Clasa Clevetitoare: #unitisalvam!!, Salvati Maidanezii!! Salvati Rosia Montana!! Sus cu pensiile parlamentarilor!! Gay Power!! STOP gazelor de sist!! Fustele Primei Doamne ma revolta!!!

M-am întors de le Curtea de Apel București. Trimis în judecată pentru crime împotriva umanității, Alexandru Vișinescu a fost condamnat la 20 de ani de închisoare și plata, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul de Interne și Administrația Națională a Penitenciarelor, a 300.000 de euro reprezentând despăgubiri urmașilor victimelor de la Râmnicu Sărat: 50.000 de euro către Nicoleta Eremia, 100.000 pentru Elena Iacob și 150.000 de euro pentru Anca Maria Cernea.

Visinescu nu a fost prezent în sala, nici avocata lui, Valentina Bornea.

De pronuntarea sentinței nu au mai fost interesați, nefiind în sală: reprezentanți ai Ministerului de Interne, ai Ministerului de Externe, reprezentanți ai președinției, guvernului, au lipsit istoricii, nici un profesor de Drept, cu sau fără studenți, sau de psihologie, domenii pentru care drama deținuților de la Râmnicu Sărat și atitudinea lui Vișinescu sunt extrem de relevante.

Nici marii „apărători ai drepturilor omului” din „societatea civilă” nu au fost interesați de acest proces cu însemnătate istorică, echivalent proceselor naziștilor de la Nurnberg.

La citirea sentinței au lipsit și reprezentanții Partidului Național Țărănist, condus de halucinantul domn Aurelian Pavelescu, dar și reprezentanții Partidului Național Liberal, ambele partide istorice fiind cele care au „livrat” grosul deținuților de la Râmnicu Sărat.

Au lipsit și reprezentanții „Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din România”.

Dar cel mai greu de înțeles (greu de înțeles în alt moment istoric) e că au lipsit reprezentanții Casei Regale a României. Au lipsit Regele Mihai și „Prințul” Duda – fiind probabil prea reținuți cu una dintre desele lor sindrofii cu Ion Iliescu, Dan Voiculescu, Adrian Năstase șamd (oricare dintre ei vor mai fi fiind în libertate) pentru a putea participa la procesul torționarului care a exterminat (fizic) elita democratică a României interbelice, oameni care au murit nu doar pentru România și pentru libertate, dar au murit pentru Rege!

Pe de altă parte, procesele de la Nurnberg au provocat dezbateri ce s-au întins pe zeci de ani despre drepturile omului, dreptul natural, stat de drept, moralitate etc. Procesul lui Visinescu a fost prezent constant în presa românească în ultimii ani, în Gândul, EVZ, Adevărul etc, dar în dezbaterea intelectuală a fost aproape inexistent. Au scris o mână de oameni – Vladimir Tismăneanu, Dumitru Lăcătușu, au fost publicate vreo 3 (trei) articole pe Contributors despre asta, Mihaela Bărbuș și Anca Cernea au scris câteva zeci de articole pe În Linie Dreaptă​, dar înafara altor câteva (puține) excepții notabile — Liniște!

Crimele lui Vișinescu de la închisoarea de exterminare Râmnicu Sarat, una dintre cele mai sălbatice închisori comuniste din Europa și din lume, au fost recunoscute ca atare de Statul român, iar criminalul a fost condamnat (decizia nu e încă definitivă). Acesta e un mare pas înainte.

Dar liniștea asurzitoare din jurul procesului este dezolantă și demonstrează, înca o dată, dacă mai era nevoie, minoratul unei mari părți a clasei clevetitoare din România.

ROMANIA-HISTORY-COMMUNISM-TRIAL
Alexandru Visinescu 25 martie 2015 (DANIEL MIHAILESCU AFP Getty Images)
Print Friendly, PDF & Email
Cititi si

20 COMENTARII

  1. Ipocriti si mediocri. Lasand la o parte atrocitatile, daca cei amintiti mai sus erau curiosi, ar fi avut ocazia acum sa vorbeasca despre f multe lucruri interesante legate de tema procesului, nu doar despre Visinescu.
    Presa straina se mira ca nu se anuntase precis cand va avea loc sedinta si ca sala era pe jumatate goala.

