Dumnezeu să-i ierte. Sunt victime, nu eroi.

    32

    La Paris s-a întâmplat o mare tragedie.
    Dar barbaria și omorul nu se combat post-factum.
    Era bine să fi fost prevenite.

    Ar fi potrivit un examen de conștiință acum, când stânga occidentală e toată Charlie – după ce a sprijinit din răsputeri invazia islamică, încurajându-i tupeul ucigaș fără de care sărmanii Charlie ar fi fost acum în viață.

    Criminalii care i-au ucis au acționat pe un teren favorabil, pregătit meticulos, de multă vreme, de toți cei care au subminat fundamentele societății libere.

    E oribil dacă atentatul împotriva lui Charlie Hebdo instituie cenzura și autocenzura față de lunga listă a lucrurilor care îi pot ofensa pe islamiști.

    „Prostul gust nu este o crimă, crima este o crimă” spune Cristian Câmpeanu.

    Însă ar fi pur și simplu prostesc să rămânem cu fotografia zilei atentatului (Charlie Hebdo – victima barbarilor) și să nu vedem ce a favorizat măcelul.
    Nu e vorba de caricaturile publicate recent, ci de toate gesturile care, de zeci de ani, au creat condițiile în care niște scelerați violenți să își dezlănțuie barbaria sângeroasă.

    O societate liberă e mereu fragilă în fața barbarilor, astfel că trebuie să fie apărată mereu și integral, nu doar pe bucățele, pentru că Dumnezeu ne-a dat libertatea „la pachet”. Cu alte cuvinte, cine își bate joc sistematic și mitocănește de libertatea religioasă, nu este un apărător credibil al libertății din care face parte, între altele, și libertatea de expresie.

    Charlie Hebdo nu a provocat măcelul. Nu „și-a luat-o” pentru ca a călcat pe coadă vreun islamist. Nu e asta problema. Redactorii de la Charlie Hebdo nu au înțeles ce li s-a întâmplat. Cum ei nu au observat diferența dintre creștinism și islam, și-au bătut joc de ambele, echidistant și multicultural. Au contribuit și ei, atâta cât i-a dus capul, la marea operațiune de combatere a creștinismului în Franța, astfel făcându-se tovarăși de drum ai islamului – chiar dacă nu erau conștienți de asta. Când a sosit ceasul revoluției, au fost împușcați de islamul propriu-zis.

    Așa au pățit aristocrații francezi iluminiști, care visau la revoluție înainte de 1789, așa au pățit menșevicii, nihiliștii, anarhiștii ruși dinainte de 1917, intelectualii stângiști din țările care au căzut sub dominație sovietică și alți nenumărați tovarăși de drum din istoria lumii.

    Umorul promovat de Charlie Hebdo nu e ca benzile desenate cu Asterix, care sunt amuzante, spirituale și instructive, sau ca bancurile cu Bulă, care taxau în câteva fraze relaxate prostiile comunismului. Charlie Hebdo are o ironie jignitoare, grosieră și stupidă. Nu e doar lipsă de politețe, ci dispreț generalizat, ambalat în miștocăreală. Nu apelează la intelect, nu rafinează spiritele, nu descrețește frunțile, nu informează, ci batjocorește principii, rănește sentimente, amestecă planuri, încurajează lipsa de discernământ și de respect. Bășcălia pe seama creștinismului și iudaismului era pe cât de absurdă pe atât de ordinară. Iar vestitele caricaturi despre islam nu se refereau la aplecarea către măcel și fanatism a acestuia (ca cele din Danemarca), ci se reduceau la obscenități.

    Niște comentatori polonezi observau că Charlie Hebdo „nu e o revistă satirică, ci mârlănească. Veselia provine din faptul că mârlănia calcă în picioare valorile civilizației. Ceea ce s-a întâmplat la redacție a fost ciocnirea dintre mârlănie și barbarie”; mai notau și că revista nu ironiza pe toată lumea la fel, „niciodată ținta lor nu au fost rușii sau ateii.”

