Criza morală

Print Friendly, PDF & Email

Pe 29 decembrie 2013, Asociaţia Secular-Umanistă din România a organizat  protestul împotriva finanţării Bisericilor din bani publici, sub sloganul „Vrem spitale, nu catedrale!”.

În comunicatul de răspuns al BOR la campania ASUR, se spune (printre altele): „De altfel, Biserica prin slujbele ei într-o comunitate este un spital pentru suflete, pentru vindecarea de păcate, de gânduri, cuvinte şi fapte rele dar mai ales pentru vindecarea omului de înstrăinarea lui de Dumnezeu şi de semeni „. Este misiunea Bisericii, raţiunea ei de a fi.

La Recensământul din 2011, 96% dintre români s-au declarat creştini. Potrivit sondajelor de opinie din august şi octombrie 2010, 61% şi respectiv 59% dintre români considerau comunismul o idee bună, dar greşit aplicată. În mai 2011, erau de aceeaşi părere 61% iar în noiembrie 2013, 44,7%. Aproximativ 50% din români s-ar întoarce la comunism.

E de la sine înţeles că între aceşti 96% se află şi cea mai mare parte a acelora care apreciază pozitiv şi chiar doresc comunismul. Probabil unii dintre ei sunt comunişti care folosesc creştinismul ca mască. Majoritatea însă, nu pricep că între creştinism şi ideologia comunistă nu poate fi nici o compatibilitate. Nu-şi dau seama că nimeni nu poate fi concomitent creştin şi comunist (mai degrabă nici una nici alta). Nu pricep că este imposibil ca cineva să creadă în acelaşi timp în Biblie şi în marxism-leninism. Adică, totodată să creadă şi să nu creadă că Universul a fost creat de Dumnezeu. Aceşti oameni nu cunosc nici cel mai elementar lucru despre ideologia comunistă şi anume, că teoria fundamentală a ei este materialismul dialectic. Unii nici nu au auzit de aşa ceva, habar n-au că acesta este aşa zisul ateism ştiinţific. Dar nici creştinismul nu l-au îţeles.

Pe fondul ignoranţei şi a caracterului lor duplicitar, în mentalul multora s-a putut insinua cu uşurinţă ideea lui Silviu Brucan potrivit căreia, primul comunist ar fi fost Iisus Hristos. Şi în consecinţă, creştinismul ar fi doar o formă primară a comunismului. Apropierea comunismului de creştinism nu este numai o inepţie ci, în primul rând, o blasfemie. Oricât ar scormoni cineva prin ideologia născocită de Marx şi Engels sau prin scrierile lui Lenin ori a altor ideologi nu vor găsi nici măcar o frază prin care, oamenii să fie îndemnaţi să urmeze învăţăturile lui Iisus Hristos, Dumnezeu Fiul, căci numai astfel se vor mântui, El fiind, Calea, Adevărul şi Viaţa (bine înţeles, nu cu aceleaşi cuvinte). Iar în Evanghelii, nu vor putea găsi nici o pericopă în care Iisus să-L nege pe Dumnezeu, nici vreuna în care să îndemne miile de oameni veniţi să-l asculte, să-şi ia soarta în propriile mâini strigându-le: „sculaţi, nu-i nici o mântuire!”, cum spune un verset din imnul anticriştilor – Interenaţionala. Acesta nu poate fi intonat împreună cu rugăciunea Tatăl nostru, prin care cerem Domnului: „Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău!” aşa cum se-ntâmpla în vremea Partidului Socialist al Muncii (a izbăvi= a mântui= a salva).

O bună parte a nostalgicilor comunismului îl regretă, ba chiar îl idolatrizează pe Ceauşescu. L-au regretat chiar de la început dar s-au ferit să-şi dezvăluie sentimentele. Cu toate acestea, atât la alegerile din 1990, din 1992 cât şi la cele din 2000 l-au făcut Preşedinte al României pe Ion Iliescu. Pe acela care le-a făcut idolul „odios”, l-au acuzat (acuzaţie falsă), că a întinat valorile morale ale comunismului ştiinţific şi a colaborat la condamnarea lui la moarte în urma unui simulacru de proces (nu-i regret moartea). Dacă Ion Iliescu ar mai putea candida, mulţi dintre ei l-ar vota din nou. Dar cum așa ceva nu mai este posibil, susțin partidul al cărui fondator şi Preşedinte de onoare este – PDSR-PSD. De dorul comunismului pe care-l simbolizează Ion Iliescu şi-l reprezintă acest partid.

Ceaţa care învăluie cugetele şi simţirile unei mari părţi a populaţiei, plus lăcomia fără margini a multora au creat cel mai propice mediu  pentru ca duplicitatea, oportunismul, hoţia, corupţia, la toate nivelurile, minciuna, insulta, calomnia, să constituie modul de viaţă românesc. Societatea noastră este bolnavă. Bolnavă de amoralitate.

Cauzele se află în activitatea ideologică-educativă a PCR pentru formarea conştiinţei socialiste, căreia Ion Iliescu i-a consacrat întrega viaţă şi nu s-a dezis niciodată:

„Noua orânduire socială instaurată în ţara noastră generează o morală nouă, morala comunistă, superioară celorlalte forme de morală şi total opusă moralei religioase”.

„Ideologia marxist-leninistă, concepţie ştiinţifică despre lume şi viaţă, este incompatibilă cu ideile false, nefondate, cu prejudecăţile si superstiţiile, cu  misticismul şi religia.”

„Activitatea ideologică-educativă, de dezvoltare a conştiinţei socialiste – arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu – constituie o sarcină permanentă a întregului partid, cere o muncă stăruitoare plină de răspundere şi răbdare. Fără nici o îndoială trebuie spus că însuşi viitorul comunist al patriei noastre depinde de dezvoltarea cu succes a acestei munci”.

„Prin urmare, critica religiei este subordonată sarcinilor generale ale luptei de clasă, ale revoluţiei şi construcţiei socialiste, a căror îndeplinire rezolvă şi sarcina dezrădăcinării ideilor obscurantiste, prejudecăţilor şi supestiţiilor din conştiinţa oamenilor”.

Înlăturarea prejudecăţilor religioase nu se realizează prin declanşarea unui  „război” împotriva religiei, ci aceasta se înfăptuieşte printr-un amplu proces ce necesită o activitate multilaterală şi perseverentă, desfăşurată cu tact şi multă răbdare în toate domeniile vieţii economice, culturale, ştiinţifce”.

Citatele sunt din volumul „Știinţă, religie, societate”, ed. pol. Buc. 1972, o culegere de lecţii pentru învăţământul de partid (pag. 246, 203, 348, 37, 222). Cred că ele evidenţiază destul de bine că îndepărtarea omului de Dumnezeu a fost o sarcină prioritară  a Partidului Comunist inclusiv în „iepoca” lui Ceauşescu.

În Decembrie 1989, sistemul comunist s-a prăbuşit înainte de a se termina construcţia primei sale trepte, cea socialistă. În consecinţă nu s-a putut definitiva nici ateizarea, fără de care, potrivit marxism-leninismului, nu se poate concepe crearea omului de tip nou, constructor al socialismului şi al comunismului. La aceasta a contribuit şi tactica paşilor mărunţi (dar fermi) adoptată de PCR, precum şi necunoaşterea ideologiei de către cea mai mare parte a populaţiei. Şi astfel foarte mulţi au rămas împotmoliţi la jumătaea drumului spre îndoctrinarea materialist-dialectică ~ ateistă, pretins ştiinţifică. Cine avea/are datoria să-i aducă înapoi?

Faptul că  după prăbuşirea comunismului aceşti oameni au rămas în această stare confuză până în prezent, dar şi mai rău, faptul că ceaţa a cuprins şi minţile şi cugetele copiilor şi nepoţilor care n-au trăit în acea epocă, nu poate duce decât la concluzia că spitalul pentru suflete nu a funcţionat şi nu funcţionează. Asta deoarece majoritatea doctorilor de suflete sunt la fel de ignoranţi în ceea ce priveşte relaţia comunism – creştinism ca cei mai mulţi dintre români.

„Nimeni  nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui” a spus Iisus Hristos (Matei – 6, 24). În cazul recrudescenţei comunismului, cel pe care-l vor iubi şi de care se vor lipi toţi cei ce nu pot discerne între ideologia comunistă şi creştinism, nu va fi Mântuitorul. Recrudescenţa comunsmului poate fi posibilă tocmai pentru că există atât de mulţi nostalgici. Într-o asemena nefericită eventualitate Cartedala Mântuirii  va ajunge precum ceea ce s-a chemat „Casa Radio”, care trebuia să fie Muzeu de Istorie.

