Justin Trudeau, prim-ministrul Canadei, a participat alături de Bill Nye „the Science Guy”, la o discuție cu public pe teme științifice, organizată de Universitatea Ottawa din Ontario pe data de 6 martie. Dl. Trudeau nu a irosit ocazia de a împărtăși audienței convingerile sale referitoare la o problematică spinoasă, care nu dă pace minților curioase: cine sunt oamenii de știință și când începe formarea lor?

Răspunsul prim-ministrului Canadei este original și incitant:

(de la secunda 35)

Fiecare ființă umană începe ca om de știință. Când ești bebeluș, ești om de știință. Dacă fac acest zgomot, uau, mi se dă lapte. Dacă apăs butonul ăsta, sau dau jos chestia asta de pe masă, ajunge pe mine și mă doare.

Ești curios, întotdeauna întrebi de ce este cerul albastru, ce face acest lucru, la ce e bun acel lucru, de ce funcționează un lucru într-un anume fel. Ce înseamnă că vor fi consecințe dacă fac ceva anume? Un copil testează constant, descoperind ipoteze, experimente, soluții, învățând. Pe măsură ce îmbătrânim, începem să uităm că suntem oameni de știință.

La care, un canadian exasperat exclamă:

Iată o încarnare întristătoare a exact fenomenului descris de dl. Trudeau: adultul care, în loc să descopere chestii and stuff, a uitat complet ce omuleț de știință a fost odată și acum joacă rolul de chibiț negativ pe lângă mintea de bebeluș iscoditor a domnului prim-ministru.

Am trăit mulți ani în Canada, țin mult la această țară și mă încearcă un sentiment de tristețe și crispare de fiecare dată când aflu de isprăvile individului care a ajuns să o conducă. Nu ține de orientarea politică. De-a lungul timpului, la conducere s-au aflat conservatori și liberali, oameni de stat ai Dreptei sau ai Stângii, dar toți au fost oameni adulți. Toți au fost caracterizați de bun-simț elementar și judecată – acea facultate de a gândi logic la un nivel fundamental.

Trudeau e altfel. Într-un cuvânt, este infantil. Semnul vizibil al stării sale de sub-dezvoltare e lipsa completă de simțul ridicolului și de simțul măsurii. Recentele manifestări penibile cu ocazia vizitei de stat în India stau mărturie în acest sens.

M-am întrebat, de ce? Impresia mea este că acest gen de comportament nu e străin de infantilizarea treptată a societății. Când copiii și tinerii învață că nu există o scară de valori, ci doar modalități de expresie diferite – nimeni nu pierde, nimeni nu e mai bun, toți primim diplome de participare – când autocontrolul e considerat represiv și în detrimentul creativității și spontaneității – nefiltrate de rațiune – și când generațiile tinere sunt încurajate să creadă că totul li se cuvine, fără să afle cum s-a ajuns la acel tot, atunci e doar o chestiune de timp până când un produs al acestei mentalități va ajunge conducător al adulților.

E un semn de alarmă nu numai pentru canadieni. În timpurile noastre, dincolo de preferințele politice, primul criteriu de validare al oricărui candidat ar trebui să fie: este X o persoană adultă?

Dacă am ajuns să ne punem astfel de întrebări, e și un semn al decăderii societăților noastre. Dar mai bine să recunoaștem problema, decât să ne prefacem că infantilismul la conducere ar fi o realizare în numele diversității și egalității de șanse.

Print Friendly, PDF & Email
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentMoștenirea Mandela
Articolul următorPakistan, far călăuzitor şi reper pentru mişcarea LGBT
Emil Borcean
În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

4 COMENTARII

  1. Hm, chestia cu Bill Nye e nimic in comparatie cu asta de ex:

    https://youtu.be/oedaSfUU0vc

    Justin e un imbecil cu minte de copil razgaiat, obisnuit sa aibe de toate si sa i se cuvina de toate. Complet necalificat pt un job asa de important si o rusine la adresa Canadei. Pun pariu ca multi de afara se intreaba cum de a ajuns papagalul asta cocotat asa de sus?

    Media a avut un rol important in imbecilizarea populatiei. Canale TV (CBC, CTV, Global) + ziare (Toronto Star si National) + canale radio de talk/AM au pupat mana liberalilor ani si zeci de ani la rand. Si inca o fac cu aplomb si nerusinare chiar si acum. Nivelul jurnalistic e adeseori ZERO. Programe care ar trebui sa fie doar de stiri, sant incarcate cu vodevil, hahaiala ieftina si pareri personale 🙁

  2. Cea mai completa analiza a performantelor „pm justin trudeau” (intentionat) o face Rex Murphy, intr-o serie de articole, in National Post. Deasemeni acesta trateaza si politica „liberala” care a dus la un conflict profund intre Alberta si BC si de asemeni intre provinciile din Estul si Vestul Canadei. Conflicte amplificate de liberali sint si cele care au fost cauzate de promisiunile electorale neindeplinite in cea ce priveste situatia nativilor dar si a veteranilor de razboi. In acest moment Canada este obiectivul (tinta) celor mai multe organizatii „progresiste” americane iar gubernul majoritar liberal a respins o initiativa a opozitiei de a interzice finantarile externe in domeniul politic si al „protectiei mediului” – mai pe larg „climate change movement”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here