    Charlie Hebdo nu a fost în avangarda baricadei libertății, ci în spatele celei care o atacă. A fost un mic pudel care a profitat de fundamentalismul secular care e la putere în Franța. Nu a provocat incendii, însă nici nu s-a purtat responsabil cu libertatea de care s-a bucurat. După cum spune Daniel Lapin despre atei, s-a folosit ca un parazit de valorile pe care le-a adus religia (iudeo-creștină) în Lumea Liberă, dar nu a făcut nimic pentru a adăuga energie în sistem, ba chiar l-a folosit abuziv, ca să ruginească mai repede. A pregătit și el terenul la care visează toți dușmanii libertății, de la islamiști, la Marine Le Pen, admiratoarea lui Putin, care crește în sondaje pentru că a făcut ceva demagogie cu limitarea imigrației.

    Charlie Hebdo nu e un caz unic. E o miniatură tristă a actualului comportament al Europei, un continent dominat de diverși Charlie Hebdo, mai mici sau mai mari, care își taie craca de sub picioare. Își bat joc de fundamentele societății în care trăiesc și deschid porțile barbarilor care stau să năpădească cetatea. Pentru că nu înțeleg că libertatea începe din domeniul ideilor și că unele idei au un foarte mare potențial de a submina civilizația.

    Acestea fiind zise, este cât se poate de clar că vina asasinilor nu este mai mică pentru faptul că laicismul franțuzesc le-a pregătit terenul.

    Eu însă nu sunt Charlie, pentru că nu mă alătur celor care își bat joc de regulile libertății când e vorba de alții, dar se așteaptă ca acestea fie respectate când e vorba de ei înșiși.

    Dumnezeu să-i ierte.

    Print Friendly, PDF & Email

    32 COMENTARII

    1. Excelent, Mihaela!
      Da-mi voie sa pun acest articol pe facebook.
      Putini sunt cei care au surprins in mod rational si corect situatia creata de toata aceasta nebunie. Papahagi, Aligica, acest articol scris de tine si cam atat (am mai citit un articol bun dar imi scapa numele autorului).
      Cel putin din ce am citit eu.

    2. Minunat articol !
      Logica si bunul simt sunt la dumneavoasta in perfecta concordanta.
      S-a intamplat totusi si un lucru bun: cele doua extremisme – ISLAMUL si ATEISMUL MILITANT, care este de sorginte marxista si in slujba caruia se afla si revista Charlie Hebdo – s-au luat la bataie. Nu vor mai putea merge mana in mana pentru a distruge crestinismul.
      Partea rea consta in faptul ca, pe de o parte au murit oameni iar pe de o alta, ca foarte multi nu au inteles nimic. Ei sunt Charlie.
      Vina pentru toti mortii o poarta cei care din prostie si din rea credinta au provocat cele intamplate. De aceea nu pot sa spun Dumnezeu sa-i ierte.

      „Nu va amagiti; Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera” (Pavel, Galateni, 6,7).

    3. nu pot fi de acord

      erou este cineva care da dovada practica, prin fapte concrete, de curaj in imprejurari exceptionale; ei nu au devenit eroi pentru ca au fost impuscati acum, ci pentru ca in momentul in care jurnalistii occidentali se ascundeau de frica musulmanilor infuriati au avut curajul de a tipari caricaturile danezilor si pentru ca, dupa atentatul cu bomba de la sediul lor, nu au cedat in fata amenintarii barbarilor si au continuat sa-i sfideze

      faptul ca nu sintem de acord cu ei, ca nu gustam umorul lor indoielnic nu justifica nerecunoasterea sau minimalizarea curajului lor; nu sintem de acord nici cu NYTimes, dar exista o diferenta esentiala intre NYTimes si CH: CH au avut curaj si au fost gata sa plateasca cu viata pentru curajul lor; gesturile lor de sfidare a tiraniei islamice au devenit parte a sistemului de aparare a civilizatiei occidentale si pentru asta trebuie sa le oferim recunostinta noastra; ei nu au murit ca niste tovarasi de drum, asta ar fi fost daca atentatul s-ar fi intimplat la sediul CNN sau NYT, ei au murit in picioare si pentru asta trebuie sa primeasca respectul nostru