Sunt convins că dacă ar cunoşte fie şi numai aceste citate mulţi nostalgici s-ar vindeca. Dar bine ar fi dacă volumul pomenit mai sus ar fi citit în primul rând de toţi preoţii, de toţi profesorii de religie si de toţi studenţii de la Teologie. Bineînţeles, asta presupune retipărirea. Cred că deşteptarea românului merită banii!

The following two tabs change content below.
Corneliu Sâmpălean

Corneliu Sâmpălean

Corneliu Sâmpălean

Latest posts by Corneliu Sâmpălean (see all)

53 de gânduri despre “Criza morală

  1. hihi, ma uitam pe pagina de facebook a asur:

    cautati diferentele intre asta:

    si asta:

    sau asta:

    sau asta:

    ( diferenta e ca una se vrea simpatica, celelalte nu, dar ideea de baza e aceeasi, capitalismul si religia calaresc, exploateaza OMUL. solutie? „stiinta!” care se opune exploatarii religioase, dar stiinta care sa il dea si pe capitalist jos din carca amaratului, ca altfel nu ar fi stiinta, nu? ce mai ramane? „stiinta” anticapitalista? adica socialismul. )

    sau asta:

    cautati diferenta dintre asta:

    si asta:


    (Pe fațada clădirii spre care fata vrea cu disperare să meargă este scris: „Școală”)

    STIINTA!

    STIINTA

    intre asta

    si asta:

    sau asta:

    de ce oare asur nu e deranjat de asemanarea dintre asta:

    si asta?

    haideti sa dezbatem, gandire libera, educatie, stiinta:

    dezbatere, gandire libera, ce vrei tu, dar tine minte, nu conteaza ce gandesti, daca nu gandesti ca noi, si daca nu ne dai si bani.

    cu alte cuvinte, indrazneste sa gandesti, dar sa nu indraznesti sa nu gandesti ca noi:

    ca asa e rational :)))

    multe din mesajele ateismului militant contemporan reia cea mai primitiva si cretina propaganda stalinista. o venerare a „stiintei”, adica a mijloacelor. stiinta nu raspunde la intrebarea „de ce” si „cu ce sens”, incearca doar sa raspunda doar la „cum?” nu vad cum ai putea fi ateist militant fara sa refuzi cu totul intrebarile „de ce” si „cu ce sens”, adica „gandesti”, decat daca nu gandesti.

  2. „Cine avea/are datoria să-i aducă înapoi?”
    In nici un caz o biserica finantata de stat.

  3. apropo, vara trecuta gasisem o discutie pe grupul fb „atei & agnotici romani”, „partener asur”.

    sumarizata, discutia se reducea cam la asta:

    indrazneste sa gandesti, dar sa nu indraznesti sa gandesti altfel decat noi, ca iti dam foc!

    aici https://www.facebook.com/photo.php?fbid=179170035594492&set=a.103297953181701.5106.100005044893230&type=1&theater si aici http://static.inliniedreapta.r.....etelor.jpg

    au existat retractari din partea adminilor grupului. il urmaresc foarte rar, nu stiu cat de dese sunt astfel de scapari, dar din cate am inteles de la fosti membri al grupului, marxismul la mare pretuire acolo.

  4. Catre autor: nu , nu s-ar vindeca, linistiti-va. Calea e lunga si are legatura cu morala ( majoritatii) neamului – cu imoralitatea, nu cu amoralitate, benevol imbratisata, in continuare, in libertate. Cu lenea intelectuala, cu lenea etica (religia este asumata formal, ritualic, nu intim, trecuta prin filtrul ratiunii si constiintei; asta presupune efort; plus, nu negati problemele BOR – „doctorii de suflete”; nu negati nici problemele anterioare comunismului – sunt sistemic-teologice; recomand lectura atenta, de exemplu, a cartii lui Petru Culianu despre Mircea Eliade; sunt niste analize si concluzii irefutabile si devastatoare despre ortodoxia romana dinainte de comunism; probleme sistemice, programatice)

    Catre Costin: Anul trecut pe vremea asta, cand iti atragea atentia Dragos Aligica, ca ai o problema cu morala neamului ( majoritatii), ca e morala, ca e vorba in esenta de o complicitate la imoralitate, protestai (poporul e bun; populatia e nevinovata; politicienii sunt de vina; punct). Pe mine, de asemenea m-ai contrazis permanent si vehement. ( am si acum sustinerile tale suficiente, incapatanate, bazate pe refuzul continuu de a lua act de realitate). De aceea ca bucur ca pe acest domn Sampalean l-ai/l-ati luat in seama ( nu stiu de ce, nici nu mai conteaza, bine si asa, si, in general, mai bine mai tarziu, decat niciodata), chiar daca ce spune e doar partial corect ( nu, nu e amoralitate, e imoralitate sadea; e vorba de criterii etice perene, ba chiar absolute, reluate si rafinate de morala crestina, la care neamul nostru, in marea lui majoritate, a renuntat – desi e libertate si tot asa sunt si alegerile individuale, etice; probleme similare avem si la „doctorii de suflete”, din nenorocire). Ce pacat insa ca abordarea articolului e limitata si nu face destul legatura (decat partial) intre trecut si actualitate. Ce pacat ca nu sunteti atenti pe aici si la alte probleme/efecte civice si institutionale. Ce pacat ca se incearca exonerarea BOR de raspundere pentru dezastrul asta moral (e gresit sa refuzi realitati, doar pentru ca niste politruci si ideologi inepti, neomarxisti, neotembeli, neomilitanti atei, le prezinta sau interpreteaza inept). Ce pacat ca se ignora, in continuare faptul ca dezastrul institutional ( care va continua cata vreme tratam problema) in care ne aflam decurge direct din problemele cu morala neamului majoritar – cea lipsa sau suspendata:
    http://ihincu.wordpress.com/20.....-morala-i/

    http://ihincu.wordpress.com/20.....mocratiei/

    http://ihincu.wordpress.com/20.....de-succes/

    Si sunt probleme extrem de serioase, cu efecte pe termen lung, si nu grozave, ci catastrofale.

    http://ihincu.wordpress.com/20.....marxist-i/

    http://ihincu.wordpress.com/20.....arxist-ii/

    http://ihincu.wordpress.com/20.....rxist-iii/

    Toate aceste texte, sunt scrise anul trecut, de avertizare ( nu, tie nu iti sunt convenabile; probabil nu le-ntelegi, si nici n-ai cum, cata vreme nici nu doresti). Anul trecut, cand tu nu doreai sa iei deloc in considerare problema morala, adica imoralitatea majoritatii neamului; repet, nu de amoralitate este vorba, ci de imoralitate; si o veni de la ideologie, nu zic nu, ba chiar explic, dar ca sa prinda, e nevoie si de complicitate; de complicitatea neamului; a acelei sume ( enorme) de indivizi.

    Fac precizarea totodata ca textele astea sunt in special pentru tine; altii le-au citit si, chiar daca nu le plac ( adevarurile de gen n-au cum sa placa) le-au inteles. Inclusiv dl Sampalean, care a avut la un moment dat si interventii la ele; e bine ca l-au inspirat, at last, cel putin partial. Stiu ca aici, la ILD nu plac; nu place partea asta de realitate, ce-i drept, brutala, cu imoralitatea majoritatii ( nu, nu doar ideologic dobandita, sa fim seriosi; e si benevol asumata); o vreti spusa mai pe ocolite, mai delicat, mai eluziv. Ok. Nu-i felul meu. Personal consider ca situatia e prea grava ca sa mai ocolim delicat subiectul.

    Totusi, interesant ar fi ( inclusiv pentru autor) sa mai dati o raita din cand in cand si sa cititi integral (repet, integral) studiile IRES ( da domnule, studiile, nu ce „transpira” pe ici pe colo, prea devreme , prin presa, inainte de a fi metodic si profesionist analizate datele). De exemplu pe cele din 2013. Sa vedeti ce surprize (mari) veti avea despre creierul, judecatile si morala majoritatii neamului crestin-comunist-obnubilat. Care altfel, daca ar dori, ar putea invata ( si emite) si altfel de judecati. Doar iaca, desi are internet, nu vrea.

