Sfidarea voinţei Rusiei nu este o problemă de siguranță aeriană. Sau este? (despre manipularea ”Lech Kaczynski – spaima piloților”)

    Print Friendly, PDF & Email

    Dispretuirea realitatii practicata de publicatiile liberale depaseste zelul celor mai lunatici conspirationisti. Un exemplu de irationalitate si mistificare este convingerea acestora ca Presedintele Kaczynski i-a fi presat pe piloti sa aterizeze la Smolensk pentru ca asa i-ar fi stat în fire.

    Este invocat, manipulatoriu, un incident din 2008, în care pilotul ar fi refuzat să aterizeze deși i-a cerut-o Președintele. Nimeni nu spune că în acea aeronavă se aflau liderii a cinci state care, la inițiativa lui Lech Kaczynski doreau să aterizeze la Tbilisi pentru a-și manifesta solidaritatea cu georgienii și președintele Saakashvili, într-un moment in care trupele rusesti erau la 16 km de capitala. Singurul risc pe care Presedintele Kaczynski și ceilalți patru lideri și l-au asumat la Tbilisi în 2008 a fost de a sfida vointa Rusiei. Un act de onoare si curaj care a salvat independenta Georgiei.

     

    Cel putin pâna acum, nu a aparut absolut nicio dovada ca Presedintele Kaczynski ar fi facut presiuni asupra pilotului – a spus-o procurorul general al Poloniei.

    Nu mai exista nici macar un indiciu serios ca e posibil sa fi fost facute astfel de presiuni: acum descoperim ca nu au fost patru încercari de aterizare, nici trei, nici macar doua, ci doar una, cea fatala, dupa cum admite, oficial, purtatoarea de cuvânt a comisiei de investigatie.

    Dar daca realitatea sta, cel putin pâna acum, ferm împotriva acestei teorii, cu atât mai rau pentru realitate. Vorba aceea: nu lasa adevarul sa stea în calea unei stiri bune.

    Deocamdata, ultima reduta a acestei convingeri irationale este mistificarea si apoi citarea la nesfârsit a unei variante mistificate a incidentului din 2008, când Presedintele Kaczyski ar fi exercitat presiuni asupra pilotului pentru a ateriza la Tbilisi.

    Nu se dau detalii. Lech Kaczynski e prezentat drept un presedinte discretionar, inconstient, care-l intimideaza pe pilotul aeronavei.

    Trebuie însa spus ca pilotul nu a invocat vreo problema tehnica (a picat un motor, s-a stricat altimetrul, s-a rupt o aripa, s-a spart un geam ori vreun pasager a deschis usa sa aeriseasca), nici probleme legate de aeroportul din Tbilisi (pista prea scurta sau absenta controlorilor de trafic), nici conditii meteo nefavorabile (ceata densa, ninsoare puternica, tornada, seceta etc.). Era preocupat de securitatea unui zbor într-o zona de conflict militar. Rusii invadasera Georgia.

    „Toti colegii mei presedinti au vrut sa zboare la Tbilisi. Convingerea ca rusii vor lichida dintr-un foc avionul care ducea cinci presedinti a fost exagerata. De altfel, ar fi insemnat nu numai lichidarea a cinci scandalagii, ci si a lui Radoslaw Sikorski, ce zbura cu noi”,

    declara atunci Lech Kaczynski într-un interviu care se mai gaseste pe site-ul Presedintiei Republicii Polone si pe care vi-l prezentam în detaliu la sfârsitul acestui post.

    Lech Kaczynski, sef suprem al armatei, nu i-a dat ordin direct pilotului. Sefii armatei au facut-o, dar pilotul nu a respectat ordinul. Armata si serviciile poloneze (precum si strcturile similare din celelalte tari din Est ai caror lideri erau în avion cu Presedintele Kaczynski) aveau propriile evaluari privind riscul unei aterizari la Tbilisi dupa invazia ruseasca si au recomandat aterizarea. Dar pilotul a actionat atunci de capul sau, dupa propriile evaluari, desi era militar. Un caz grav de insubordonare, rasplatit însa cu o medalie de guvernul premierului liberal Tusk pentru grija manifestata fata de siguranta pasagerilor.