      nu e in regula sa le fie reprosata lor politica iresponsabila a frantei sau a ue in privinta imigratiei, multiculturalismului, impaciuitorismului; politicile acestea au fost sustinute, continuate si dezvoltate de toate partidele care au guvernat, de la stinga la dreapta si de grosul elitei intelectuale a frantei sau a europei, tot de la stinga la dreapta; si atunci eu ce sa fac? sa le reprosez ca in multe privinte au fost in rind cu restul (de la stinga la dreapta, sa nu ne inselam) sau sa-i respect ca macar intr-o privinta au iesit din turma si au dovedit un curaj pe care, spre exemplu, the telegraph nu l-au dovedit nici macar acum?

      eu nu sint charlie pentru multe din motivele din articolul de mai sus, pentru ca nu sint de acord cu ei, pentru ca nu ma pot identifica cu ei, pentru ca nu cred in hashtag-uri, pentru ca multi se declara charlie fara sa-si asume riscurile la care s-au expus ei si pentru multe alte motive; dar le datorez respect si recunostinta pentru curajul si sacrificiul lor in lupta cu barbaria islamica

      on the other hand

      insistenta mass-media pe situatia libertatii de exprimare a presei, pe faptele de eroism sau, dimpotriva, pe iresponsabilitatea presei ne face sa pierdem din vedere aspecte mai importante: mai intii acesti jihadisti au dorit sa faca un atentat, abia apoi si-au ales o tinta convenabila; CH nu au facut nimic deosebit in ultimele saptamini (de ce fac de ani de zile incoace); atentatul trebuia sa bifeze citeva criterii printre care sa fie justificat in ochii adeptilor, sa obtina vizibilitate media maxima posibila, sa aiba potential cit mai bun de raspindire a terorii, sa fie posibil de executat cu mijloacele la indemina, etc; puteau la fel de bine sa arunce in aer turnul eiffel daca le era la indemina; au ales uciderea jurnalistilor de la CH pentru ca li s-a parut ca indeplineste suficiente din criteriile lor; in sensul asta, da, ei sint victime intimplatoare intr-un razboi mai mare; iar subiectul principal in mass-media si in discursurile politice ar trebui sa fie razboiul dus de barbaria islamica impotriva occidentului – existenta acestui razboi trebuie recunoscuta de elitele politice si intelectuale (de la dreapta la stinga) si pentru cistigarea acestui razboi trebuie, nu atit gasite, cit aplicate strategii si solutii, nu pentru libertatea presei

    4. asterix s-a implicat si el si, fara multe discutii, l-a trimis pe profet sa-si incaseze fecioarele; dincolo de calitatile artistice ale loviturii, notabila e si grija lui asterix pentru sensibilitatile musulmane – fata lui mahomed deja nu se mai vede, iar picioarele sale in zbor spre allah sint halal

    5. Foarte bine scris! Ne intoarcem mereu la ce a spus Isus si anume ca sunt DOAR DOI stapani (nu 3, nu 5) si ca ori il slujesti pe unul ori pe celalalt. A spus mai mult de atat, ca cine nu este cu El este impotriva Lui. Se crede ca laicismul si ateismul ar fi o a treia cale dar vedem ca nu sunt decat DOUA. Asta e! Ii intorci spatele lui Dumnezeu crezand ca poti ramane in picioare dar cu timpul picioarele tale se apleaca tot mai mult si nici nu-ti dai seama ca de mult ai ingenunchiat in fata celuilalt, a Raului. Nu este alta cale, mai devreme sau mai tarziu trebuie sa se separe, sa se defineasca pt ca lui Dumnezeu nu-i place caldicelul, il scuipa, adica nu face istorie cu el, nu-i foloseste planului Sau. Mai degraba lucreaza cu caldul si cu recele. Se impune limbajul corectitudinii politice peste cel clar al lui Isus: da sa fie da si nu sa fie nu. De ce tine el Dumnezeu la aceasta claritate? Pt ca stie ca consecintele confuziei sunt nimicitoare pt noi. Acest atac de la Paris a mai fost si un SOS trimis in mod profetic la fel ca in VT; intoarceti-va la Dumnezeu sau veti pieri! Se pare ca Europa incepe sa realizeze ca unitatea ei nu poate sta intr-o moneda ci intr-o identitate, aceea care a fost trimisa la gunoi sub vocea amagitoare a raului: haide ca nu ti se va intampla nimic! De data asta, cu siguranta, indignarea din toata Europa nu va fi confiscata de stanga. Nu mai poate, pana si votantii de stanga au inteles ca nu-i de joaca si se tem.

