul, religia, știința, morala, legea și obiceiurile, face parte din suprastructura care derivă din sistemul economic al societății”. (Alexandra Kollontai, 1921)

Ce om de stânga ar putea contrazice toate astea?

Mai departe, să vedem cu ce a mai îmbogățit A. Kollontai nebunia comunistă:

„Conservarea reglementărilor căsătoriei creează iluzia că colectivul muncitorilor poate accepta „cuplul” cu interesele sale speciale, exclusive. Cu cât sunt mai strânse legăturile dintre membrii colectivului, în ansamblu, cu atât e mai puțin necesara consolidărea relațiilor maritale. În al doilea rând, morala comunistă cere educarea generației tinere în responsabilitatea colectivă și a conștiinței că dragostea nu este singurul lucru din viață (acest lucru este important în special în cazul femeilor…). Dragostea este doar un aspect al vieții si nu trebuie să i se permită să umbrească celelalte fațete ale relațiilor dintre individ și colectiv. Idealul burgheziei a fost cuplul căsătorit, unde partenerii s-au completat reciproc atât de complet încât nu aveau nevoie de contact cu societatea. În opinia moralității comuniste, dimpotrivă, generația tânără trebuie educată astfel încât să se dezvolte pe deplin personalitatea individului, iar persoana cu multiple interese are contact cu o serie de persoane de ambele sexe. Comunitatea morală încurajează dezvoltarea multor și variate legături de dragoste și prietenie între oameni. Ideea veche era „totul pentru cei dragi”; moralitatea comunistă cere in schimb totul pentru colectivitate.”

Si putin mai hardcore, de aceeași Kollontai:

„În interesul colectivității, morala comunistă critică și persoanele ale căror relații sexuale nu sunt construite pe atracție fizică, ci pe calcul, obișnuință sau chiar afinitate intelectuală. Având în vedere necesitatea de a încuraja dezvoltarea și creșterea sentimentelor de solidaritate și de a întări legăturile colectivului de lucru, trebuie în primul rând stabilit că izolarea „cuplului” ca unitate specială nu răspunde intereselor comunismului. Morala comunistă impune educarea clasei muncitoare în tovărășie și fuziunea inimilor și minților membrilor separați ai acestui colectiv. Nevoile și interesele individului trebuie să fie subordonate intereselor și scopurilor colectivului. Pe de o parte, prin urmare, obligațiile familiei și căsătoriei trebuie să fie slăbite, iar pe de altă parte, bărbații și femeile trebuie să fie educați în solidaritate și subordonarea voinței individului față de voința colectivului. Chiar și în stadiul incipient, republica muncitoare cere mamei să învețe să fie mame nu numai ale propriului lor copil, ci și al tuturor copiilor muncitorilor.”

Bun, se poate spune că unii dintre progresiștii zilelor noastre nu ar fi gata să meargă atât de departe, deși e evident că asta e direcția către care se duc iarăși, oarecum inevitabil, toate triburile feministe, gay pride-iste, în fine, progresiste. Acesta a fost și drumul Alexandrei Kollontai, după cum ea însăși marturiseste:

„Femeile și soarta lor m-au preocupat toată viața, iar grija pentru ele m-a adus la socialism.”

La momentul de față, un număr tot mai mare de feministe înrăite și socialiști de rit nou vorbesc despre legăturile dintre proprietate, „supremația bărbătului”, în fine, economie și sexualitate.

Numai că feminismul contemporan are și zone unde se desparte de dogmatica comunistă modelată de concepțiile rigide ale Alexandrei Kollontai! Asta nu are cum să fie un lucru rău, ar gândi orice om întreg la cap. Numai că diavolul are căile lui… Și iată, o bună parte din mișcarea feministă contemporană glorifică prostituția ca fiind „expresia libertătii de alegere a femeii”, de „a-și exprima liber sexualitatea” și „ființa sexuală”. Proud to be a prostitute e un slogan susținut de bună parte din mișcarea feministă contemporană… Asta chiar dacă marea teoreticiană a feminismului, atât de reeditată și indelung citită și citată în universitatile occidentale a condamnat categoric prostituția. În fine.

