Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

De Ziua Eroilor, USL i-a șters din istoria românilor pe greco-catolici

Notă: Articolul de mai jos a fost publicat pe 25 iunie în cadrul rubricii Vocile Dreptei de pe site-ul ziarului Evenimentul Zilei. Înainte de a-l republica pe ILD, am adus câteva completări.

Pe 13 iunie, de sărbătoarea Înălțării Domnului, în Biserica Ortodoxă este și Ziua Eroilor.

La sărbătoarea împărătească a Înălţării Domnului, în toate catedralele, bisericile şi mănăstirile ortodoxe din ţară şi străinătate sunt pomeniţi eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.

Tocmai atunci s-a gândit echipa de juriști „profesioniști” a lui Crin Antonescu să aducă o „îmbunătățire” textului constituțional.

România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Casei Regale, al minorităţilor naţionale, al bisericii ortodoxe şi al celorlalte culte religioase recunoscute de lege.

Este dreptul USL să redescopere monarhia, fie și pentru a-i păcăli pe monarhiști, dar este curioasă menționarea casei regale în articolul 1 din Constituția României, doar suntem o republică și nu ne pregătim să chemăm în fruntea țării un rege. Dacă se dorea cu adevărat recunoașterea rolului monarhilor de Hohenzollern, asta se putea face mult mai bine într-un preambul, ca în orice alt text constituțional serios de pe lumea asta.

Mult mai interesantă este partea a doua a amendamentului adoptat de USL, legată de Biserica Ortodoxă, dar înainte de a o lua în discuție, este bine să ne amintim o știre Mediafax din 5 iunie 2013:

Comisia de revizuire a Constituţiei a respins, miercuri, amendamentul care ar fi recunoscut rolul istoric al Bisericii Ortodoxe Române şi al altor biserici şi culte religioase, asumat de deputatul PSD Gheorghe Emacu.

Unul dintre amendamentele propuse de BOR comisiei de revizuire a Constituţiei prevede completarea articolului 29 cu o prevedere referitoare la recunoaşterea rolului şi importanţei Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte culte în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti: „Statul român respectă credinţa poporului român eminamente religios şi recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti. Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii”.

Așadar, Biserica Ortodoxă română a propus un amendament la art. 29 din Constituție (Libertatea Conștiinței) prin care să fie recunoscut rolul jucat de BOR și de alte biserici în istoria și prezentul poporului român. Imperfect așa cum era, amendamentul era în direcția corectă a recunoașterii contribuției esențiale a creștinismului la viața națională. Pe 5 iunie, comisia parlamentară a respins propunerea. Pe 13 iunie, de Înălțare și de Ziua Eroilor, constituționaliștii lui Antonescu s-au răzgândit și au introdus amendamentul BOR într-o formă proprie, denaturată, mai proastă decât cea propusă inițial, amestecând merele cu perele. Rolul BOR a fost recunoscut, dar în loc de „biserici”, așa cum a cerut Biserica Ortodoxă, au fost menționate „alte culte”.

Asasinarea memoriei
Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al comisiei USL pentru revizuirea Constituției, Biserica Greco-Catolică nu a adus nici o contribuție care să o facă demnă de a fi recunoscută ca biserică, dacă nu numită direct (de ex. sub forma aceasta: „Bisericii Ortodoxe, Bisericii Greco-Catolice și al celorlalte biserici și culte religioase”) măcar pentru rolul ei istoric în „constituirea statului român”. Dar cum ar putea să fie recunoscut numai rolul BOR și să fie trecute cu vederea strădaniile atâtor alți patrioți români din Ardeal, printre ei și înalți-ierarhi din Biserica Greco-Catolică? Cum să îi încadrăm la „celorlalte culte religioase” pe greco-catolicii care au luptat pentru supraviețuirea națiunii române și unirea românilor într-un singur stat?

iuliu hossu

Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu citind documentul unirii la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

VIDEO: Iuliu Hossu recitind Proclamaţia Unirii, la 85 de ani, sub domiciliu obligatoriu,
„cu glasul scăzut, dar cu neîmbătrânită dragostea de atuncea.”

În practică, amendamentul USL a eliminat din istoria națională partea greco-catolică a națiunii.
Școala Ardeleană, cu rolul său decisiv în salvarea culturală a românilor (apărarea continuității prezenței românești la nord de Dunăre, a caracterului latin al limbii române, înlocuirea grafiei chirilice cu cea latină) – ștearsă din istorie.

Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), uniune patriotică a greco-catolicilor și ortodocșilor români care au acționat pentru păstrarea și întărirea identității naționale prin răspândirea culturii în rândul românilor din Ardeal, mai cu seamă prin sprijinul acordat celor nevoiași – ștearsă din istorie.

Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, Dr. D. O. Barcianu, Gherasim Domide, Dr. Teodor Mihali, Dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița  Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, Dr. Ioan Rațiu, Dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini.

Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, Dr. D. O. Barcianu, Gherasim Domide, Dr. Teodor Mihali, Dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița.
Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, Dr. Ioan Rațiu, Dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini.

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (1791 și 1792), Proclamația de la Blaj (1848), Pronunciamentul de la Blaj (1868), Memorandumul Transilvaniei (1892) și Adunarea de la Alba Iulia – șterse din istorie.

Inocențiu Micu-Klein, Samuel Micu, Samuil Vulcan, Petru Maior, Gheorghe Șincai, August Treboniu Laurian, Ioan Budai Deleanu, Timotei Cipariu, Simion Bărnuțiu, George Bariț, David Urs de Margina, George Coșbuc, Andrei Mureșanu (autorul versurilor Imnului României), Aron Pumnul, Iosif Vulcan, Ioan Bob, Basiliu Rațiu, Ioan Rațiu, Ioan Micu Moldovan, Alexandru Sterca-Șuluțiu, Ioan Sterca-Șuluțiu, Nicolae Rațiu, Demetrie Radu, Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Hossu de Gherla, Vasile Lucaciu, Vasile Chindriș, Iuliu Maniu, Iuliu Hossu (tocmai cel care a citit la Alba Iulia proclamaţia Unirii Transilvaniei cu Ţara), episcopii martiri aflati in proces de beatificare și atâția alții – șterși din istorie.

Andrei Mureșanu, autorul imnului național al României, Deșteaptă-te române, inițial imn al revoluționarilor transilvăneni de la 1848 - portret de Mișu Popp.

Andrei Mureșanu, autorul imnului național al României, Deșteaptă-te române, inițial imn al revoluționarilor transilvăneni de la 1848 – portret realizat de pictorul Mișu Popp.

Cum îndrăznesc USLiștii? Îndrăznesc. Dacă nu-i respectă pe vii, de ce i-ar respecta pe morți? N-au nici un Dumnezeu, nu îi interesează sacrificiile înaintașilor, nu cred în sfinți, nici în dragostea de țară, nici măcar în bun simț. Nu îi mișcă decât corupția și privilegiile. Iar dacă-i agasează adevărul, de ce i-ar mai interesa istoria? În cele din urmă, istoria este o formă de salvare a adevărului pentru ca de el să se poată bucura și viitoarele generații.

delegatia transilvanenilor la Regele Ferdinand

Delegaţia transilvaneană care i-a înmânat Actul Unirii Regelui Ferdinand, în numele Consiliului Dirigent.
De la stânga la dreapta, sus – Vasile Goldiş, Alexandru Vaida Voevod şi Caius Brediceanu.
Jos – episcopul ortodox Miron Cristea şi tânărul episcop greco-catolic Iuliu Hossu.

Biserica Greco-Catolică în trecut
Trebuie spus că situația era diferită în perioada interbelică. Prin art. 22, Constituția României Mari, adoptată în 1923, recunoștea Biserica Greco-Catolică, alături de Biserica Ortodoxă, ca biserică românească.

Biserica creștină ortodoxă și cea greco-catolică sunt biserici românești.

Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorități a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâietatea față de celelalte culte.

Erau recunoscute astfel meritele sale în pregătirea Unirii și în dezvoltarea culturală a națiunii române. Ulterior, concordatul cu Vaticanul (1927-1929) a definitivat statul juridic al catolicilor din România. Situația s-a schimbat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când totalitarismul comunist s-a abătut asupra României. Pentru ca ideologia comunistă să se poată desfășura în liniște, era nevoie de frângerea rezistenței instituțiilor religioase.

Spre deosebire de Biserica Ortodoxă, autocefală și deci singură, Biserica Greco-Catolică avea de partea ei pe Papă și congregațiile catolice din atâtea alte țări din lume. Mulțumită legăturilor sale cu Vaticanul („Occidentul imperialist” din propaganda roșie), ea nu putea fi infiltrată și supusă cu ușurință. Mai mult, cei 1.800.000 de credincioși care se identificau cu Biserica Română Unită o făceau un potențial adversar redutabil al clicii criminale care pusese mâna pe România cu sprijinul direct al armatei sovietice de ocupație. Prin urmare, a fost scoasă în afara legii prin decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948. La exact 30 de ani de la Unirea Transilvaniei cu Țara, Biserica Greco-Catolică a încetat să mai existe la nivel oficial, desființată de statul român pentru care a luptat atâta vreme în perioada ocupației străine. Pentru greco-catolici începea lunga perioadă a existenței în clandestinitate.