    6. Liviu, știi cum e chestia asta? Eroizarea CH are un efect paradoxal. Face să vină vorba de tot felul de trăsături ale CH care numai eroice nu sunt.
      Am putea să-i lăsăm în pace și să zicem un Tatăl Nostru pentru sufletele lor păcătoase. Le-ar prinde mai bine.
      Dar dacă discutăm de curajul CH de a sta în picioare, scuze, îmi vine în minte faptul că revista, fiind proastă, se vindea prost, și că, dacă nu făceau ceva ce să provoace discuții în jurul ei, ar fi dispărut, cum zicea DanC, în virtutea legilor pieții.
      (Iată cum, dacă exagerăm cu elogiile, fără să vrem asta, scoatem în evidență aspectele mult mai lumești, ca să nu zic jenante, ale candidaților la titlul de erou/martir.)

      nu e in regula sa le fie reprosata lor politica iresponsabila a frantei sau a ue in privinta imigratiei, multiculturalismului, impaciuitorismului

      Poate că ai dreptate. În sensul că CH nu avea un impact semnificativ asupra opiniei publice, oricât s-ar fi străduit să propage batjocura de creștinism, mare lucru n-a reușit, probabil, să obțină, în această direcție.

      mai intii acesti jihadisti au dorit sa faca un atentat, abia apoi si-au ales o tinta convenabila; CH nu au facut nimic deosebit in ultimele saptamini (de ce fac de ani de zile incoace);

      Asta așa e. Dar faptul poate constitui un argument împotriva eroismului excepțional al CH:
      a. Bieții CH se mai potoliseră cu „atacurile la adresa islamului”,
      b. Erau apărați de poliție – desigur, insuficient pentru un atac de anvergura celui de miercuri, dar nimeni nu se aștepta la așa ceva.
      c. Erau apărați nu numai de poliție, ci și de tot establishmentul ideologic franțuzesc (și european) al laicismului; cățărați pe acesta, CH scuipau cu lașitate și conformism asupra creștinismului, știind prea bine că nu riscau decât aplauze pentru asta. Greșeala lor a fost că n-au înțeles cum trebuie adevăratul sens al termenului laïcité – faptul că acesta înseamnă ură activă față de creștinism, și, în al doilea rând, față de iudaism, în paralel cu lingușeală grețoasă față de islam, pentru că e cea mai anticreștină religie de pe fața pământului. Au crezut că laicism înseamnă să-ți bați joc de toate religiile – desigur, nu și de secta lor, GODF, că doar CH nu erau atât de iconoclaști încât să-i deseneze pe confrați cu fesele goale, numai în șorțulețe, mânuind echere și compase.
      Au crezut că Statul laic îi va proteja de religia păcii. Uite că nu i-a protejat. Dar lasă că le va face statui și va da numele lor unor străzi, făcând din ei les martyrs de la laïcité. Nu zicea Vincent Peillon că ne trebuie o religie republicană? Iată că avem și protomartirii, numai buni de pus în calendarul GODF, religia de stat a Franței. Poate vor declara ziua de 7 ianuarie sărbătoare religioasă. Ceremonia de canonizare are loc mâine. Să vezi că va fi mai ceva decât a lui Ioan Paul al II-lea.