Ce ar fi la orizont, la capătul drumului, dacă toți acești militanți ar ajunge legiuitori unici peste viețile tuturor, pe care le-ar schimba în modelele închipuite de ei? Omul nou! S-ar putea spune că e greu de crezut că ăsta e comunismul, de vreme ce cei care am trăit și pe vremea lui Ceauseșcu ne amintim cât de austeră, gri și „conservatoare” era morala publică, dar atunci eram abia la intrarea in SSMD (Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată). Mai aveam până să ajungem să mâncăm toți la un loc, să ne ținem copiii toți împreună și să dormim în dormitoare cu sute de paturi. Aia urma să fie Epoca de Aur a comunismului, în care femeile ar fi putut pretinde că sunt bărbați și bărbații, femei, iar singura familie ar fi fost adunarea tuturor celor din lagăr. Și toate culorile curcubeului LGBTQ+ s-ar fi amestecat, în sfârșit. Atât doar că amestecând toate culorile curcubeului nu poate să iasă decât culoarea gri.

The following two tabs change content below.
Preot Alexandru Coman

Preot Alexandru Coman

Hirotonit preot în anul 1994, Parintele Alexandru Coman este și absolvent de Psihologie, specializat cu Master în Logopedie (Terapii și compensare în tulburările de comunicare), membru în Colegiul Psihologilor, având și cursuri post-universitare de Jurnalism/Publicitate (anul 2001), timp în care a slujit neîntrerupt în Biserică.

9 gânduri despre “Amintiri despre viitorul LGBT

  1. Foarte corect si documentat. As putea sa spun ca esti partinitor si mergi pe o cale ingusta de atac. Dar altfel nu cred
    Ma opresc aici. ca se putea. Ma refer la promovarea din epoca stalinista – singura explicatie ar fi ca cei de la conducee, erau homosexuali, sau dornici de haimanalâc.
    Ma gandesc ca la fel ar fi si azi, Hollywood, Luxemburg, Canada, Irlanda, pai daca sefii ai mari sunt homosexuali, ce-o sa zica? Afara cu homosexualii?
    Sa fim seriosi, Donald Trump este o aparitie bizara de om mormal intr-o lume de anormal.
    Cum adica? Un LGBT-ist este anormal?
    Raspuns: – Da! Din punct de vedere sexual e anormal. La fel ca cei care se iubesc cu capre, gaste, caini si alte alea.
    Ma opresc aici – e mult de discutat si e foarte cald!

  2. O fi fost și haimanalâc, dar era în primul rând imperativul renunțării la morală creștină și la familia normală, pentru a putea fi creat Omul nou. Revoluția sexuală e parte din Revoluția Roșie care trebuie să distrugă tot ce e sau ce pare „burghez”, tradițional etc.

  3. Articolul exagerează. Cei din comunitatea LGBT nu au afirmat ca vor sa creeze Omul Nou, sau sa destrame familia traditionala, cer doar acceptare. Pe langa asta…lui Stalin nu-i pasa despre ideologie, Lenin era cu asta. El avea grija ca in jurul sau sa existe un echilibru al puterii, de unde acceptarea tacita ca cineva sa fie opus lui Vorosilov. Motivul pentru care nu se putea vorbi despre foametea din anii 20-30 in URSS este ca a fost facuta de stat improtriva miscarii nationale ucrainene. Zic lucrurile astea pentru ca articolul picteaza un tablou absurd sub masca bine-documentatului.

  4. 1) „Cei din comunitatea LGBT” au între ei o mulțime de activiști de stânga care manevrează mișcarea celor cu problema in cauză strict în direcția noului sau vechiului marxism (că tot aia ar cam fi). 2) Stalin era și ideolog. Pe urmă, lupta de clasă era dublată de distrugerea dușmanului intern, iar troțkistii erau dușmanul numărul unu! I-ar fi fost imposibil sa lase în viață doi troțkiști grei, in posturi foarte importante, dacă nu reprezentau un simbol ideologic pe care el însuși îl respecta dincolo de voința lui. Vedeți cum a distrus Stalin armata, arestând toți ofițerii superiori buni, și o sa înțelegeți cum funcționa dictatorul 3) Lipsurile alimentare se cam simțeau la răstimpuri in tot imperiul, de la Moscova la Vladivostok, din cauza ineficienței sistemului economic, spre deosebire de Ucraina unde avea loc un genocid planificat. 4) Cu tot respectul, vă rog, citiți cu atenție înainte să comentați.

