Mădălin Voicu şi negarea spiritului european în PSD

    13

    madalin voicuMădălin Voicu ne-a împărtăşit recent din gândurile sale cu privire la finanţele mondiale şi la poporul evreu: ”eu înțeleg că finanțele mondiale sunt conduse de anumiți perciunați, dar vreau să știu care e avantajul meu ca țară.”

    Aceste afirmaţii arată foarte multe lucruri despre Mădălin Voicu. În primul rând, un angajament creştin incoerent şi cunoştinţe biblice jalnic de superficiale. Deşi declară că „promovează credinţa”, deputatul PSD nu a înțeles un lucru esențial, anume că Legământul veşnic făcut de Dumnezeu cu poporul său este un element absolut fundamental pentru credinţa creştină şi că nu poate fi batjocorit într-o flecăreală de doi lei. În al doilea rând, arată un nivel de cultură generală foarte modest, care îl face receptiv la prejudecăţi de babă şi la clişee de semidoct. În sfârşit, arată că are cunoştinţe foarte precare (sau absente) în domeniul financiar, situaţie inadmisibilă pentru un politician cât de cât responsabil.

    Ieşirea lui Mădălin Voicu nu este o situaţie excepţională pentru PSD. În 2012, Dan Şova (actualul reformist) declara că „datele istorice arată că la Iaşi au fost omorati 24 de cetăţeni români de origine evreiască de soldaţi din armata germană. (…) Nu au participat soldaţi români. Este un lucru lămurit istoric”. După cum observa atunci Rodica Palade, afirmaţiile lui Şova nu erau nici ele o noutate pentru PSD, pentru că aminteau „până la cuvânt, dezbaterile din Parlamentul României de la începutul anilor 2000, când un Adrian Păunescu, un Sergiu Nicolaescu şi chiar un academician de talia lui Răzvan Theodorescu, în colaborare cu istoricul Gheorghe Buzatu susţineau cu ardoare acelaşi lucru: în România nu a existat Holocaust”. A fost îngrijorat PSD-ul de astfel de afirmaţii? Nu. Şova a fost trimis la Washington în vizită de studii, ca să nu rămână repetent probabil. Ponta l-a suspendat din funcţia de purtător de cuvânt, dar nu s-a delimitat de afirmaţiile lui şi nici nu le-a criticat.

    Lejeritatea față de Holocaust a continuat în PSD. În urmă cu câteva luni, Ponta i-a numit fascişti pe Mircea Mihăeş, Horia-Roman Patapievici și Gabriel Liiceanu și a comparat România din perioada în care a fost condusă de Traian Băsescu cu regimul care a domnit în Germania nazistă. Faţă de această enormitate, cu toate că nu îi este deloc în fire, blândul și manieratul deputat Dr. Aurel Vainer, liderul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, a fost nevoit să reacţioneze dur: „a compara România de astăzi sau România ultimilor 25 de ani sau 10 ani cu regimul nazist este cu totul şi cu totul de neadmis. (…), îmi exprim dezamăgirea totală şi convingerea fermă că este o greşeală politică imensă şi de neacceptat”.

    Se vede deci că panseurile lui Mădălin Voicu sunt doar o manifestare particulară a unui sindrom mult mai general. PSD se bate cu cărămida în piept cu ortodoxia sa, însă nu respectă poporul ales şi acuză de conspiraţii mondiale pe cei care s-au închinat înaintea noastră Dumnezeului unic şi adevărat, și tot PSD se laudă cu expertiza dobândită de liderii săi la universităţi de fiţe, însă nu e capabil să gestioneze finanţele decât citind statisticile cu lentile neconvenţionale sau făcând pomeni electorale. Dacă se va dovedi că scamatoriile sale financiare nu funcționează, atunci ne putem aștepta ca vina să fie aruncată pe vreo conspirație internațională, tricotată din sinapsele încâlcite ale vreunui Mădălin Voicu.

    Acum însă nu este vorba doar de duplicitate şi primitivism, ci de confirmarea unor semnale îngrijorătoare pe care ni le dă PSD-ul de câțiva ani deja. Nu ne putem aştepta la nimic bun de la un partid profund corupt, ce nu ezită să adâncească toate diviziunile din societate şi ale cărui mărimi sunt în capul listei de prieteni ai lui Alexandr Dughin – un antisemit fanatic și un admirator al sinistrului Reinhard Heydrich, unul din principalii realizatori ai „soluției finale”.