    7. Stimati oameni, romani…
      Va mai amintiti : Constantin Tanase…”el tic…eu tac!’
      Apropos…”davai ceas , davai palton!”
      Si el, aceasta referinta, a SATIREI, facuta cu talent si cu Bun Simt!
      Nu si-a gasit sfarsitul pentru acest „manifest” al dreptului la opinie!
      Noi traim in secolulu 21. Deja, de mult timp, ne-au fost transmise. si ni le-am insusit aceste norme morale , si religioase, da, Sa nu ucizi !
      Nu pot fi justificate aceste barbarisme.
      va doresc tuturor o mai buna sanatate si un 2015, ceva mai bun !
      M.Simionovici

    8. Nu stiu daca impartasesc definitia eroului. Mie mi-ar mai trebui pe langa curaj in imprejurari exceptionale si o cauza. (Curaj in imprejurari exceptionale au si motociclistii. Nici ei nu renunta nici in ruptul capului.) Am probleme cu cauza CH, pentru ca includea si pretentia de a avea dreptul de a batjocori niste valori fara de care nu exista societatea libera.
      Lucretiu Patrascanu a murit in picioare. Nu a cedat nimic ani de zile, sub presiuni foarte mari. Nu e un erou, cu toata rezistenta din timpul anchetei si de la proces si chiar cu patriotismul dinainte de proces.

    9. nu e nevoie chiar de o cauza (in sensul ca au existat si eroi fara cauza), dar intr-adevar trebuie sa aiba valoare morala, actul de bravura al unui erou trebuie sa poata fi un exemplu moral; CH cred ca se incadreaza cu republicarea caricaturilor daneze, cu sfidarea terorii islamiste in conditii de pericol real; un motociclist dement sau patrascanu, nu

    10. @8 M.Simionivici
      Da. Bun exemplu. Constantin Tănase chiar a fost un erou.
      Mulțumim și La Mulți Ani pentru 2015!

    11. Valoarea morala a republicarii desenelor daneze nu e un moment ce poate fi extras si izolat de restul politicii editoriale a CH, fata de care imi mentin rezervele. (Si nu atunci s-a vorbit de eroismul CH, ci acum.)
      Asa si Patrascanu a fost erou cand a protestat batand cu pumnul in masa la consfatuirile in care s-a hotarat condamnarea lui Maniu, si in rest a fost tovaras de drum. Patrascanu chiar avea personalitate.

    12. multumesc f mult pt comentariu,pt ca exprima ceea ce simt.
      a fost o confruntare intre nesimtiti si nebuni. caricaturile cu Prasfanta treime cu Papa si apoi cu cardinalii din curie,in toate cazurile repprezentati in posturi care nici nu le pot aminti,mi-au produs un soc; recunosc ca cele cu profetul mincinos din mekka m-au amuzat,dar atacul la adresa crestinismului m-a trezit; oamenii erau niste mizerabili.
      e drept ca religia noastra ne indeamna sa spunem ”iarta-i Doamne ca nu stiau ce fac” [desi blasfemia este pacat urat de tot…] pe cand religia pedofilului din makka cere sange pt asta. e drept ca sfanta inchizitie,dupa ce i-ar fi incaltat cu caltzavetele,ii expedia la judecata Tatalui prin rugul purificator…
      una peste alta,uite ca atacul nebunilor fanatici contra bufonilor smintiti poate degenera in conflicte deosebit de grave. si nu interconfesionale. desi unul din banditii care conduc mizeria numita khalifat spunea ”cruciatii sa i-a aminte” In mintea acelui oligofren cu barba bufonii porno de la charlie= cruciati. La ce s-a ajuns,sa se foloseasca un termen desemnand Militia Christi pt a nominaliza niste atei care au batjocorit timp de o viata de om [unii lucrau in bransa de 50-60 ani !! ] religia crestina!! in plus,cruciatul era un om care pt a obtine indulgenta plenara, facea PE JOS drumul din franta sau germania de-a curmezisul anatoliei pana la ierusalim! templierii manuiau o sabie de 15 kg cate o zi intreaga de lupta…aveau juramant sa nu se retraga decat daca dusmanii erau de 5 [cinci] ori mai numerosi decat ei…. un juramant f greu de tinut daca voiai sa ramai in viata. si maimutza takfirita numeste ”cruciati” pe cretinii gen hollande,care e nul k barbat…..
      pana la urma,zice la psaltire ”cu cei cuviosi Cuvios Vei fi,cu cei indaratnici Te vei indaratnici” Cred ca acesti nebuni vor fi sabiacare va face sa sangereze o societate smintita,care si-a batut joc de sangele Lui Hristos. fara crestinism,occidentul nu are viitor.

