După 45 de ani de communism și alți 28 de scremută democrație e totuși greu de crezut că dai  peste oameni  care vor să-ți explice cât de mult bine s-a făcut înainte de ‘89. Dom’le, dacă e pe așa, și în Germania lui Hitler s-au făcut lucruri pozitive: se rezolvase marea problema a șomajului ce apăruse dupa Primul Război Mondial, PIB-ul începuse  să crească, proletariatul național-socialiat era trimis regulat la mare… Rasa ariana prospera și se bronza tot mai mult, se vede și din filmele alb-negru! Cum ar putea contribui însă aceste constatări corecte din punct de vedere istoric la eventuala dar improbabila reabilitare a ideologiei naziste? Și simetric, cum ar putea fi oferite blocurile lui Ceaușescu în schimbul reabilitării unui regim criminal?

Istoria e întotdeauna „rezonabilă” când se face pe spinarea altora, în speța a celor sacrificați și nedreptățiți. Mulți dintre cei ce au scăpat de malaxorul sistemului communist le cer victimelor acestuia să se împace cu el, măcar de dragul „obiectivității istorice”, care le-ar pune față-n față cu binele de care acesta le-a privat. Toți cei ce cred că s-a rezistat cu bancuri pe timpul comuniștilor suferă de aceeași nerușinata miopie: „dom’le, mie mi-a fost bine!…”

„Binele” pe care l-a adus  comunismul familiei mele este acela că am avut un bunic matern trecut printr-un lagăr rusesc și că am o mamă nostalgică dupa regimul lui Ceaușescu. Scuzați-mi indiscreția! Știu că orice om și mai ales orice mamă are dreptul să-și regrete tinerețea, dar aici este vorba despre altceva. Fericirea în communism, atâta cât o aveam, redusa la micii și berea de 23 August, era condiționată de uitarea trecutului sau de falsificarea lui. Iar una din modalitățile prin care Ceausescu ne-a ajutat să-l uităm, a fost aceea de a ne fi creat iluzia că ne puteam opune ocupantului sovietic din postura de buni comuniști. Cum ar fi putut însă Ceausescu și Gheorghe Gheorghiu-Dej să se opună amestecului rusesc în „teburile interne ale altor state”, dacă rușii nu s-ar fi amestecat mai întai în treburile noastre pentru a-i aduce la putere?

Virusul introdus în gândirea românilor de către ideologia național-comunistă trebuia să le creeze iluzia că regimul communist nu mai era unul de ocupație. De la un timp devenise al lor și puteau trăi fericiți. Ba mai mult, trebuiau să se lupte pentru el. Daunele pe care național-comunismul lui Ceaușescu le-a adus sănățătii noastre morale au fost chiar mai grave decât cele aduse de instalarea regimului dejist. Primul, mai „uman”, ne intrase sub piele, pe cand cel de-al doilea ne bagă în pușcării. Deci ne obliga să rezistăm.

Mult amânata lege a lustrației s-a lovit după ‘89 nu doar de acrobațiile politice ale unor demnitari imorali, ci și de inertiile unei psihologii otrăvite. Chiar și așa, sau tocmai de aceea, nu trebuie nici o clipa să renunțăm  la ideea de a cere implementarea unei astfel de legi . Pentru că cei ce nu s-au vindecat de communism până acum, e puțin probabil că o vor face de acum înainte. Mai mult, sunt cei care îi pregătesc revenirea.

Print Friendly, PDF & Email
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentRusia pierde războiul propagandistic în Balcani
Articolul următorÎn lagărul cubanez, prizonierii de același sex se vor putea căsători
Marius Hagău
M-am născut la 14.02.1977 în Luduș, judetul Mureș, identic în imaginația mea cu ludus-ul roman, loc în care își făceau antrenamentele gladiatorii de altă dată. Am fost educat în bătătura din spatele blocului și în curțile bunicilor mei: ăștia au fost primii mei 14 ani de acasă. După care am urmat Liceul de Arta din Tg.-Mureș, ceea ce înseamnă că am avut voie să-mi las părul un pic mai lung și să devin mai sensibil. Prin ’95 am intrat la Academia de Arte Vizuale Ion Andreescu (după titulatura de atunci) din Cluj-Napoca, pe care am terminat-o în 2000, pe jumătate chel și foarte indrăgostit de noua mea urbe. De atunci încoace pictez și cad pe gânduri.