    PS: repet pana va veti plictisi ( eu nu ma voi plictisi niciodata): fuga de realitate nu e o solutie; negarea ei nici atat. Asa nu facem decat sa prelungim declinul, agonia morala, si de rezolvat, nur ezolvam nimic

  5. @3,
    Habar-n-am cine-s asur, singurul lucru ce ma intereseaza vizavi de activitatea lor este urmatorul: sunt finantati de stat?
    Nu poti sa inlocuiesti socialismul stiintific, invatamantul ideologic si educatia materialist-dialectica cu obligativitatea orelor de religie si finantarea de la buget a bisericii( oricare denominare ar fi ea). Apropo, din ’90 incoace, tot refrenul asta l-am auzit: „biserica si armata , cele mai dintre care institutii”, eu am insa ceva indoieli: a fost facut vreodata un sondaj despre cum este perceput clerul bisericesc(de la studentul la teologie care se gandeste cum va prinde o parohie si pana la patriarh) de catre populatie?
    Sper ca nu intelegi ca daca nu sprijin „biserica de stat” inseamna ca sprijn „ateismul de stat”, in varianta lor „de stat” amandoua mi se par la fel de daunatoare.

  6. asur declara ca are fonduri de la sponsori si donatori, intre care se vad bine institutii care sunt finantate de stat, adicatelea de taxele cetatenilor (univ. Bucuresti, Inst Francez si altele). asa ca: ciocul mic.

  7. @ 6 geefo
    nu așa se pune problema

    orele de religie trebuie să facă parte din programă PENTRU CĂ ȚIN DE CULTURĂ, geefo!
    pentru că e rușine să n-ai habar de niște lucruri care stau la baza civilizației
    ca atunci când nu știi tabla înmulțirii, continentele și acordul dintre subiect și predicat
    anumite lucruri trebuie să le înveți la școală, ca să nu fii penibil când te faci mare
    ce poți să pricepi din cultura occidentală – arhitectură, literatură, pictură, sculptură, muzică, dacă n-ai habar de creștinism?

    finanțarea de către stat” e o altă problemă prost pusă
    ăsta e un aranjament la care s-a ajuns în urma secularizării averilor bisericești pe vremea lui Cuza
    Bisericii i s-au luat averile, iar statul i-a garantat că-i va asigura cele necesare funcționării
    deci, geefo, dacă vrei așa, putem discuta, dăm averile Bisericii înapoi (tot ce s-a luat, și în sec XIX și în sec XX, și de la ortodocși și de la greco-catolici și de la alte culte) și nu mai e nevoie de finanțare de la stat

    altfel, geefo, treaba arată ca în cazul armei nucleare la care a renunțat Ucraina 1994 în schimb pt garanții de securitate de la Rusia, US și UK – garanții care iată câți bani fac în 2014

    am putea gândi și mai departe reformele, de ce n-am desființa școlile de stat și n-am reveni la cele confesionale?
    mi se pare mai normal să scoți statul din învățământ decât să scoți Biserica

    sondajul despre preoți s-ar putea să nu arate așa de rău cum crezi, geefo
    sunt foarte mulți preoți buni, cu credință în Dumnezeu și dragoste de aproapele
    doar că sondajul nu e relevant în cazul Bisericii, nicidecum, nici dacă e rău, nici dacă e bun

    Biserica e instituția fondatoare a civilizației noastre
    ea a existat înainte să existe statul, bugetul, ministerul educației
    fără ea nu exista nici nația, nici societatea, nici instituțiile
    nici știință, nici tehnică, să scrii pe internet
    nici respect pentru individ, ca să-și dea toți cu părerea și să fie ascultați – la egipteni, azteci și chinezi chestia asta nu se obișnuia

  8. @Ioana,

    Catre Costin: Anul trecut pe vremea asta, cand iti atragea atentia Dragos Aligica, ca ai o problema cu morala neamului ( majoritatii), ca e morala, ca e vorba in esenta de o complicitate la imoralitate, protestai (poporul e bun; populatia e nevinovata; politicienii sunt de vina; punct)

    Am spus si am repetat, atunci, ca nu „protestam” asta, ca nu am crezut niciodata asta, motiv pentru care nu intelegei nici de ce am publicat textul dlui Sampalean 🙂

  9. Poate ne explicati si care e legatrua dintre crestinism si caplitalism.
    De pilda in Matei 6,24, complet, se spune:
    „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. ;
    „mamona”, un vechi cuvant ebraic, desemneaza bogatia materiala. Cu alte cuvinte nu poti sluji si lui Dumnezeu si banilor. Cum se impaca asta cu sistemul capitalist?

    Alt citat din Luca 18, 23, tanarul bogat care il intreba pe Iisus ce sa faca pt a se mantui, marturisind ca a implinit poruncile lui Dumnezeu din tineretile sale:

    „Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie”

    Asta nu prea seamana cu: „redu costurile si maximizeaza profitul”

    Ceva nu se leaga dar poate ne lamuresc Fapte;e Apostolilor 2,44:

    „Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte. Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.”

    Nici asta nu prea se pupa cu interesul privat si capitalismul.

    Asadar sunt intr-o mare dilema, daca sunteti atat de amabil sa ma lamuriti.

  10. citez:
    ” plus, nu negati problemele BOR – “doctorii de suflete”; nu negati nici problemele anterioare comunismului – sunt sistemic-teologice;”

    Chiar va rog sa detaliati, in masura posibilitatii, acest aspect – anume care sunt acele probleme sistemic-teologice ale Bisericii Ortodoxe???
    Asta in cazul in care, fara rautacism, nu faceti doar parada de tinuta, fie ea si morala.
    Repet – nu scriu asta din vreo dorinta de a intra in polemici bazate pe mandrie, ci din pura curiozitate despre care este viziunea dumneavoastra in problema acestor „probleme sistemic-teologice”.

  11. Chiar ma intreb acum care ar fi fost probelmele sistemic teologice care l-au facut pe David sa ia pe femeia lui Urie Hititul dupa ce l-a facut pierdut din viata aceasta… Oare trebuie sa cautam adanc in iudaismul antic cauzele acestor acte?
    Oare?
    Oare trebuie ca sa cautam in teologia romana cauzele cruciadelor care au devastat Constantinopolul? Oare in ortodoxia rusa este cauza nebuniei lui Ivan cel Groaznic?
    Iar despre capacitatea omului de a fi departe de idealul propriu citim inca de la facerea lui…
    Ceea ce avem acum in Romania este rezultatul nu atat al slabiciunii poporului ca organism viu ci avem de a face, daca tot ati facut recurs la Plesu, de slabirea ingerului romanilor (A. Plesu „Despre ingeri” – ingerii neamurilor). Si asta din cauza ca ideologii de natura stangista, duhuri perfide, demoni, au insuflat elitele acestei natiuni din secolul 19 incoace – ba pe filiera francezo-revolutionara ba pe filiera bolsevica. Astfel ca ajungem tot la concluzia ca elitele politice sunt in principal raspunzatoare – pentru ca, asa cum invatam din Evanghelie, de la cel caruia i s-a dat mult, mult se va cere…
    Fiecare persoana este raspunzatoare de alegerile proprii – despre asta nu exista dezbatere intre oameni civilizati. Dar deciziile celor mai multi se iau insuflate sau inspirate de cei carora li se incredinteaza autoritate intr-un domeniu sau altul.
    A trimis Dumnezeu prooroci la Israel? A trimis. Si i-a trimis ca sa existe repere.
    Cand proorocii sunt mincinosi si poporul e risipit si confuz. Despre asta e vorba.

  12. @”un crestin”

    Ma tem ca nu intelegeti ce inseamna capitalism, ca aveti o viziune distorsionata.
    Cea ce dumneavoastra credeti ca inseamna capitalism este o caricatura a adevaratului capitalism, dintre ale carui caracteristici extrag: piata libera, respectul reciproc, contractualitate, justitie si proprietate.
    Iar din pilda tanarului bogat ati ales doar ultima fraza, rupta de restul. Mantuitorul il intreaba intai daca tine Legea, anume cele zece porunci in special, intre care una e sa nu ravnesti la NIMIC din ce e al aproapelui tau… Adica dintru inceput anuleaza fundamentele marxismului ca nefiind de la Dumnezeu.
    Dumneavoastra sper ca intelegeti diferenta intre filantropie – adica facerea de bine, milostenia din iubire de oameni – care e VOLUNTARA, de buna voie, in deplinatatea vointei donatorului si respectiv redistributie, care inseamna practic a ravni la ce e al aproapelui, a-l spolia prin coercitie si a da din ce e al lui altora, pe criterii arbitrare.
    Hristos a cerut omului nu sa faca „justitie sociala” ci sa se elibereze printr-un efort de vointa de ceea ce constituie balast pentru suflet. Asta din propria-i vointa, nu prin „metode stiintifice” sub conducerea vreunei ideologii „izbavitoare”…

  13. Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
    Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă.
    Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
    Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:
    Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?
    Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.
    A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat.
    Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

    Evanghelia Sf. Ioan, cap 12, 1-8

    Mi se pare unul dintre cele mai antisocialiste pasaje din Scriptură ! Sublinierile îmi aparțin, desigur.