  5. P.S. Vreți cumva sa spuneți că eu, nevrednicul, fac sa para absurd comunismul? Pai cum era comunismul, după dumneavoastră?

  6. Domnule Coman
    Mărturisesc că nu înțeleg sensul materialului (evident, în afară de cultura istorică – în care nu spune nimic nou). Sunt anticomunist, antipopulist, heterosexual, familia mea este tradițională, dar nu sunt de acord cu reacții fizice violente la adresa homosexualilor și – mai ales – nu pot fi de acord cu adopția de copii. Motivul este simplu: un copil crescut și educat într-o familie de homosexuali va considera homosexualitatea normală, și NU este.
    În acest amestec heteroclit cum mă evaluați ?

  7. Fleseriu Alexandru

    Comentariu absurd sub masca bine-documentatului.

    1. Poftiți vă rog bibliografie obligatorie despre cum este creat artificial Omul Nou LGBT. Cine nu a parcurs această bibliografie nu se califică pentru a discuta această chestiune pe ILD.

    CRAFTING BI/HOMOSEXUAL YOUTH
    Dr. Judith A. Reisman
    https://www.regent.edu/acad/schlaw/student_life/studentorgs/lawreview/docs/issues/v14n2/Vol.%2014,%20No.%202,%204%20Reisman.pdf

    2. Afirmație absurdă: „cei din comunitatea LGBT… cer doar acceptare”.
    – Articolul e despre sursa ideologică bolșevică a propagandei politice LGBT. Nu e despre persoanele aflate în această situație.
    – Acceptare, adică ce? Ce le face dom-ne? Se uită lumea pătrat la ei când defilează? Mai sunt și unii cetățeni care nu vor să se căsătorească cu ei?
    Sfat: Încercați discuții d-astea pe un forum din Republica Islamică Iran. Aici sună a delir. Acolo ar fi adecvate, dar acolo nu aveți curajul să luați apărarea celor din comunitatea LGBT, pentru că în Iran sunt presecutați cu adevărat.
    În partea noastră de lume, unde faceți voi gălăgie, adică în Occident, treburile stau așa: Un funcționar din primărie din SUA a intrat la pușcărie pt că a refuzat să oficieze o „căsătorie gay”. Un cofetar e târât prin tribunale, cazul ajunge acum pe masa Curții Supreme, pt că a refuzat să le facă tort de „nuntă” unor gay. O tânără din UK a fost dată afară din serviciu și a fost și ea târâtă prin tribunale pt că i-a zis unei colege lesbiene că Dumnezeu o iubește.
    Dacă mai aveți cât de cât un minim contact cu realitatea, vă dați seama cine e persecutat și cine persecută.

    3. A, nu? Nu e vorba de distrus familia tradițională?
    Bibliografie obligatorie 2.

    Masha Gessen:

    It’s a no-brainer that (homosexual activists) should have the right to marry, but I also think equally that it’s a no-brainer that the institution of marriage should not exist. …(F)ighting for gay marriage generally involves lying about what we are going to do with marriage when we get there — because we lie that the institution of marriage is not going to change, and that is a lie.

    The institution of marriage is going to change, and it should change. And again, I don’t think it should exist. And I don’t like taking part in creating fictions about my life. That’s sort of not what I had in mind when I came out thirty years ago.

    4. „Lui Stalin nu-i păsa de ideologie”. Nu, desigur, el doar a întinat nobila ideologie a lui Lenin. Era un capitalist infiltrat, acționând under cover ca să compromită marxismul.
    „Stalin asigura echilibrul”. Prin metoda lui bine-cunoscută. Omorul. Astfel Stalin făcea loc, atât în jurul lui, în Partid, cât și în URSS în general, și peste tot pe unde avea el putere. Astfel se evitau aglomerațiile și dezechilibrele.

    5. Holodomorul nu a fost făcut împotriva vreunei mișcări, fie ea naționalistă sau mondialistă, a fost un genocid al populației ucrainene.