5 COMENTARII

  1. Bunicii au ajuns in lagarele rusesti din cauza obtuzitatii si tradarii regimului Antonescu, care i-a trimis drept carne de tun pentru Hitler pina la Cotul Donului si Stalingrad.
    Scriu asta pentru acei romani care ii proslavesc pe legionari si regimul Antonescu, aberatie totalitara la fel de mare ca si comunismul.

    Cat despre national-comunism, pe care generatia mea l-a trait, era cea mai rea varianta a comunismului, pentru ca saracit si indobitocit poporul roman, mai mult chiar decat le-o cereau imperiul sovietic.

    Ungaria a avut parte de comunismul de gulash al lui Kadar, in timp ce Romania traia sub comunismul de blide goale al lui Ceausescu.

  2. Dar si astazi vedem urmele national-comunismului, in mentalitatea oamenilor, in comportamentele si reactiile lor. Facebook le face mai usor vizibile.. Dupa ’90, romanii pot circula liber, au ocazia sa viziteze sau sa locuiasca in democratiile occidentale, imperfecte bine inteles, dar chiar si cand compara, ei tot national-comunisti raman pe undeva.. Nu au acel simt critic bun si sanatos, fata de ei si fata de altii, care sa vina din capacitatea de a recunoaste obiectiv ceva si de a asuma ceva, si de a alege solutii eficiente.. Se „descurca” la fel, dupa acelasi principii ca si pe timpul lui Ceausescu, desi azi ar putea sa-si permita, sau sa incerce macar, o alta tinuta morala.

  3. Chestia cu percepția comunismului este lun lucru atât de subiectiv aplicat popoului hromân în massa și psihologia populară sau inconștientului colectiv dacă vreți, încât devine sociologic obiectiv și n-are rost să ne ofuscăm pe chestia asta.În primul rând să vedem care sunt chestiile”bune”invocate:1partidul m-a dat la școală, mi-a luat sapa din mână și m-a trimis pe șantier unde, cu un șef consătean, am primit salar și primă de nu visau mai mei cu banii lor de ceapeu să câștige nici într-o sută de ani.2 mi-a dat cameră la cămin și după ce m-am însurat cu o țesătoreasă și l-am avut pă ăsta micu, mi-a dat apartament cu două camere.3 Directorul câștiga 6000 în timp ce eu câștigăm 3500 cu a șaptea specială și cu ce mai furam, mai făceam 5-700 de lei. ĂSTA era raiul pe care votacul psd îl regretă.Unii dintre ei erau mai jmekeri și se procopseau subofițeri prin Armată sau Miliție iar progeniturile lor, dacă terminau liceul și erau”orientați”intrau la „Secu” Acu’ să nu vă imaginați, așa cum stânga o face, că oamenii ăștia erau pe atunci, niște exemple de bunătate naivă și nativă și nu știau în ce ape se scaldă.Mobilitatea socială oferită de comunism după un război care le-a asprit sufletele și i-a „orientat” a fost o scară care i-a învățat valorile unui egoism feroce clădit pe frustrările unei stratificării ri gide antebelice și un fundal cultural violent moștenit de ceva sute de ani în sud și sud-est, locuri de unde proveneau”cadrele de nădejde”ale pcr.Societatea românească postbelică era fracturată bine.Comuniștii veniți la putere în ’47 nu credeau o iotă din ideologia marxistă.”puțini am fost, mulți am rămas”spune totul.ASTA este cometa în coada căreia trăim și vom mai trăi ceva vreme.Valorile șobolanului vor trebui înlocuite cu cele ale omului dar șobolanul disprețuiește și urăște oamenii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here