    Lipsa de responsabilitate faţă antisemitism este foarte periculoasă pentru România, mai ales acum, când în lume cresc atentatele sângeroase împotriva evreilor, pe străzile capitalelor vestice se strigă Moarte evreilor!, şi Uniunea Europeană vorbeşte despre aceste lucruri „administrativ” (ca Vanghelie), raportează valorile europene doar la criteriile acceptate astăzi și neglijează iresponsabil dezbaterea legată de rădăcinile iudeo-creştine ale Europei.

    Nu trebuie foarte multă perspicacitate pentru a vedea că aplicarea principiilor biblice în domeniul financiar, cu concursul înţelept, competent și onest al multor evrei, a contribuit, nu întâmplător, la prosperitatea de astăzi a Lumii Libere. Refuzând să vadă conexiunea dintre funcționarea sa actuală și rădăcinile iudeo-creștine ale Europei, UE arată că, din păcate, există situaţii în care nivelul său de înţelegere se apropie dramatic de cel al lui Mădălin Voicu.

    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si

    13 COMENTARII

    1. Maximillian Marco Katz, reprezentantul Centrului pentru Monitorizarea Discriminarii a explicat sensul expresiei folosite de Madalin Voicu la adresa evreilor (in relatarea Mediafax):

      Reprezentantul MCA precizează că ”expresia ”perciunaţi”este una dintre expresiile utilizate de antisemiţi atunci când fac referiri la evrei.”Noi nu avem nici un motiv să credem că domnul Mădălin Voicu a folosit expresia ”perciunaţi”în mod nevinovat şi altfel decât conform uzului ei tradiţional, explicat mai sus”, arată acesta.

      El continuă: ”În acest context vă transmitem, prin acest mesaj deschis, repulsia şi revolta noastră faţă de astfel de manifestări antisemite care incită opinia publică şi care alimentează ideiile preconcepute despre evrei. În România secolului XXI numai persoane cu o totală lipsă de cultură, lipsă de respect de sine şi lipsă de respect faţă de societatea în care trăiesc pot să exprime astfel de opinii rasiste care denotă ignoranţă”. (s.n)

      http://www.mediafax.ro/politic/centrul-pentru-monitorizarea-si-combaterea-antisemitismului-sesizeaza-cncd-pentru-afirmatii-antisemite-ale-lui-madalin-voicu-si-ii-scrie-premierului-ponta-13707220

    2. Mihaela Bărbuş spune:
      „Legământul veşnic făcut de Dumnezeu cu poporul său este un element absolut fundamental pentru credinţa creştină”

      Întreb şi eu… unde este dovada scrisă cî Dumnezeu a facut acest legământ pentru poporul evreu?
      De unde ştiu ei că sunt „poporul ales”?

      Dacă este vorba de „poporul său” atunci eu înţeleg, întreaga seminţie omenească.

      Asta nu înseamnă ca aprob vorbele lui Voicu.

    3. Dovada scrisa este Biblia.
      Evreii stiu ca sunt poporul ales tot din Biblie.
      Acest articol nu se refera la diferentele privitoare la modul in care Dumnezeu a ales sa cheme la El evreii si neamurile.

    4. Biblia este scrisă tot de oameni aşa că lăsaţi povestea cu poporul ales…
      Poveste lansată de indivizi interesaţi în stăpânirea lumii.

      Dumnezeu nu are un popor ales, ci toată populaţia omenească, pentru-că este creaţia sa.

    5. Dl. Vasile probabil că vrea să vadă contractul între Dumnezeu şi poporul ales, contract întocmit în 3 (trei) examplare şi înregistrat la notar.

    6. interesaţi în stăpânirea lumii

      nu Vlad, eu cred ca dl (mai degraba nea) Vasile e antisemit – urmeaza sa ne spuna despre conspiratii mondiale, trilaterale, francmasoni si protocoale ale inteleptilor sionului. Bre, nea Vasileee, vezi, tata, ca nu franc-masonii ti-au pus matale bip-bip pe clanta. E foarte posibil sa-ti fi pus singur si sa fi uitat. A, si, apropo, ca ma macina o intrebare: daca toata omenirea e ‘poporul ales’, atunci extraterestrii, ei, ce sunt? Ei de ce sa n-iba drepturi, ce, ei sunt mai fraeri? Vedeti,dl nea Vasile, de fapt acolo e conspiratia.

    7. Nea Vasile, esti cam superficial. De exemplu te-ai gindit vreodata ca ‘popor ales’ in acceptiunea dumnezeiasca poate sa insemne altceva? Adica poporul ales in care sa se nasca Isus, sa duca o viata exemplara si fara de pacat si totusi acelasi popor ales, sa-l rastigneasca. Pun pariu ca nu mai vrei sa fii inclus, nu-i asa? Prin prisma asta, sintagma ‘popor ales’ devine o povara.