  2. Visinescu, aproximativ 90 de ani, are o pensie de peste 3000 de lei. Ion Ficior, peste 80 de ani, are o pensie de peste 5000 de lei. Nu stiu daca pensia lor s-a marit sau s-a micsorat in ultimii ani, voi presupune ca presupun ca a ramas la fel.
    Astfel, Visinescu, condamnat azi la 20 de ani de inchisoare pentru exterminarea fizica a elitei politice democratice a Romaniei interbelice, la Romania Sarat, primea aproximativ 700 de euro pe luna. Intrun an, aprox. 8400 de euro.
    In 10 ani, Visinescu a primit aproximativ 84.000 de euro. Visinescu a iest la pensie in urma cu mult peste 200.000 de euro.
    Ion Ficior, tortionarul de la Periprava, de mana caruia au murit, direct sau indirect, in jur de 100 de oameni, are pensia de aprox 5000 de lei, in jur de 1200 de euro pe luna.
    Intr-un an, Ficior primeste de la statul roman, de la contribuabili, din taxele noastre ale tuturor, inclusiv si mai ales din taxele platite de urmasii victimelor lui, aproximativ 15.000 de euro.
    In 10 ani, aprox 150.000 de euro a primit Ficior de la statul roman, de la platitorii de taxe, de la noi toti, de la urmasii victimelor lui.
    Ficior a iesit la pensie in urma cu mai bine de 300.000 de euro.

  3. DEO Gratias!
    S-a scris istorie si pentru Romania: suferintele si nedreptatile sunt expuse si in termeni juridici, nu numai in muzee.
    Multumiri Bunului Dumnezeu, multumiri tuturor celor care au luptat si vor continua sa lupte pentru victoria adevarului.
    O mica observatie despre Regele Romaniei: am incetat sa fiu o regalista in ziua in are care mi-am dat seama ca nu a fost niciodata preocupat de genocidul care a ucis mai mult de 23.000.000 de copilasi prin avort in Romania.

  4. „Cu o floare”o condamnare” nu se face primăvară „când în România au fost mii de torsionari sefi la inchisorile comuniste,anchetatori la securitate,bătăuşi speciali,gardieni cu bâtele.doctorii colaboratori ai securităţii care nu dădeau nici-o iasistenţa nouă deţinuţilor. anchetatori ,la ministerul de interne toţi care mai trăiesc sunt liberi cu grade mari militare şi cu pensii babane.
    Tot ce spune Mihaela Bărbus este adevărat,eu am fost consilierul tatălui său la PNTCD unde dânsul era vicepreşedinte pe lângă Coposu.Este condamnabil lipsa de prezenţă la pronunţarea sentinţei, unde sunt fotografii.şi cameramanii care stau cu zecile pe tinerii care au violat o fată.?

  5. Absentele din sala de judecata sunt partial justificate! Majoritatea victimelor chinuite de aceasta Bestie au trecut de multa vreme la cele vesnice.
    Acestui tortionar trebuie sa i se aplice un regim carceral care sa nu-l distruga repede caci pedeapsa ar fi mult prea usoara. Iar in fiecare seara sa i se proiecteze cate un episod din „MEMORIALUL DURERII” si sa fie obligat sa il urmareasca. Nu se va pocai dar nici usor nu i-ar fi…

  6. „Cu o floare(o condamnare)nu se face primăvară.Sunt mii de cazuri ca acesta dar justiţia cer probe nu sunt suficite probele din sutele de cărţi scrise cu cazuri concrete din inchisorile comuniste dar nu se iau în seama aşa că incriminaţii foştii directori de închisori şi lagăre,anchetatorii de la Ministerul de interne şi de la securitate,bătăuşi de la anchete,gardienii cu bâtele dela inchisori etc etc. sunt” bine mersi” cu pensiii babane,cu grade mari militare şi liberi în societatea în care mai trăiesc puţini supraveţuitori dintre foştii deţiniţi politici.”

  7. 1. Regele nu avea ce cauta in sala de judecata din varii motive, unul fiind acela ca Regele se situeaza deasupra actului de justitie.
    2. „Sedinta publica”nu inseamna ca ne bulucim intr-o sala de judecata sa facem public cat mai mult. Cu exceptia partilor (familiei si urmasilor acestora) si a aparatorilor, prezenta publicului in sala de judecata nu este nici necesara nici relevanta. Este doar un bun prilej de dezordine si de intrerupere a instantei pe durata pronuntarii. Sala de judecata nu e nici circ, nici teatru, nici cinema si nici macar amfiteatru. Este un loc in care se infaptuieste, cu solemnitate, justitia. Punct.
    3. Principele Radu nu e „Printul Duda”. Inteleg amaraciunea celui care scrie dar nu achiesez la aceasta din motivele expuse mai sus. Principele Radu a primit titlul nobiliar – „al Romaniei”dar si pe acela de Hohenzollern – Veringen, care desi nu i-a fost retras, nu mai este folosit din 2011 de cand Casa Regala a Romaniei a rupt relatiile cu casa Hohenzollern – Sigmaringen.

  8. 1. Sunt de acord ca poate nu era neaparat nevoie ca Regele Mihai sa fi fost prezent in sala, desi ar fi fost un gest simbolic util. Dar a lipsit orice reprezentant al casei regale, iar asta, la un proces al unor oameni care si-au dat viata (si) pentru el, nu mi se pare in regula.

