Cu mulțimi strigând pe străzi Moarte Israelului și Moarte Americii, Republica Islamică Iran a împlinit marți, 12 februarie, 40 de ani.

Pe 11 februarie 1979, cădea guvernul regimului autocrat al șahului Mohammad Reza Pahlavi. Sub îndrumarea ayatolahului Khomeini, țara occidentalizată s-a transformat rapid într-o teocrație islamică care a pornit la drum cu numeroase cruzimi vindicative: flagelări și spânzurări în piețe publice, amputări, torturi și încarcerări. Mii de oameni au fost omorâți și sute de mii au părăsit țara.

S-a instituit controlul presei, opoziția politică, libertatea de expresie și libertatea religioasă au fost suprimate, vălul islamic a devenit obligatoriu pentru femei, cărora li s-a interzis printre altele mersul pe bicicletă, sexele au fost segregate în spațiul public, alcoolul a fost interzis, la fel și instrumentele muzicale la tv.

Deși New York Times, tribună a progresismului american, sugerează încă din titlul unui articol apărut ieri – „De la teocrație la normalitate” – că lucrurile s-au schimbat , Iranul este în continuare o cvasidictatură: opozanții, adepții altor religii, kurzii, gay-i, femeile care sfidează regula purtării vălului islamic, ziariștii sunt adesea aruncați în închisori, abuzați și de multe ori dați dispăruți. Periodic, sunt proteste masive înecate în sânge, cu persecuții la adresa manifestanților.

În mandatul „moderatului” președinte Rouhani, început în 2013, Iranul a devenit ţara cu cel mai mare număr de execuţii pe cap locuitor din lume; numărul real al acestora ar fi însă triplu faţă de cel anunțat de regimul de la Teheran.

În plan extern, tot ura este rațiunea existenței Republicii Islamice. De ani de zile, Iranul este considerat principalul stat-sponsor al terorismului mondial. În regiune, Teheranul este parte a războiului proxy care devastează Yemenul. Același regim islamic alimentează protestele din Bahrain, al căror scop este vasalizarea sau anexarea acestui regat, și este un susținător important al miliţiei şiite Hizbollah. Cea din urmă este o organizație teroristă, considerată vinovată de moartea a mii și mii de civili, acuzată de trafic de droguri, de arme, de falsificare de monedă, de atacuri banditești, extorcări de bani etc.
La aniversarea din aceste zile în care s-a strigat din nou Moarte Israelului, stat pe care același Rouhani îl numește „rană pe trupul lumii islamice”, lideri ai Gardienilor Revoluției au amenințat că vor rade de pe fața pământului Tel Aviv și Haifa.

Premierul Netanyahu a răspuns luni seara că dacă Iranul atacă Israelul, va fi și ultima sărbătoare a Republicii Islamice.
Ironia face ca această aniversare să pice în ziua în care a fost anunțată în Siria bătălia finală împotriva unei alte entități islamiste: ISIS.

Pentru a ne face o imagine despre Iranul teocratic, este de văzut filmul Persepolis.

Fotografiile sunt din Iranul de dinainte de 1979. Contul de twitter Before Sharia Spoiled Everything prezintă numeroase astfel de imagini. Cea în alb-negru este de la manifestația din 8 martie 1979, când o sută de mii de femei au protestat împotriva legii care impunea purtarea vălului islamic.

Print Friendly, PDF & Email

5 COMENTARII

  1. Pe vremea tineretii mele, (1969-70) in Romania cele mai bune autocare erau Irannational !!
    Interesant ca liderii religiosi-paranoici-aliati cu moscova au haladuit bine-mersi tot in statele din Vestul civilizat !! Unde s-a refugiat apoi familia regala iraniana…

  2. Manifestarile ii intarata si mai tare pe bolnavii mintali. Cum ar fi sa defileze medicii psihiatri in mijlocul diliilor lasati liberi ?

  3. Nu sunt diliii, sunt parșivi, pe modelul activistului de partid care urla „ceaușescu-pace” la defilare iar apoi intra pe ușa din dos a măcelăriei de unde ieșea cu câteva kilograme de carne, după care, seara, la o bere și o friptură, stătea la un film occidental, pe video , acasă, minunându-se ce o să mai urle mâine..Iranul arată altfel în spatele ușilor închise ale puterii. Regulile sunt pentru oamenii de rând, nu pentru elite.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here