Ce a urmărit USL?
Nu este greu de înțeles de ce Comisia USL a născocit acest talmeș-balmeș care amestecă în aceeași frază casa regală a României cu Biserica Ortodoxă Română. Trimiterea la monarhie a fost făcută pentru a se asigura că USL își va păstra simpatia votanților monarhiști, adânciți în fanatism monarhic de opoziția furibundă la persoana președintelui Traian Băsescu. Includerea BOR s-a făcut din aceleași rațiuni politicianiste: îmbunarea Bisericii Ortodoxe după respingerea modificării art. 29 și refuzul de a introduce în textul constituțional o piedică împotriva unei posibile redefiniri a căsătoriei în Codul Civil. De parcă măgulirea orgoliilor ar cântări mai mult decât principialitatea! Din același motiv, USL trebuie să fi revenit ulterior asupra amendamentului, inversând ordinea pe care o stabilise inițial: în noua versiune, Biserica Ortodoxă apare înaintea familiei regale a României.

România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte culte religioase recunoscute de lege, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale.

antonescu ponta si ala micu

De la stanga la dreapta: Crin Antonescu, Victor Ponta si Daniel Constantin

Altfel, „constituanta” național-liberalului Crin Antonescu a impresionat prin contraperformanța de a recunoaște „rolul istoric” numai în măsura în care a contribuit la „constituirea statului român”. Nuanța este importantă și denotă gândirea etatistă a celor care au participat la redactarea legii fundamentale a republicii, fie ei liberali, socialiști sau aparținând altor partide: Statul este totul, națiunea e nimic; viața națională a început cu Statul și are sens numai câtă vreme el există pe acest pământ.

O alternativă
Totul se putea rezolva mult mai ușor și mai drept prin redactarea unui preambul. El este prezent atât în Constituția Ungariei, cât și în cea a Poloniei, două țări care nu sunt nici atât de departe de noi, nici atât de diferite ca să le putem ignora ideile. Este lipsită de orice sens ignorarea experienței lor constituționale, mai cu seamă în condițiile în care au reușit să reconcilieze – fiecare în felul său – legea fundamentală cu religia prin folosirea unei părți introductive pentru recunoașterea rolului fundamental pe care creștinismul l-a jucat în viața fiecăreia dintre aceste națiuni.

Pasajele din preambulurile Ungariei și Poloniei ce privesc creștinismul sunt următoarele (notă: eventualele greșeli de traducere din limba engleză în limba română îmi aparțin întru totul):

Preambulul Constituției ungare

Noi, membrii națiunii maghiare, la începutul unui nou mileniu, cu sentimentul răspunderii ce o avem pentru fiecare maghiar, prin aceasta proclamăm următoarele:

Suntem mândri că acum o mie de ani regele nostru Sfântul Ștefan a construit statul maghiar pe o temelie solidă și a făcut țara noastră parte din Europa creștină,

[…]

Recunoaștem rolul creștinismului în păstrarea naționalității. Prețuim diferitele tradiții religioase ale țării noastre.

[…]

Preambulul Constituției poloneze

Având în vedere dăinuirea și viitorul Patriei noastre,

Care și-a recuperat în 1989 posibilitatea de a-și hotărî suveran și democratic propria soarta,

Noi, Națiunea Poloneză – toți cetățenii Republicii,

Atât cei care cred în Dumnezeu ca sursă a adevărului, dreptății, binelui și frumosului,

Cât și aceia care nu împărtășesc o asemenea credință, dar respectă acele valori universale ca izvorând din alte surse,

Egali în drepturi și obligații pentru binele comun – Polonia,

Îndatorați strămoșilor noștri pentru eforturile și lupta lor pentru o independență obținută cu mare sacrificiu, pentru cultura noastră înrădăcinată în moștenirea creștină a națiunii și în valorile universal-umane,

[…]

Recunoscând răspunderea noastră în fața lui Dumnezeu sau a propriilor noastre conștiințe,

Stabilim pe această cale această Constituție a Republicii Polonia ca lege fundamentală a statului, fondată pe respect pentru libertate și dreptate, cooperare între puterile publice, dialog social ca și pe principiul subsidiarității în întărirea puterii cetățenilor și a comunităților lor.

[…]

După cum se vede, există soluții inteligente pentru recunoașterea importanței creștinismului în istoria unui popor, soluții ce trec dincolo de diferențele teologice care există între Bisericile creștine, dar pentru a le aplica este nevoie o știință de carte și un bun simț străine de membrii comisiei Crin Antonescu. Aceștia se evidențiază prin lipsa studiilor juridice, servilism și ignorarea în viața personală sau publică acelor mai elementare noțiuni de moralitate. În locul unor juriști de marcă, la alcătuirea noii Constituții au participat personaje rudimentare, lipsite de atenție pentru detaliu, profund incapabile să articuleze o viziune de ansamblu asupra a ceea ce trebuie să conțină legea fundamentală a republicii.