  8. Michael Swift, într-un efort disperat de a se face acceptat:

    We shall sodomize your sons, emblems of your feeble masculinity, of your shallow dreams and vulgar lies. We shall seduce them in your schools, in your dormitories, in your gymnasiums, in your locker rooms, in your sports arenas, in your seminaries, in your youth groups, in your movie theater bathrooms, in your army bunkhouses, in your truck stops, in your all male clubs, in your houses of Congress, wherever men are with men together. Your sons shall become our minions and do our bidding. They will be recast in our image. They will come to crave and adore us.

    Women, you cry for freedom. You say you are no longer satisfied with men; they make you unhappy. We, connoisseurs of the masculine face, the masculine physique, shall take your men from you then. We will amuse them; we will instruct them; we will embrace them when they weep. Women, you say you wish to live with each other instead of with men. Then go and be with each other. We shall give your men pleasures they have never known because we are foremost men too, and only one man knows how to truly please another man; only one man can understand the depth and feeling, the mind and body of another man.

    All laws banning homosexual activity will be revoked. Instead, legislation shall be passed which engenders love between men.

    All homosexuals must stand together as brothers; we must be united artistically, philosophically, socially, politically and financially. We will triumph only when we present a common face to the vicious heterosexual enemy.

    If you dare to cry faggot, fairy, queer, at us, we will stab you in your cowardly hearts and defile your dead, puny bodies.

    We shall write poems of the love between men; we shall stage plays in which man openly caresses man; we shall make films about the love between heroic men which will replace the cheap, superficial, sentimental, insipid, juvenile, heterosexual infatuations presently dominating your cinema screens. We shall sculpt statues of beautiful young men, of bold athletes which will be placed in your parks, your squares, your plazas. The museums of the world will be filled only with paintings of graceful, naked lads.

    Our writers and artists will make love between men fashionable and de rigueur, and we will succeed because we are adept at setting styles. We will eliminate heterosexual liaisons through usage of the devices of wit and ridicule, devices which we are skilled in employing.

    We will unmask the powerful homosexuals who masquerade as heterosexuals. You will be shocked and frightened when you find that your presidents and their sons, your industrialists, your senators,your mayors, your generals, your athletes, your film stars, your television personalities, your civic leaders, your priests are not the safe, familiar, bourgeois, heterosexual figures you assumed them to be. We are everywhere; we have infiltrated your ranks. Be careful when you speak of homosexuals because we are always among you; we may be sitting across the desk from you; we may be sleeping in the same bed with you.

    There will be no compromises. We are not middle-class weaklings. Highly intelligent, we are the natural aristocrats of the human race, and steely-minded aristocrats never settle for less. Those who oppose us will be exiled.

    We shall raise vast private armies, as Mishima did, to defeat you. We shall conquer the world because warriors inspired by and banded together by homosexual love and honor are invincible as were the ancient Greek soldiers.

    The family unit-spawning ground of lies, betrayals, mediocrity, hypocrisy and violence–will be abolished. The family unit, which only dampens imagination and curbs free will, must be eliminated. Perfect boys will be conceived and grown in the genetic laboratory. They will be bonded together in communal setting, under the control and instruction of homosexual savants.

    All churches who condemn us will be closed. Our only gods are handsome young men. We adhere to a cult of beauty, moral and esthetic. All that is ugly and vulgar and banal will be annihilated. Since we are alienated from middle-class heterosexual conventions, we are free to live our lives according to the dictates of the pure imagination. For us too much is not enough.

    The exquisite society to emerge will be governed by an elite comprised of gay poets. One of the major requirements for a position of power in the new society of homoeroticism will be indulgence in the Greek passion. Any man contaminated with heterosexual lust will be automatically barred from a position of influence. All males who insist on remaining stupidly heterosexual will be tried in homosexual courts of justice and will become invisible men.

    We shall rewrite history, history filled and debased with your heterosexual lies and distortions. We shall portray the homosexuality of the great leaders and thinkers who have shaped the world. We will demonstrate that homosexuality and intelligence and imagination are inextricably linked, and that homosexuality is a requirement for true nobility, true beauty in a man.

    We shall be victorious because we are fueled with the ferocious bitterness of the oppressed who have been forced to play seemingly bit parts in your dumb, heterosexual shows throughout the ages. We too are capable of firing guns and manning the barricades of the ultimate revolution.

    Tremble, hetero swine, when we appear before you without our masks.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.