    8. Hai că @4 ne-a explicat pe scurt toată istoria credinței și a civilizației: evreii au scris Biblia, cu scopul de a stăpâni lumea. Dumnezeu n-are nimic cu scrierea Bibliei, nici cu evreii, nici cu indivizii, El are ce are cu populația.

    9. Vasile cel Mare e un sfânt al Bisericii căruia nu i-ar fi trecut niciodată prin cap să scrie una ca asta:

      Biblia este scrisă tot de oameni aşa că lăsaţi povestea cu poporul ales…
      Poveste lansată de indivizi interesaţi în stăpânirea lumii.
      Dumnezeu nu are un popor ales,

      Nu cred că e cazul să facem mișto de numele lui.

      Sau, poate… e vorba de „Vasile cel Mare” – fundația? Aia a patriarhiei Moscovei, a lui Malofeev?
      http://inliniedreapta.net/lista-prietenilor-rusiei-din-romania-deconspirata-de-alexander-dughin-prin-e-mail/
      http://inliniedreapta.net/amicii-fascisti-ai-antifascistilor-lui-dughin/

    10. Din Isus Din Nazaret – Saptamana Mare, de Papa Benedict al XVI-lea:
      …Now we must ask: Who exactly were Jesus’ accusers? Who insisted that he be condemned to death? We must take note of the different answers that the Gospels give to this question. According to John it was simply „the Jews”. But John’s use of this expression does not in any way indicate — as the modern reader might suppose — the people of Israel in general, even less is it „racist” in character. After all, John himself was ethnically a Jew, as were Jesus and all his followers. The entire early Christian community was made up of Jews. In John’s Gospel this word has a precise and clearly defined meaning: he is referring to the Temple aristocracy. So the circle of accusers who instigate Jesus’ death is precisely indicated in the Fourth Gospel and clearly limited: it is the Temple aristocracy — and not without certain exceptions, as the reference to Nicodemus (7:50–52) shows.
      … In Mark’s account, then, in addition to „the Jews”, that is to say the dominant priestly circle, the ochlos comes into play, the circle of Barabbas’ supporters, but not the Jewish people as such.
      …An extension of Mark’s ochlos, with fateful consequences, is found in Matthew’s account (27:25), which speaks of „all the people” and attributes to them the demand for Jesus’ crucifixion. Matthew is certainly not recounting historical fact here: How could the whole people have been present at this moment to clamor for Jesus’ death? It seems obvious that the historical reality is correctly described in John’s account and in Mark’s. The real group of accusers are the current Temple authorities, joined in the context of the Passover amnesty by the „crowd” of Barabbas’ supporters.
      …When in Matthew’s account the „whole people” say: „His blood be on us and on our children” (27:25), the Christian will remember that Jesus’ blood speaks a different language from the blood of Abel (Heb 12:24): it does not cry out for vengeance and punishment; it brings reconciliation. It is not poured out against anyone; it is poured out for many, for all. „All have sinned and fall short of the glory of God . . . God put [Jesus] forward as an expiation by his blood” (Rom 3:23, 25). Just as Caiaphas’ words about the need for Jesus’ death have to be read in an entirely new light from the perspective of faith, the same applies to Matthew’s reference to blood: read in the light of faith, it means that we all stand in need of the purifying power of love which is his blood. These words are not a curse, but rather redemption, salvation.
      http://www.ignatius.com/promotions/jesus-of-nazareth/excerpts.htm
      Pe langa ce spune Papa Benedict al XVI-lea, crestinii stiu foarte bine ca ei sunt printre cei care au ingreunat foarte mult povara Crucii si nu au ezitat sa se alature celor care l-au rastignit pe Isus, lucru confirmat de autorii spirituali cunoscuti si de textele multor rugaciuni.

    11. Adevarul e ca nu intelegem de ce Dumnezeu a vrut ca manutirea sa vina de la evrei si de ce chemarile sunt diferite. Cert e ca, dupa cum spune Richard Neuhaus, mantuirea care vine de la evrei nu poate fi proclamata si traita separat de evrei.
      http://www.firstthings.com/article/2001/11/8220salvation-is-from-the-jews
      Salvation is from the Jews, then, not as a “point of departure” but as the continuing presence and promise of a point of arrival-a point of arrival that we, Christians and Jews, together pray that we will together reach.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here