  14. @16

    Excelent pasajul citat! Un pasaj pe atat de antisocialist, pe cat de socialist era Iuda Iscarioteanul, cel care in timp ce se sufoca de grija saracilor lua din punga destinata acestora.

  15. @Anca Cernea
    Dar e evident ca nu e nici o legatura intre socialism/comunism si crestinism, de altfel articolul domnului Sampalean e elocvent in acest sens.
    Problema mea este despre legatura dintre capitalism si crestinism.
    De pilda capacitatea de a transforma raul oamenilor in bine, in teologia crestina, este unul din atributele lui Dumnezeu. E chiar ceea ce se intampla prin rastignirea lui Hristos: Dumnezeu foloseste mojicia oamenilor pentru a-i mantui. A crede ca exista alte forte/principii care pot face asta, cum ar fi piata libera, este fix o forma de idolatrie, adica atribuirea de caracteristici divine unor elemente ale lumii create.

  16. Iuda, arhetipul socialistului. Hoț, demagog și trădător.
    Și secularist, pe deasupra. Alergic la gestul Mariei, adică la cultul religios. Sub pretextul că investiția în cele sfinte i-ar lipsi pe săraci.
    „Nu vrem biserici, vrem protecție socială!” ar zice Iuda în 2014

  17. pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi

    e antidotul perfect contra socialismului și oricăror forme de utopii egalitariste
    să fie clar, nu veți fi în stare să lichidați sărăcia, inegalitatea
    nu veți construi paradisul pe pământ
    vor exista mereu săraci și veți fi datori să-i ajutați

  18. Levitic 19:15
    Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa săracului şi să nu părtineşti pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.
    You shall not act dishonestly in rendering judgment. Show neither partiality to the weak nor deference to the mighty, but judge your neighbor justly

  19. Pentru cel care semnează “un creștin”.

    Problema mea este despre legatura dintre capitalism si crestinism.

    Îți spun eu care e problema dumitale. Ești un imbecil. Numai un imbecil își închipuie că piața liberă are menirea (sau își arogă rolul) de mântuitor. Dumneata nu polemizezi, ești înafara oricărei logici. Ai niște nevroze și te defulezi pe unde apuci pe net.

    Te-am trecut la spam. Dacă vrei să te vindeci de prostie și ignoranță fă bine și citește cărțile pe care le-am recomandat mai sus. Sănătate.

  20. @ 18 un creștin

    Dar e evident ca nu e nici o legatura intre socialism/comunism si crestinism, de altfel articolul domnului Sampalean e elocvent in acest sens.
    Problema mea este despre legatura dintre capitalism si crestinism.

    problema unui creștin de la @18 este că, deși convins că nu e nicio legătură intre socialism/comunism și creștinism, folosește o definiție marxistă a pieței libere
    pentru el termenul „capitalism”, ca și pentru marxiști, e un fel de înjurătură

    Marx și Engels au promovat termenul „capitalism”, nu Adam Smith

    dar ok, să acceptăm acest termen, că tot a intrat în uz, și să convenim că îl folosim pentru a descrie un sistem economic bazat pe respectul proprietății private și pe libertatea economică

    ce o fi necreștinesc în a respecta proprietatea?
    nu zice Decalogul „să nu furi” ?
    ce o fi necreștinesc în libertatea economică?
    Mântuitorul ne spune să-i dăm Cezarului ce este al Cezarului, nu mai mult
    închinarea la Stat este idolatrie

    De pilda capacitatea de a transforma raul oamenilor in bine, in teologia crestina, este unul din atributele lui Dumnezeu. E chiar ceea ce se intampla prin rastignirea lui Hristos: Dumnezeu foloseste mojicia oamenilor pentru a-i mantui. A crede ca exista alte forte/principii care pot face asta, cum ar fi piata libera, este fix o forma de idolatrie, adica atribuirea de caracteristici divine unor elemente ale lumii create.

    Dacă Dumnezeu poate folosi mojicia oamenilor pentru un scop bun, vă asigur că poate folosi și piața liberă.
    Capitalismul – în sensul convenției de mai sus – nu susține că poate oferi oamenilor mântuirea (nu mă refer aici la anumite mici secte de libertarieni care ar fi în stare să spună așa ceva).
    Socialismul și comunismul pretind chestia asta în mod tipic.
    Capitalismul nu oferă mântuirea, oferă bunăstare, oferă respectul proprietății și libertății, adică e un sistem compatibil cu demnitatea omului – pe care Dumnezeu l-a creat liber, nu sclavul Statului.

    dar întrebarea mea pentru „un creștin” ar fi, ce mai rămâne?
    de vreme ce: socialism/comunism (controlul Statului) nu, capitalism (proprietate privată, libertate economică) nu
    atunci ce?
    sper să nu-mi veniți cu vreo cale a 3-a, că n-am timp de sofisme
    calea a 3-a e tot socialism

  21. poate crestinul de mai sus nu se gandea la a 3a cale, ci la a 4a teorie politica, ca sa termine definitiv orice discutie.

  22. ”Capitalismul – în sensul convenției de mai sus – nu susține că poate oferi oamenilor mântuirea (nu mă refer aici la anumite mici secte de libertarieni care ar fi în stare să spună așa ceva).”

    @Anca Cernea
    Daca exista cu adevarat vreo ”extrema dreapta” – astia sunt, libertarienii fara granite. 🙂

  23. „Știinţă, religie, societate”, ed. pol. Buc. 1972-am cautat online cartea dar n-am gasit – cine-i auyorul citatului de mai sus?

  24. Ioana Hancu:

    recomand lectura atenta, de exemplu, a cartii lui Petru Culianu despre Mircea Eliade; sunt niste analize si concluzii irefutabile si devastatoare despre ortodoxia romana dinainte de comunism; probleme sistemice, programatice

    -cum se numeste aceasta carte a lui IPCulianu, imi poti spune si mie te rog titlul?

  25. „recomand lectura atenta, de exemplu, a cartii lui Petru Culianu despre Mircea Eliade; sunt niste analize si concluzii irefutabile si devastatoare despre ortodoxia romana dinainte de comunism; probleme sistemice, programatice”-Ioana, te rog frumos, titlul cartii, spune-mi-l si mie.

  26. @ 23 Anca Cernea

    de vreme ce: socialism/comunism (controlul Statului) nu, capitalism (proprietate privată, libertate economică) nu
    atunci ce?

    Solutia ne-o ofera Noul Testament. Israelul in vreme lui Iisus se afla intr-un contex politic foarte tensionat, ocupatie romana, taxe exorbitante impuse de romani, umilinta religioasa de a fi sub tutela unor idolatri etc. Cu toate acestea Iisus nu abordeaza in nici un fel problema politica in predicile sale. Singura replica, celebrul „Dati Cezarului…” este prilejuita de intrebarea, capcana, a unui interlocutor. Cu alte cuvinte pentru un crestin nu exista o anumita cale politica si economica. Dupa cum ne arata instoria sistemele politice si economice sunt intr-o continua prefacere, a fost capitalism, a venit comunismul, apoi iar capitalism etc. Crestinul si Biserica, a caror perspectiva este vesnicia, nu pot sa-si lege sufletul de lucruri atat de vremelnice cum ar fi sistemele socio-economice. Crestinul se va adapta oricarui sistem, cum a si facut-o, atata timp cat nu-l impiedica sa-i dea lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu.

    Acum problema duhovniceasca a ceea ce numim capitalism nu este, desigur, in libertatea economica, proprietatea privata etc. ci in motivatia pe care o pun apologetii lui la baza tuturor activitatilor economice si anume: egoismul, lacomia, iubirea de bani, care din perspectiva crestina sunt patimi si pacate pierzatoare de suflet. Or Biblia este foarte clara in aceasta privinta: „Plata (consecinta) pacatului este moartea” nicidecum prosperitatea materiala.

    Alta presupozitie a adeptilor capitalismului este ca natura umana nu poate fi schimbata ceea ce din punct de vedere crestin este o erezie. Daca natura umana nu poate fi schimbata atunci nu mai exista nici mantuire. Una din tainele centarale ale Bisericii, botezul, are ca miza tocmai prefacerea naturii umane.

    De aceea nu cred ca e normal ca un crestin sa faca apologia capitalismului, a unui sistem care are ca temelie pacatul si presupozitii contrare invataturii Bisericii.

  27. @ Liv SSOmer

    Nici eu nu stiu ca aceasta carte sa existe online. La Librarie.net, se afla prima editie, cea din 1971. Nucunosc diferenta dintre cele doua editii. Cea de a doua cica a fost „adaugata si inbunatatita”.

    Autorii din care am luat citatele sunt :

    Paul Popescu-Neveanu pentru primul si al treilea (In cel de al treinea este citat N.Ceausecu ).
    Vasile Asanachescu pentru al doilea si al cincilea.
    Aurelian Tache pentru al patrulea citat.