    13. cum naiba m-am trezit pe cap cu patrascanu? ce-are a face un criminal, intemeietorul tribunalelor poporului, cu niste jurnalisti stingisti atei cu gusturi indoielnice in materie de umor? Maniu a fost condamnat cind era el ministru, nu? iar el a supravietuit condamnarii lui Maniu, nu? eu nu vad vreun act eroic pe acolo

      in privinta jurnalistilor de la CH, inteleg ca sintem de acord ca avem de a face cu un act de bravura, ca si-au sacrificat viata pentru un principiu, ca actul lor are valoare de exemplu moral, in fine, ca avem de a face cu un act eroic, da?

      spui insa ca asta nu poate fi izolat de restul faptelor lor, care sint condamnabile, si ca, in consecinta, nu pot fi numiti eroi chiar daca au facut un act eroic; eu cred insa ca e mai mult decit suficient daca cineva reuseste o data in viata, la momentul potrivit, impotriva instinctelor sale si a sfaturilor binevoitorilor din turma din care face parte, sa se ridice deasupra conditiei si slabiciunilor care il caracterizeaza in rest si sa faca un act eroic

      in magazinul evreiesc, o domnisoara a incercat sa ii ia arma nemernicului si a fost impuscata; nu stim imprejurarile, poate a fost un act necugetat, in general se stie ca nu e recomandabil daca nu e o probabilitate mare sa reuseasca; dar in mod sigur a fost un gest eroic; habar nu am ce credea in rest

      la fel, cei doi care au murit la sidney acum citeva saptamini – sint eroi, au murit incercind sa-i salveze pe ceilalti; nu stiu ce pareri aveau in rest, nu stiu ce fapte au facut pina atunci; dar e irelevant

    14. Liviu, nu încape nicio îndoială că domnișoara din magazinul evreiesc a săvârșit un act eroic.
      La fel și cei de la Sidney.
      Indiferent ce or fi făcut ei în rest – deși e foarte probabil să fi fost oameni de valoare și până atunci.

      Nu vreau să te contrariez, Liviu, dar cu CH e altceva.
      Ceea ce tu privești ca act eroic, clipa sublimă care ar putea răscumpăra păcatele/mediocritatea unei vieți întregi, era jobul de fiecare zi al CH, jobul pe care și-l aleseseră. Bătaia de joc, porcoasă și slăbuță intelectual de religia creștină, de cea iudaică, și, da, e adevărat, și de cea islamică. Nu și de secta lor proprie, Grand Orient de France, aflată la putere în țara lor.
      Văd că tu consideri miștoul făcut de ei pe seama islamului (mișto mult mai puțin inspirat decât cel al danezilor) un merit atât de mare în apărarea libertății, încât acoperă miștoul concomitent făcut asupra fundamentului iudeocreștin al libertății.
      Ok. Eu nu reușesc să văd ce a câștigat Libertatea, Civilizația, Binele, Adevărul, Frumosul din activitatea CH.
      Au fost măcelăriți de criminalii ăia profesioniști, când se așteptau mai puțin. Îmi pare rău de ei, ca oameni, că au fost omorâți. Sunt indignată pe criminali și mi se pare că au scăpat mult prea ușor – aici, pe pământ.
      Dar această moarte a CH tot nu îi face eroi. Nici faptul că, prin moartea lor, săracii, au salvat revista de la faliment.
      Și-au ales o îndeletnicire riscantă, e adevărat.
      La fel se întâmplă și cu cei care lucrează la înălțime/sub apă/în mediu toxic. Dacă mor într-un accident de muncă, nu sunt neapărat eroi – pentru statutul de erou mai trebuie îndeplinite și alte condiții.