Președintele liberal și-a strâns alături urmăriți penal (Mate Andras-Levente, Tudor Chiuariu), soții de mari afaceriști (Valeria Diana Schelean), dame fatale (Alina Gorghiu), avocați ai unor demagogi de profesie (Daniel Fenechiu, omul lui Dan Diaconescu), acoliți ai unor securiști (Bogdan Ciucă, slugă prea-plecată a lui Dan Voiculescu), turnători la Securitate (Nicolae Ciprian Nica), traseiști de carieră (Gabriel Andronache) și oameni lipsiți de personalitate (Florin Iordache), complet maleabili. Toni Greblă a fost de departe (!) cea mai luminoasă figură, ceea ce spune multe despre nivel scăzut al Comisiei Antonescu. Așa se face că legea fundamentală pe care a pregătit-o Uniunea Social Liberală, sub atenta îndrumare a președintelui PNL și cu complicitatea „societății civile” a profesorului Cristian Pîrvulescu, este un exercițiu în incompetență, corupție și reacredință.

Nu este exclus ca tentativa de revizuire a Constituției să dea greș, acoperindu-l de rușine pe președintele Senatului și distrugându-i orice șansă de a mai candida cu succes pentru cea mai înaltă funcție în stat. Totul depinde de cum se va poziționa Partidul Social-Democrat, dacă va sprijini sau nu schimbarea Constituției. În acest moment pare-se că proiectul constituției antonesciene nu mai interesează nici un actor politic. Cert este că o viitoare adunare constituantă va trebui să se aplece cu mult mai mult respect față de adevăr și mai multă inteligență în redactarea legii fundamentale a Republicii.

The following two tabs change content below.
„By accepting punishment, not for any sins, but for our virtues, we betrayed our code and made theirs possible. [...] Theirs is the morality of kidnappers. They use your love of virtue as a hostage. [...] Your enemies are destroying you by means of your own power. Your generosity and your endurance are their only tools. Your unrequited rectitude is the only hold they have upon you. They know it. You don't. The day when you'll discover it is the only thing they dread. You must learn to understand them. You won't be free of them, until you do.” - Francisco D'Anconia (Atlas Shrugged - Ayn Rand, p. 619)

Un gând despre “De Ziua Eroilor, USL i-a șters din istoria românilor pe greco-catolici

  1. Din Mesajul Papei Ioan Paul II adresat Bisericii Greco-catolice in anul 2000:

    „But it was especially in the second half of the 20th century, in the age of communist totalitarianism, that your Church had to suffer a very harsh trial, rightly earning for herself the title: „Church of confessors and martyrs”. It was then that the struggle between the mysterium iniquitatis (2 Thes 2: 7) and the mysterium pietatis (1 Tm 3: 16) at work in the world became even more apparent. It is also since that time that the glory of martyrdom has shone with greater brightness on the face of your Church, like a light reflected in Christian consciences throughout the world, prompting admiration and gratitude.

    Moved by this awareness, I made the most of every opportunity to have news of you, dear brothers and sisters, and I would now like to offer you a further expression of my solidarity and support. When I was able to pray with you last year at the Catholic cemetery of Bucharest during my pilgrimage to your land, I did so bearing in my heart the entire Church of Christ and, with the whole Church, I knelt in silence at the tombs of your martyrs. We do not even know many of their burial places, because their persecutors deprived them of even this last mark of distinction and respect. But their names are inscribed in the Book of the Living, and each one has received „a white stone, with a new name written on the stone which no one knows except him who receives it” (Rv 2: 17). The blood of these martyrs is a leaven of Gospel life which is not only active in your land, but also in many other parts of the world.

    This „great multitude” (Rv 7: 9) clothed in white (cf. Rv 7: 13) of your Church’s martyrs and confessors, „who have come out of the great tribulation, have washed their robes and made them white in the blood of the Lamb” (Rv 7: 14), and who stand „before the throne of God” (Rv 7: 15), is resplendent with the illustrious names of Bishops such as Vasile Aftenie, Ioan Balan, Valeriu Traian Frentiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Alexandru Rusu and Cardinal Iuliu Hossu. Like the men of prayer who „serve God day and night within his temple” (Rv 7: 15), they intercede for their people with the other martyrs and confessors, receiving from them true and deep veneration. May the witness of martyrdom and the profession of faith in Christ and in the unity of his Church rise like the incense of an evening sacrifice (cf. Ps 141: 2) to God’s throne in the name of the whole Church, whose esteem and devotion they enjoy!

    http://www.vatican.va/holy_fat.....ma_en.html

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.