  28. Multumesc frumos. Paul Popescu-Neveanu, Aurelian Tache, Vasile Asanachescu. Pt. Teo Hahn, daca cumva va cade ochiul pe comentariul asta: daca domiciliati momentan in Romania, atunci probabil ca va e mai usor decatmi-ar fi mie sa puneti mana pe „productiile” sus-numitilor. Ar fi, din ele, material pt. cel putin 2-3 articole. Imi amintesc ca recent dl Plesu il desoperise pe unul, numele imi scapa, un obscur filosof-materialist-dialectic tot din anii aia, caruia ii comentase perlele de gandire, intr-o conferinta….si sunt convins ca, la oamenii astia, cei trei de mai sus, poate si la altii din generatia lor, mai puteti gasi inca multe siraguri de perle….in definitiv, Plesu (nu stiu daca asta era intentia lui, dar asta a fost rezultatul), reusise acolo un lucru minunat: chiar TREBUIE sa ne re-amintim deprostiile oamenilor astora; si chiar e bine ca, daca putem, sa radem de ele. Sa ne despartim de trecut razand. Vorba inegalabilului Caragiu: „Ati ras. Va multumesc ca ati ras. De prostie, de hotie, de marlanie, de nimicnicie. E bine ca ati ras. Trebuie sa radem.” Mereu cand ma uit la filmul ala am impresia ca vad acolo o soparla; ca acolo, de fapt, erau ridiculizati nu (numai) nazistii, ci si comunistii.
    Dar da, chiar, de ce nu? Anca, prieteni ILD-isti, de ce n-am face, la fel ca cei de la ASUR, o re-tiparire a volumului respectiv – cu comentariile si mistourile nosatre, alaturi – doar online? Repet – strict online, dar cu publicitatea de rigoare? Poate ca totusi n-ar fi asa de complicat – cu drepturile de autor, am avea probleme? Poate ca nici macar…..Anca, Emil, va surade ideea? Daca da, dati-mi de veste, as vrea sa ma implic, pe cat pot, in asa ceva. Repet -strict online (pentru inceput) – exista biblioteci de tipul isuu specializate in publicatii online – si exista multi9romani, si nu numai) care le folosesc. Si apoi se poate merge mai departe de acolo. Please let me know what you think, even if it’s a „no”.

  29. @29

    Acum problema duhovniceasca a ceea ce numim capitalism nu este, desigur, in libertatea economica, proprietatea privata etc. ci in motivatia pe care o pun apologetii lui la baza tuturor activitatilor economice si anume: egoismul, lacomia, iubirea de bani, care din perspectiva crestina sunt patimi si pacate pierzatoare de suflet.

    care apologeți ai capitalismului pun drept motivație la baza acestuia egoismul, lacomia, iubirea de bani ????!!!!
    Marx? Engels? Lenin?

    are dreptate colegul Emil, mai bine pune mâna, dom-ne, pe o carte, nu mai ține lumea din treabă cu asemenea enormități!

    Alta presupozitie a adeptilor capitalismului este ca natura umana nu poate fi schimbata ceea ce din punct de vedere crestin este o erezie. Daca natura umana nu poate fi schimbata atunci nu mai exista nici mantuire. Una din tainele centarale ale Bisericii, botezul, are ca miza tocmai prefacerea naturii umane.

    asta arată că n-ai habar de capitalism, dar nici de creștinism
    și totuși te pronunți, despre amândouă!
    capitalismul nu vorbește de Botez, nici de mântuire
    (și bine face că nu vorbește, pentru că nu e treaba lui!)
    creștinismul nu spune că de la Botez încolo nu mai ești om și nu mai poți păcătui, sau că după Botez te înțelepțești și nu mai poți scrie verzi și uscate pe bloguri

    DAR ATÂT CREȘTINISMUL CÂT ȘI CAPITALISMUL RECUNOSC NATURA LIMITATĂ ȘI PĂCĂTOASĂ A OMULUI

    dată fiind aplecarea omului spre păcat, pe care o constatăm în viață și despre care ne vorbește Scriptura, capitalismul consideră că nu e bine ca un om sau o gașcă de oameni să aibă prea multă putere, ca să nu fie ispitit/ispitiți să abuzeze de ea

    altfel spus, Statul trebuie să fie redus strict la ceea ce are de făcut în slujba comunității, să asigure apărarea legii, în interiorul granițelor țării aceleia, și apărarea de inamici externi
    dacă Statul e prea mare, și se bagă în toate, crește birocrația, risipa, corupția, atunci cetățeanul devine mic, iar experții îi dictează ce și cum să facă, ce să spună, ce să mănânce, cum să facă sex, ce să creadă și cum să-și crească copiii; altfel spus, cetățeanul nu mai e liber, Statul face ce vrea cu el!

    Capitalismul este perfect compatibil cu învățătura creștină, mai mult, o presupune, și nici nu ar fi existat fără ea.
    Ca să apară capitalismul, era nevoie de un mediu cultural în care să existe respect pentru individ, creat de Dumnezeu liber, și, în prelungirea acestui respect, respectul pentru ceea ce-i aparține acelui individ.
    Nu putea exista capitalism fără cele Zece Porunci, fără o anumită raportare a omului la Creator și la creație, la semenii săi.
    Dacă nu exista o referință morală comună și conștiința prezenței unui Judecător atotștiutor, oamenii nu se apucau să încheie între ei contracte, pentru că nu se puteau baza pe cuvântul celuilalt. Capitalismul presupune un șir întreg de virtuți, fără de care nu poate rezista: cinste, seriozitate, hărnicie, respectul angajamentelor, chibzuință, curaj, inițiativă, cumpătare, responsabilitate, etc.

    De aceea nu cred ca e normal ca un crestin sa faca apologia capitalismului, a unui sistem care are ca temelie pacatul si presupozitii contrare invataturii Bisericii.

    Capitalismul nu are la temelie păcatul, nici nu contravine cu nimic învățăturii Bisericii. Dimpotrivă.
    Astfel de bazaconii arată din nou că „un creștin” habar n-are de nimic, nici de capitalism, nici de ce învață Biserica.

    OBSERV ÎNSĂ CĂ NU MI-A RĂSPUNS LA ÎNTREBARE.

    Dacă nu vrem nici proprietate privată, nici libertate economică (deci, nu vrem capitalism), dar nu vrem nici proprietate de Stat și control de stat în economie (adică jaf și idolatria Statului, adică socialism-comunism) atunci, ce vrem?
    E o atitudine absolut iresponsabilă! Ce vrei dom-ne, revoluție? Vrei să arunci totul în aer?
    Lucrurile trebuie să funcționeze cumva!
    CUM?
    AIA NU, AIA NU…
    CE PROPUI? VINO CU O ALTERNATIVĂ!
    DACĂ SE POATE, NU UTOPICĂ!!!
    Vrei să desființăm cu totul economia, că e păcătoasă și are legi care nu ne convin?!

    Un ins care își dă cu părerea despre organizarea societățiii și a economiei, un ins care votează și care comentează în public, ar trebui măcar atâta minte să aibă:
    ECONOMIA NU E DE JOACĂ! ÎNSEAMNĂ TRAI DECENT SAU MIZERIE PENTRU UN NUMĂR FOARTE MARE DE OAMENI.
    Chestia nu e deloc indiferentă dpdv moral.
    Creștinului ar trebui să nu-i fie deloc totuna dacă cetățeanului îi este respectată proprietatea și Statul nu se bagă unde nu-i fierbe oala, sau dacă, dimpotrivă, Statul jefuiește cetățenii, îi umilește ținându-i în mizerie, îi învață că nu merită să faci eforturi, că oricum birocrația și corupția te vor sufoca, îi învață să fure, să chiulească, să dea șpagă, să mintă, să toarne, să promoveze lingând tălpi și călcând pe cadavre, iar de îndată ce au ajuns în tagma jefuitorilor, să-și bată joc de cei mai slabi decât ei.
    Asta ai, dacă nu vrei capitalism!
    Ți se pare o alternativă mai creștinească? Mai puțin păcătoasă?

    PS. Dacă răspunzi în bătaie de joc, te dau afară. Nu permitem să se facă propagandă comunistă pe ILD, nici să se abuzeze de timpul nostru.