    15. Nu sunt de acord cu linia morala a lui Patrascanu, cum nu sunt de acord cu linia morala a lui CH. Cred ca i s-a intamplat lui Patrascanu sa fie curajos, si i s-a intamplat si lui CH. Asta nu face din ei niste eroi. La asta se referea comparatia. (Patrascanu inca si-a calcat pe dogme cand l-a aparat pe Maniu, pe cand CH nu a facut niciodata misto de atei si de GODF).
      De fapt, nu inteleg cand vb de eroism. Cand au murit sau cand au publicat desenele daneze?
      Nu, un act de curaj nu e neaparat si un act eroic. Nu cred ca avem de-a face cu un act eroic. Tocmai asta spuneam, ca nu sunt eroi.
      E un act eroic sa iti dai viata pentru cineva, sa pui mana pe arma cu teroristul in fata, cand stii exact ce se poate intampla.
      Altceva e sa accepti niste riscuri pentru ceva, de ex caricaturi curajoase amestecate cu unele (mult mai numeroase) in care iti bati joc de principiul de baza al societatii libere, in care foarte multi dintre semenii tai vad ceva sfant.
      Nu imi dau seama ce nivel de risc isi asumasera in ziua atentatului. Ei stiau ca sunt aparati. Cei care erau acolo spuneau ca nu se asteptau.

    16. Liviu Craciun,
      „erou este cineva care da dovada practica, prin fapte concrete, de curaj in imprejurari exceptionale;”

      eu cred ca fratii Kouachi au fost niste eroi. cam asa cred vreo cateva sute de milioane de oameni.
      Kouachi au fost niste eroi ai barbariei islamiste.
      Charlie au fost niste eroi ai marlaniei, blasfemiei. Eroi ai barbariei scrisului, eroi ai marxismului cultural.
      Problema este ce facem cu toti eroii astia. Ca eu m-am cam saturat de actele lor de eroism.

    17. Sunt de acord cu doamna Barbus. Nu sunt eroi. Eroul isi asuma constient misiunea ce il poate costa viata. Oamenii acestia traiau intr-o lume imaginara, avand foarte putini simpatizanti. Dupa ani de zile in care si-au batut joc de fundamentele tuturor religiilor, timp in care nu li s-a intamplat nimic, se credeau invincibili. Si au fost macelariti tocmai de cei carora le slujeau, mediat, interesele.

    18. Buna ziua tuturor.
      Pana sa intram in ue era foarte dificil sa mergi in Europa – vest. Dovada de hotel, dovada ca ai bani, invitatie…nu am auzit ca vreun estic sa puna vreo bomba in vest. Ca unii se duc la furat, adevarat, dar totusi…
      Anglia urla ca o sa fie invadata de romani, ipocrizie si prostie mai mare n-am mai auzit.
      Sa nu radeti de mine: chiar nu se poate schimba legislatia europeana astfel incat sa fii primit in Franta (si in vest in general) doar dupa verificari la sange ? N-ar trebui s-o lasam mai moale cu drepturile omului ? Daca vii la mine in vizita, te supui regulilor casei, e de bun simt sa faci asta. Nu schimb perdeaua ca nu-ti place culoarea !
      Stiti, eu vad amestecul asta al culturilor, la nivel elementar, cum imi spunea bunica mea: un bordei sa ai, dar sa fii doar tu cu nevasta-ta…
      Se pare ca nu mai sunt lideri capabili si fermi in Europa cam de multisor.

    19. Subscriu total ideilor propagate de articol. E de-asupra multor altor „articole” datorate chiar si celor mai „inalte” spirite care-si fac veacul prin publicistica romaneasca.Nu vreau sa inchei printr-un elogiu de duzina adus autoarei.Dar nu am cum sa fac altfel.Etichetati-mi cum vreti aflarea (mediocra) in treaba , insa MULTUMESC tot spun . Raspicat.

    20. 7″ Anca Cernea

      Spui retoric despre viitoarea sanctificare sau eroizare a celor de la CH, dar să ştii că chestia e chiar pe bune. Am văzut-o la TV pe Jeanette Bougrab, „compagnona” lui Stephane Charbonniere, redactorul-şef de la CH cerând ca răposaţii să fie îngropaţi la Pantheon, unde se află personalităţile istorice ale Franţei. „Să li se dea Pantheonul” s-a exprimat ea.