    Lech Kaczynski este incriminat si pentru ca le-a spus atunci ziaristilor ca „cineva care decide sa fie pilot nu trebuie sa se teama.” Ministrul liberal al Apararii a spus ca în urma acestui incident Capitanul Pietruczuk a suferit o depresie. Il jignise presedintele. In acest rai socialisto-liberal, pasul urmator ar fi obligarea echipajului de a studia Codul Muncii înaintea oricaruii zbor cu un demnitar si de avea un exemplar al Codului Muncii în fiecare cockpit.

    De altfel, în aceiasi zi, dupa câteva ore, ateriza la Tbilisi aeronava Presedintelui Sarkozy, exact pe aeroportul care-l înspaimântase atât de mult pe pilotul polonez.

    In 2008, la Tbilisi, Lech Kaczynski nu si-a asumat riscuri mai mari decât presedintele francez. Lech Kaczynski s-a dus la Tbilisi si le-a vorbit direct georgienilor:

    „We are here to take up the fight. For the first time in years our eastern neighbours show their true face that we have known for hundreds of years. We are here today so that the world reacts even stronger, in particular the European Union and NATO. Some had thought the Presidents were afraid of coming here. No one was afraid! Everyone came!”

    Lech Kaczynski, la Tbilisi, în 2008

    Ca si Iuscenco si ceilalti lideri din tarile baltice care-l insoteau, Presedintele Kaczynski si-a asumat atunci un singur risc: de a sfida vointa Rusiei. Iar asta nu are legatura cu siguranta aeriana.

    Iata fragmentul relevant din interviul acordat în 2008 Newsweek, interviu aflat pe site-ul Presedintiei Republicii Polone.

    In Georgia ati zburat cu aventuri. Pilotul militar al avionului guvernamental nu a vrut sa zboare la Tbilisi, si a trebuit sa aterizati in Azerbaidzan si sa mergeti in convoi de masini pana la granita Georgiei.

    Nu au existat motive de teama in privinta aterizarii la Tbilisi.

    E adevarat ca dumneavoastra i-ati ordonat pilotului militar al avionului guvernamental sa zboare la Tbilisi?

    Prin generalii Armatei Poloneze, in scris. A refuzat.

    De aceea ati pierdut cateva ore si la Tbilisi a aparut primul presedintele Frantei Nicolas Sarkozy?

    Toti colegii mei presedinti au vrut sa zboare la Tbilisi. Convingerea ca rusii vor lichida dintr-un foc avionul care ducea cinci presedinti a fost exagerata. De altfel, ar fi insemnat nu numai lichidarea a cinci scandalagii, ci si a lui Radoslaw Sikorski, ce zbura cu noi (rasete).

    Simpatia dumneavoastra reciproca este cunoscuta de toata lumea. In conversatiile private se pare ca il numiti agent rus?

    Acestea sunt povesti raspândite pentru a atâta situatia.

    Sugerati totusi ca Sikorski in multe privinte adopta punctul de vedere rusesc.

    Asta e cu totul altceva. Cred ca Sikorski adesea adopta optica impusa de rusi. Imi trezesc obiectii si anumite numiri facute de el. Directorul departamentului de politica estica din Ministerul Afacerilor Externe a devenit domnul Bratkiewicz, absolvent MGIMO (?????, Institutul de Stat pentru Relatii Internationale de la Moscova, NT). Aprecierile lui sunt uneori ciudate, tocmai pregatite din punctul de vedere rusesc. E in stare, de exemplu, sa scrie intr-o depesa despre „politicile progruzine” cu prescurtarea in paranteza „Kaczynski, Adamkus” (Valdas Adamkus – presedintele Lituaniei pana în 2009, nu le placea rusilor, NT).

    The following two tabs change content below.
    Gelu Trandafir
    Gelu Trandafir a studiat jurnalismul în Franţa. A fost producător de emisiuni pentru ProTV, realizator şi editor pentru BBC World Service, editorialist la România liberă şi redactor-şef adjunct la Evenimentul Zilei şi Cotidianul. A făcut parte din Delegaţia Permanentă a PNŢCD la începutul anilor '90 şi este membru fondator al Fundaţiei Ioan Bărbuş. A fost membru CNA între 2006 și 2012.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.