  30. au mai rămas niște prostii nerăspunse, lăsate de „un creștin” încă de la @11

    „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. ;
    “mamona”, un vechi cuvant ebraic, desemneaza bogatia materiala. Cu alte cuvinte nu poti sluji si lui Dumnezeu si banilor. Cum se impaca asta cu sistemul capitalist?

    e foarte simplu
    există o IERARHIE!!!!
    De închinat, te închini lui Dumnezeu. Atât. Nu și banilor. (Nici Statului.)
    În rest, muncești, îți câștigi pâinea cea de toate zilele, cu sudoarea frunții – dacă se poate, nu în pagubă. Adică, faci bani. Nu te închini la ei, că nu sunt decât instrumente, nu sunt nici buni, nici răi în sine, doar să-i folosești pentru ce trebuie și să nu te lipești de ei mai mult decât se cuvine (poți și să faci mult bine cu ei).
    Dar partea cu muncitul și câștigatul banilor banii vine, în ordinea importanței, după închinare. Iar închinarea i-o datorăm lui Dumnezeu și numai lui Dumnezeu.

    Alt citat din Luca 18, 23, tanarul bogat care il intreba pe Iisus ce sa faca pt a se mantui, marturisind ca a implinit poruncile lui Dumnezeu din tineretile sale:
    “Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie”
    Asta nu prea seamana cu: “redu costurile si maximizeaza profitul”

    aici, „un creștin” se dă teolog, dar se vede iar că nu prea a citit
    Îndemnul dat de Mântuitorul tânărului din acest citat e chemarea acelui tânăr.
    Fiecare om are chemarea lui.
    Nu toți sunt chemați la preoție sau la călugărie, nu toți sunt chemați la căsătorie, nu toți sunt doctori, nu toți sunt profesori, etc.
    Mântuitorul nu le-a cerut să renunțe la avere tuturor celor cu care a intrat în contact.
    De exemplu, nu i-a cerut lui Nicodim să vândă nimic (deși Scriptura spune că era bogat). Nu asta era calea lui. Nicodim avea altă chemare, altă misiune.

    iar partea cu „redu costurile și mărește profiturile”
    da, așa trebuie procedat, e bine să muncești cu cap, e o regulă de bun simț
    afară de cazul în care stabilim că e virtuos numai acela care muncește mărind costurile și producând pagubă

    Fapte;e Apostolilor 2,44:
    “Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte. Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.”

    da, e adevărat că, la început, creștinii au încercat acest mod de trai, pt că li s-a părut că se potrivește cel mai bine cu învățătura Mântuitorului
    nu pentru că această învățătură cerea asta în mod obligatoriu
    (în plus, ei așteptau a Doua Venire într-un timp foarte scurt)
    de altfel, problemele legate de pusul bunurilor în comun au și apărut destul de repede – la începutul capitolulului 5 din Faptele Apostolilor, istoria cu Anania și Safira

    Dar, pentru timpurile noastre, ca și pt acele vremuri,
    răspunsul e același ca și în cazul tânărului bogat:
    nu toată lumea e chemată să trăiască într-o comunitate de acest format
    nu toată lumea e chemată la viața de mănăstire
    unii sunt, unii nu – și nu înseamnă că aceia sunt mai răi sau mai buni ca primii din acest motiv
    toți suntem chemați la mântuire și la sfințenie, fiecare acolo unde este

  31. un crestin:

    Alta presupozitie a adeptilor capitalismului este ca natura umana nu poate fi schimbata ceea ce din punct de vedere crestin este o erezie. Daca natura umana nu poate fi schimbata atunci nu mai exista nici mantuire. Una din tainele centarale ale Bisericii, botezul, are ca miza tocmai prefacerea naturii umane.

    gresit; natura umana nu s-a schimbat de la Adam incoace; doar indivizii pot avea parte de mintuire prin gratie divina, nu prin vreo inginerie asupra naturii lor, sau se pot pierde in masura in care se lasa in seama pornirilor naturii lor umane; socialistii, in schimb, sint convinsi ca pot schimba natura umana astfel incit sa fie conforma fantasmelor lor despre omul nou; ghinion, sistemele politice trebuiesc adaptate naturii umane, nu invers

    Ieremia 17
    9. Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
    10. Eu, Domnul, cercetez inima şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.

  32. La argumentele în favoarea asocierii dintre creștinism și capitalism poate fi invocată și pilda talanților. Ea se referă la sporirea spirituală în special; dar îmi e greu să înțeleg cum poate avea loc o sporire a bogăției spiritului în absența libertății lui?

    Ceea ce mă face să revin asupra gugumăniei pe care a comis-o cineva mai sus vorbind despre incompatibilitatea dintre creștinism și capitalism: fundamentul capitalismului nu este și nu are cum să fie lăcomia; fundamentul capitalismului este libertatea economică. Fără ea, nu există nici libertate politică. Iar fără cea politică, cea spirituală devine încă și mai greu de atins.

    Și pentru că s-a recomandat cartea Părintelui catolic Sirico, mai sus, vin și eu cu un citat:

    Life is a gift entrusted to us by our Maker. And it is to be pre- served with the utmost responsibility and care. Since life itself is a gift from the Creator, it carries a sacred value from its inception to its end, and every human being has the right to have this life re- spected to the fullest extent possible. Therefore, any ethic which does not reflect the dignity of the human person must be opposed because it threatens the foundation of civilisation, it fights against nature and destroys the very context in which any rights can be en- joyed by anyone. (…)
    Do people who value virtue have the freedom to choose among all available forms of economic systems to reinforce their values? I do not believe so. For example, consider how socialism views the human person. Under it, all individuals and all property are owned by the state, and all economic life falls under collective con- trol. This has frightening consequences. For example, under so- cialism children are seen by the government as they are in fact: a drain on social resources. As Ludwig von Mises wrote, ‘without co- ercive regulation of the growth of population, a socialist commu- nity is inconceivable . . . even if a socialist community may bring “free love”, it can in no way bring free birth.’
    And he is right: every socialist experiment has led to forced abortion, euthanasia and limits on family size. For me, one great advantage of free enterprise rests in its dynamic ability to accom- modate huge increases in the size of population without running the risk of famine. Only a liberal economy, and the growth of wealth it implies, has made this possible. Socialism makes it in- conceivable.

    Brian Griffiths, Robert A. Sirico, Norman Barry, Frank Field: Capitalism, Morality and Markets, The Institute of Economic Affairs, 2001, pp. 42-45.

  33. În altă ordine de idei, înțelegem ce poftește Ioana Hîncu să ne transmită. Numai că nu e întru totul iezagt. Problema cu ortodoxia românească e faptul că e prea… neaoșă. Adică am intrat în secolul XX cu peste 90% populație rurală. Cultura folclorică arhaică a acestei populații nu a putut asimila creștinismul în substanța lui veritabilă. A operat numai un fel de sinteză aculturativă prin care a înnădit semnificații străvechi cu motive creștine rudimentarizate. Oricât ne-ar plăcea să discutăm despre creștinismul satului românesc, trebuie să recunoaștem că țăranul tipic și majoritar nu avea acces la teologia creștină. Ce știa Ion a Glanetașului despre dogmatica trinitară? Dar despre cea duofizită? Nu cred că ar fi mare surpriza dacă am constata că și printre preoții și călugării medievali ai Țărilor Române subtilitățile teologice nu cunoșteau o răspândire mai mare decât cea implicată de o mână de oameni.

    Ceea ce pune din capul locului problema capacității intelectualității românești medievale – atâtă câtă a existat, chiar dependentă de cultura greacă și, mai ales, de cea slavă – de a tematiza chestiunile politice și economice în perspective înnoitoare sau măcar compatibile cu revoluția adusă de creștinism. Ca să nu mai pomenim de capacitatea aristocrației valahe și moldave de a pune astfel de probleme și de a situa problema puterii și autorității politice în alt orizont decât cel al cutumei strămoșești.

    Prin urmare, dacă e să facem o judecată de evaluare a situației românești în raport cu creștinismul și modernitatea, eu afirm că societatea românească a ajuns captivă unui retard istoric în care trenează și acum nu din prea multă ortodoxie creștină, ci din prea puțină.

  34. @Theo Hahn
    Aveti oarescare dreptate 🙂
    Problema a fost tocmai insuficienta dragoste a acelor „majores terrae” pentru cei mai mici.
    Adica grija celor nobili fata de „prostime” a fost relativ mediocra – principii care s-au ingrijit cu harnicie de acest aspect au fost relativ rari. Ctitorii de biserici, manastiri si asezaminte nu au fost atat de multi.
    Nu atat analfabetismul a fost o problema ci lipsa dragostei.

  35. @ 32Anca Cernea

    care apologeți ai capitalismului pun drept motivație la baza acestuia egoismul, lacomia, iubirea de bani ????!!!!