      Bougrab este o arăboaică născută în Franţa, fiica unui arab cinstit, care în războiul din Algeria 1958-1962 a fost Harki, adică a luptat împotriva rebelilor pro-sovietici din FLN în rândul armatei franceze, fiind şi decorat. Bătrânul a fost muncitor metalurgist în Franţa, o excepţie, pentru că arabii nu au asemenea profesie. Jeanette a fost secretar de stat în guv. Sarkozy şi reprezenta linia „laicităţii dure”. A condus autoritatea împotriva discriminării.

      Cu toate acestea, Jeanete părea mult mai întreagă la minte decât cretinul vesel şi ideologizat care o intervieva. Acesta a întrebat-o dacă nu socoteşte că e o victorie că toată lumea a adoptat „Je suis Charlie”. Oripilată, Jeanette a spus că nu e nicio victorie, că cei din redacaţie au fost asasinaţi şi ea nu a venit la TV ca om politic, ci ca femeie care şi-a pierdut iubitul. A mai spus că la sfătuit pe Charbonniere să părăsească Franţa ca să fie în siguranţă dar acesta nu a ascultat-o.
      În fine, Jeanette a luat în derâdere faptul că Franţa „dă lecţii întregii lumi”, enumerând toate zonele de conflict unde a fost ca ziaristă, Pakistan, Gaza, Liban etc şi nu a păţit nimic, iar nenorocirea s-a întâmplat tocmai în Franţa care „dă lecţii întregii lumi”.

    21. Depinde. M-as lega de ce se sustine in articol, cum ca redactorii nu s-ar fi asteptat la repercusiuni. Mie mi se pare improbabil, din ce informatii au ajuns pe la mine, se pare ca erau destul de constienti ca si-au redus cu buna stiinta zona de securitate personala. Ar fi fost de-a dreptul imbecili sa nu fi fost.

    22. 26@ adib

      Păi iezuiţii ăştia sunt cam comunişti, la ce te aştepţi? umblă cu teologia eliberării, justiţia socială, ecumenismul etc.
      Vor ajunge un fel de catolici fără papă, aşa cum un sfert din pastorii protestanţi din Olanda sunt atei.

    23. Mihaela,
      Am citit cu atentie articolul tau si ma bucur ca bloggeri ca tine se pot exprima liber despre ideile lor. Asa au facut si cei de la Charlie Hebdo, poate nu pe gustul tau sau nu mereu apreciate de un public ca tine.
      Dar, la fel ca si in articolul tau, multe iti pot fii reprosate. De exemplu, cred ca inca nu ai inteles inca diferenta dintre islam si islamism. Te rog sa te mai documentezi pentru ca nu islamul i-a omoroat pe redacotorii de la CH.
      Si nu cred ca unor musulmani le poti ura va D-zeu sa-i ierte.
      Again, ma bucur ca te poti exprima liber si cred in libertatea de expresie !!!

    24. SI care e diferenta asta extraordinara intre islam si islamism? Ia explica, Bogdan, surprinde-ne asupra diferentelor esentiale intre una si alta. Cu ocazia asta poate reusesti sa ne arati milioanele care ies in lumea islamica pentru a denunta terorismul islamist. In fine, cine zici ca i-a omorat pe francezi? Budismul? Crestinismul? Ateismul? Ca doar au urlat „Allah e cel mai mare!”.

    25. Bravo autoarei. Femeile sunt cele mai curajoase ziariste. A pus punctul pe i. Am aşteptat ca cineva să spună alt punct de vedere pn istoaria HC, Am impresia că întreaga planetă e o victimă a manipulării mediatice

    26. Pentru pacifiștii de la Moscova arestați pentru o caricatura cu Putin nimeni nu se dă cu coada de pământ. Și e chiar haioasă caricatura.
      http://www.paginaderusia.ro/ziaristii-ucraineni-atacati-la-un-miting-pacifist-de-la-moscova/
      ”In centrul Moscovei, în timpul unui miting aprobat împotriva războiului Rusiei în Ucraina, un grup de adepti ai razboiului i-au atacat pe jurnalistii ucraineni sositi pentru acoperirea evenimentului, potrivit Unian. Totodata, doi dintre pacifisti au fost arestati de autoritati pentru ca tineau o caricatura la adresa lui Vladimir Putin.”

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here