    Pai desigur, in primul rand, Adam Smith, nu am acum citatele relevante, promit sa revin, dar pe scurt asta este intreaga logica a „mainii invizibile”. Oamenii sunt stapaniti de pasiuni irationale, in domeniul economic fiind vorba mai mult de lacomie, iubire de bani, egoism etc. (cea ce spune si crestinismul). Ce face ca lucrurile sa nu se transforme intr-un dezastru? Mecanismul pietei libere ca face ca aceste patimi irationale ale intreprinzatorilor privati sa slujeasca intersului cumparatorilor, cu alte cuvinte piata libera transforma pasiunile irationale ale antreprenorilor intr-un sistem coerent si folositor. Aici deja ne indepartam de crestinism, in care numai Dumnezeu poate transforma pacatele oamenilor in lucruri bune. Desigur ca Dumenzeu poate folosi piata libera pentru a face bine dar nu asta este logica de functionare pe care o expune Adam Simth. Pentru el piata libera este un mecanism automat si autoreglator, care nu are ne voie de nici o interventie din exterior, fie ea umana sau divina, pentru a functiona, ceea ce o transforma intr-un principiu autonom cel putin dubios din punct de vedere crestin.

    Desigur economia pate fi o problema serioasa dar nu pentru un crestin, dupa cuvintele Mantuitorului:

    Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? 27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? 28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. 29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. 30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? 31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? 32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. 33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. 34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.

    Matei 6, 26-34
    Asadar principala problema a crestinului este dobandirea imparatiei lui Dumnezeu nicidecum economia, politica etc.

  36. @38 Theo, @39 Rosu
    eu constat că trimiterea la bibliografie de la care a pornit discuția de aici nu face decât să confirme ceea ce ziceam la @9

    altfel spus:
    mulți intelectuali români au citit tot felul de critici la adresa creștinismului, fie ele secularist-pseudo-științifice, fie gnostice, revoluționar-utopiste, OZNiste, islamiste, etc
    dar se vede că le lipsște o cultură teologică de bază
    n-au citit nici Biblia – și oricum, nu e suficient să o citești așa, fără să ai habar de cheia în care au fost scrise diferitele ei cărți, de felul în care au înțeles-o și trăit-o credincioșii de-a lungul veacurilor
    nu se poate să nu ai habar de lucruri elementare legate de religia creștină, pentru că, vrei nu vrei, indiferent în ce relație ești, personal, cu Doamne-Doamne, trăiești într-o civilizație care își datorează existența Revelației iudeo-creștine

    nu vreau să se supere nimeni, nu e ceva personal, am constatat asta de nenumărate ori
    cultura generală a intelectualilor din ziua de azi e dizarmonică
    și fiecare ajunge să creadă că numai domeniul în care se pricepe el/ea este important
    numai cărțile pe care le-a citit el/ea sunt importante
    și, pentru că le-a citit pe acelea, se poate pronunța și în domeniile în care n-a citit
    cum ar fi teologia
    teologia e o știință deosebit de complexă, cu nenumărate zone de specializare, la dezvoltarea căreia au contribuit, de-a lungul secolelor, oameni de geniu, care și-au dedicat viața întreagă studierii acestor lucruri și scrierii despre ele

    fiecare dintre noi are domenii de interes, despre care știe mai mult decât alții și privește consternat câte un habarnist care își permite să-și dea cu părerea în acele domenii, deși se vede clar că nu se pricepe

    trebuie să înțelegem că a te pronunța în chestiuni religioase și teologice fără să le fi studiat e cel puțin la fel de stânjenitor cu a te pronunța în domenii ca matematica, biochimia, economia, dreptul, muzica simfonică, etc, fără să ai idee, cât de cât, de felul cum se pune problema în aceste materii

    de aceea e nevoie de religie la școală

  37. @35 Liviu Crăciun

    gresit; natura umana nu s-a schimbat de la Adam incoace

    Va inselati, restaurarea naturii umane prin intruparea si jertfa lui Hristos e una din invataturile centrale ale Bisericii. Vreti sa spuneti ca natura umana asumata de Hristos la intrupare dar mai ales cea de dupa inviere nu se deosebeste cu nimic de natura umana obisnuita?

    sistemele politice trebuiesc adaptate naturii umane, nu invers

    Va inselati din nou pt. ca dupa acest principiu ar trebui sa legalizam si casatoriile homosexuale pentru ca exista indivizi a caror natura, in mod cat se poate de real ii indeamna spre homosexualitate, pentru ca pacatul/patima devine cu adevarat o a doua natura pentru acestia, iar aceasta nu e deloc o metafora; este bine stiut ca dependentii de droguri daca intrerup brusc consumul pot muri pt. ca drogul le-a devenit o adevarata „hrana” fara de care organismul lor nu mai poate functiona. Asa ca nu cred ca adaptarea la natura umana, cel putin in unele cazuri, este cea mai fericita solutie.

  38. @ Emil Borcean

    Domnule Borcean, va multumesc pentru sugestiile bibliografice, in limita timpului disponibil voi incerca sa le citesc. Pe de alta parte exista o ierarhie a autoritatii spirituale. In primul rand este textul Sfintei Scripturi, apoi scrierile Sfintilor Parinti si abia in al treilea rand autorii contemporani. Astfel, in principiu, argumentelor bazate pe texte biblice trebuie sa li se raspunda cu texte de o autoritate similara. Nu ma indoiesc de valoarea celor doi autori dar cred ca sunteti constient ca textul biblic este deasupra textelor celor doi. Desigur in masura in care argumentarea din cele doua carti recurge la pasaje Biblice as fi recunoscator daca mi-ati putea da cateva exemple legate de problemele pe care le-am ridicat.

  39. Pasaje biblice? Anca Cernea a citat și interpretat destule, inclusiv pe cele date de dvs. Ați ignorat complet și ați refuzat să suțineți un dialog la acest nivel. Nu meritați niciun pasaj de niciun fel. Basta.

  40. – restaurarea naturii umane prin intruparea si jertfa lui Hristos e una din invataturile centrale ale Bisericii

    – exista indivizi a caror natura, in mod cat se poate de real ii indeamna spre homosexualitate

    sa stiti ca exista si indivizi a caror natura ii indeamna spre lene, minciuna sau furt; nu vreti sa va lamuriti mai intii notiunile si apoi sa reveniti?

    Asa ca nu cred ca adaptarea la natura umana, cel putin in unele cazuri, este cea mai fericita solutie.

    adaptarea sistemelor politice la realitatea existentei unor „indivizi a caror natura, in mod cat se poate de real ii indeamna spre” crima, ca sa iau un exemplu la intimplare, nu inseamna legalizarea crimei; dimpotriva, daca nu ar mai exista in natura umana astfel de „indemnuri”, nu ar mai fi nevoie nici de legi; sistemele legale bune sint adaptate la realitatea naturii umane sau, daca preferati, sint croite pe masura oamenilor reali

  41. Emil, ai avut dreptate. Trebuia să-l dăm afară pe „un creștin” de la primele prostii postate aici.
    N-a citit teologie, n-a citit economie, dar își dă cu părerea, și o ține p-a lui, imun la argumente, îi explici, nu pricepe nimic, răspunde pe lângă, întrebi ce propune, nu propune nimic, decât retragerea creștinilor din politică, economie, din viața inteligentă și, de ce nu, din viață în general.
    Mai bine îl retragem pe el la găleata cu spam.

  42. Anca, eu unul am ieșit în câștig. Am mai învățat de la tine și de la Liviu. Tot efortul spre bine, ca să zic așa, chiar dacă „creștinul” e de neclintit de pe o traiectorie în jurul propriei cozi. Să fie sănătos și să monologheze cât dorește. Cel puțin e blând, în felul lui, față de alți monomani agitați din trecut.

  43. Ca să spun sincer, pe măsură ce „un creștin” afurisește pe aici capitalismul, dar nu declară deslușit ce vrea el să pună în loc, mă gândesc tot mai mult că avea dreptate și Mihaela @8. S-ar putea ca în cazul lui să fie vorba de o alternativă dughinistă – în practică, aceasta ar însemna modelul Putin, aflat în funcțiune în Rusia, o dictatură a bandiților kaghebiști, bazată pe jaful cel mai criminal (de la davai ceas la davai Krâm, davai Ievropa) și o corupție fără precedent în istorie (v. olimpiada de la Soci), o economie de lumea a 3-a spre a 4-a, bazată numai pe export de hidrocarburi și de armament (către cele mai sângeroase bestii de pe mapamond) toate acestea dublate de o demagogie nerușinată, cu pretenții de ortodoxie, care înfierează, mimând indignare moralistă, imperfecțiunile capitalismului, care ar trebui jefuit și distrus.

    În altă ordine de idei, ar mai fi de spus aici că Adam Smith nu a plăsmuit în minte un nou sistem, pe care apoi s-au apucat unii să-l pună în practică. Nu a proiectat el capitalismul. El l-a descris. Capitalismul funcționa deja când a scris el.
    Capitalismul nu e o utopie, pe care o inventează un nebun, iar apoi, alți nebuni trec totul prin foc și sabie, încercând să-l pună în practică – spre a constata că nu se poate, lucru care îi face pe nebunii respectvi să dubleze dozele de foc și de sabie, șamd. Ăla e comunismul.
    Capitalismul e, pur și simplu, modul de funcționare cel mai normal și mai conform cu legea firii. Omul e creat de Dumnezeu liber, înzestrat cu demnitate și libertate. Și i se cuvine respect. Acest respect înseamnă și respect pentru ceea ce-i aparține acelui om (proprietatea) și pentru dreptul omului de a decide nestingherit ce să facă cu ea, dacă să o schimbe, cu cine, în ce formulă, etc, fără să se bage nimeni în treaba lui.
    Repet, da, capitalismul ține cont de capacitatea de a păcătui, care este inerentă naturii umane (și nu dispare odată cu Botezul*), de aceea preferă ca oamenii să fie lăsați să decidă singuri, decât să aibă cineva prea multă putere, și să decidă în locul lor.
    Nu proprietatea și libertatea contrazic învățătura creștină, ci utopia, gnosticismul economic! Căci ce altceva este pretenția că omul, creatură limitată și păcătoasă, poate să prevadă toate situațiile, să reglementeze și să planifice în toate detaliile realitatea economică, toată complexitatea nevoilor, opțiunilor și schimburilor care au loc în viața unei comunități! Asta chiar că e tupeu luciferic! Asta e, de fapt, controlul Statului. Asta e comunismul.

    * Botezul nu te face din om altceva decât om. Botezul e o șansă. Îți lasă libertatea. Poți să fii botezat și să păcătuiești mai rău decât alții, care nu sunt botezați. Stalin era botezat. Doar nu vreți să-mi spuneți că Botezul l-a transformat din om în înger.

    Ceea ce e foarte interesant de subliniat, iar cine citește The Victory of Reason de Rodney Stark, una dintre cărțile recomandate de Emil, va descoperi mai multe în această privință, capitalismul funcționa deja în multe locuri din Europa încă din Evul Mediu.

    Îmi permit să fac și eu o recomandare, cartea lui Alejandro Chafuen, Faith and Liberty, the Economic Thought of the Late Scholastics.
    E vorba de mai mulți autori, spanioli și portughezi, teologi, universitari, care au scris între sec XIV-XVI, așadar mult înainte de Adam Smith. Ei au explicat deja de atunci, teoretic, fundamentarea teologico-morală a respectului proprietății private, a gestionării chibzuite a finanțelor publice, au discutat despre rolul banilor, schimbului, comerțului, formarea prețului, salarii, profituri, bănci, dobânzi.
    Citiți și veți vedea, proprietatea privată și libertatea economică nu numai că funcționau deja în practică în multe locuri din Occident – v. Veneția, orașele flamande, Liga Hanseatică, etc – dar erau descrise și fundamentate teologic și moral!
    Veți vedea că scolasticii târzii apărau proprietatea privată, considerau că datoria prinților era să mențină impozitele cât mai mici și să reducă la minimum cheltuielile publice, considerau un păcat din partea acestora „stricarea banului”, adică inflația, afirmau legitimitatea libertății comerțului, susțineau că ajutorarea săracilor trebuie să se facă din mărinimie personală, nu din impozite!
    Ei citiseră, în ordine, și Scriptura, și pe Sfinții Părinți, iar apoi se documentaseră serios și asupra chestiunilor concrete pe care le abordau dpdv moral.

    Ar fi bine dacă teologii de astăzi s-ar ridica la nivelul de competență al acelor autori, în materie de morală și de economie. Și dacă ar avea curajul să-i interpeleze pe conducătorii de astăzi și să le atragă atenția că nerespectarea proprietății private și a libertății cetățenilor sunt păcate grele, pentru care vor da socoteală!

    Alejandro Chafuen, Faith and Liberty

  44. E interesanta totusi chestiunea schimbarii omului. Nu cred ca se pune problema schimbarii firii unei persoane umane, in intelesul de physis. Insa se poate pune problema schimbarii valorilor la care se raporteaza omul, a sistemului sau de repere. Astfel omul se poate schimba – e clar, printr-o convertire.
    Ei, aici e buba: Mantuitorul ofera solutia convertirii prin mila Lui, mila daruita pe baza nazuintei omenesti spre a face Binele, Voia lui Dumnezeu. Convertirea prin trezirea constiintei catre Chemarea Cuvantului – nu exista metanoia fara Hristos Dumnezeu.
    Paradigma marxista este ca omul se poate schimba pe sine prin propria-i vointa sau prin „reeducare”.
    Asadar este o capcana aici, o capcana logica in care se pare ca unii cad usor, din pacate… Da, omul se poate schimba, dar schimbarea omului nu este rodul eforturilor bezmetice omenesti, este darul lui Dumnezeu.
    Iar vedem limpede ca darul Lui se imparte celor credinciosi. Credinta crestina este perfect posibila in societati capitaliste, unde nu exista ideologie suverana. In societatile marxiste, totalitare nu se tolereaza credinta.

    A propune un fel de model de om nou ca mijloc de transformare a societatii este echivalentul unei normari in numele lui Dumnezeu, a unei substituiri a lui Hristos cu o ideologie, fie ea chiar una bazata pe invatatura crestina… Ceea ce, dragi frati, este exact o forma de Antihrist.
    Singur Dumnezeu, prin Harul Lui, prin dragostea Tatalui, prin impartasirea Sfantului Duh – ne poate transforma.
    Iar asta e drept ca vine indiferent de regimul politic, dar nu indiferent de atitudinea pe care o avem. Un marxist nu poate fi crestin, deci nu veti vedea marxist cu viata crestina, un intreprinzator privat, expus intradevar tuturor ispitelor celor mari omenesti: lacomie, desfrau, etc. are insa mai multe sanse sa se pazeasca de dracul al mare, ala teolog-ideolog, ala care surpa suflete statornic.

  45. @48

    Un comentariu exceptional! Ii dau dreptate lui Emil: fara „un crestin” n-am fi avut parte de castigul asta.

  46. Bogdan, mulțumesc de încurajare!

    Mai vreau să adaug o vorbă despre alt citat din Scriptură, care s-ar potrivi în discuția de față.

    “Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este Împaratia Cerurilor” (Matei 5, 3)

    Deseori, acest pasaj este interpretat aiurea, în sensul că ar fi o laudă adusă prostiei. Că fericiți cei proști, etc.
    În realitate, Mântuitorul spune în aceste cuvinte, rostite în Predica de pe Munte, că fericiți sunt aceia care, în duhul lor, nu sunt alipiți de posesiunile materiale, indiferent dacă au multe sau puține.
    Sărăcia pe care o predică El, îndemnul să nu ne închinăm la Mamona, ci la Dumnezeu, în asta constă.
    Așadar, poți fi la fel de sărac cu duhul dacă ești împărat, patriarh, magnat, prinț, sau cerșetor, călugăr, ascet, pustnic în deșert.
    Un sărac invidios pe bogățiile altuia, pătruns de „ura de clasă” și de pofta la bunurile aproapelui este mai alipit de cele materiale, mai puțin sărac cu duhul decât un om bogat care e bun și darnic și nu ține la avere mai mult decât la Dumnezeu și la aproapele – v. exemple unor bogați din Scriptură: Nicodim, Iosif din Arimatea.
    Numai la Judecată vom vedea cât am fost fiecare de săraci cu duhul. Iar surpriza mare va fi că între gradul de sărăcie cu duhul și dimensiunea averii personale nu vom putea stabili vreo relație matematică.
    Împărăția Cerurilor va fi a acelora care au fost săraci cu duhul, nu neapărat a acelora care au fost săraci cu banii. (Altfel spus, socialismul nu ajută la mântuire.)

    În acest context, îmi permit să aduc vorba de comparațiile cu totul habarniste din mass media între „gustul pentru fast și ceremonial” al papei Benedict și „modestia și sărăcia” arătate de Papa Francisc.
    Respectul pentru frumusețea liturgică, pentru ținuta celor care celebrează, pentru solemnitatea ritualului, pentru obiectele de cult folosite este o manifestare a respectului față de Cel căruia îi sunt destinate toate acestea. Papa nu este decât un slujitor, Benedict nu se preamărea pe sine când insista ca aceste lucruri să se facă așa cum se cuvine, spre lauda lui Dumnezeu, nu pentru luxul oamenilor.
    Această grijă pentru strălucirea slujbei aduse lui Dumnezeu nu este nicidecum în contradicție cu sărăcia cu duhul, recomandată de Mântuitorul.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.