    2. Sala a fost pe jumatate plina, adica, aproape goala. Prezenta publicului, a profesorilor, a istoricilor, a reprezentantilor celor mai importante institutii ale Statului etc nu ar fi transformat procesul intr-un circ, ar fi dat mai multa greutate unui proces cu foarte mare insemnatate. Normal mi s-ar fi parut ca atat de multi oameni sa isi doreasca sa fie prezenti la citirea sedintei, incat sa fie nevoie de o sala mai mare. Anormal mi s-a parut ca sala a fost pe jumatate goala, iar cei prezenti au fost nevoiti sa astepte jumatate de zi pe holuri pentru momentul ales complet arbitrar, si necomunicat multe ore, de incepe a sedintei. O sala plina nu presupune lipsa de solemnintate. (punct.)

    3. Radu Duda, print, principe sau orice alta titlu are, are alte prioritati: Radu Duda: Democrația Occidentală e cauza involuției societății românești. Rusia aplaudă.

    4. Vi se pare ca ce vedeti aici seamana cu un circ? https://www.google.ro/search?q=nuremberg+trials&safe=off&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0CAcQ_AUoAWoVChMIp93R1-z2xgIVQlQUCh3iggO1&biw=1455&bih=674

  9. Repet : Regele (oricare, oriunde, detronat sau nu) NU are ce cauta la infaptuirea unui act al uneia dntre cele 3 puteri in stat. Regele a procedat corect, fiind echidistant.
    Un proces nu are nevoie de „greutate” ci de echitate. S-a facut dreptate si fara public. Asta este important. Ne-am invatat cu circul mediatic … de fapt, cu circul, in general. Important este rezultatul si nu cat de goala sau plina e sala. Daca nu era sedinta publica ce se intampla? Avea sentinta alta „greutate” ???
    Dupa pronuntare, ar fi bine sa fie mediatizate atat rezultatul cat mai ales faptele care au condus la aceasta condamnare. Adevarata reparatie morala nu sta in condamnarea unui batranel a carui fotografie starneste mila, mai degraba. Ororile comise, crimele, torturile morale si fizice, distrugerea unei intregi clase sociale, condamnarile nefiresti si injuste, punerea la zid a intelectualitatii, etc. … mediatizarea acestor lucruri, aducerea la cunostinta publicului tanar a unei istorii voit ascunse … si da, plngerea celor morti … astea sunt reparatii morale. Romanii trebuie sa stie cine au fost acesti oameni, familiile lor …. cum au rezistat si de ce, cum au luptat, ce i-a tinut in viata sau care le-a fost testamentul. Nu pentru Rege s-a murit ci pentru noi. Regele a „murit” si el, prin sacrificiul facut, tot pentru noi.
    Personal, eu m-am considerat datoare sa citesc, sa plang, sa citesc din nou si sa plang din nou … apoi sa fac tot ceea ce imi sta in putinta pentru ca astfel de lucruri sa nu se mai intample niciodata. NEVER AGAIN.

  10. Evident ca cel mai important e rezultatul, dar nu inteleg de ce insistati pe ideea cu circul. De ce credeti ca vreau circ? Prezenta in sala a unor istorici, profesori de drept, reprezentanti ai statului, reprezinta pentru dvs „circ”? Pentru mine, nu.
    Altfel, sentinta unui astfel de proces e mereu publica, nu poate fi altfel decat publica.

  11. Irina insistă că important e rezultatul, ca și cum la condamnare și la reparații se reduce totul, uitând că și o mediatizare cât mai largă a acestor lucruri grave întâmplate la noi face parte din rezultatul dorit – societatea românească să fie preocupată de trecutul ei la modul introspectiv, oricât de urât a fost, pentru că asta ajută la „neuitarea” istoriei, ca să nu se mai repete.

  12. @Bogdan77 – Nu, nu am uitat de mediatizare. Tocmai ce am explicat mai sus cat e de importanta. Citisi pe diagonala 🙂
    Daca ar fi dupa mine, crimele comunismului – in toate formele in care acestea au fost comise, nu doar in formele violente din universul concentrationar al inchisorilor si lagarelor de detentie – ar trebui studiate in scoli asa cum in societatile catolice se face cateheza. An de an, mereu la un nivel mai ridicat si mai profund. Altfel , nu ne vom putea vindeca niciodata. Vom ramane un popor bolnav cronic.

  13. Dacă n-ați uitat că și mediatizarea face parte din rezultatul final al procesului, cum de nu sunteți de acord cu ideea de bază a articolului că o prezență mai mare a unor oameni „de frunte” ai țării la ședința de pronunțare a sentinței ar fi conferit o mai mare greutate rezultatului, printr-o mediatizare mai mare în mass-media? Iertați-mă, dar fiind om mai simplu și mai direct în raționamente, nu vă înțeleg. Ce-mi scapă? 🙂

  14. Pai tot incerc sa va explic rational ca in materie de prezenta in sala la pronuntare, adica la citirea sentintei, nu exista o mai mare sau o mai mica greutate. Presedintele completului citeste la fel si daca e singur in sala.
    Confundati prezenta in sala de judecata la sentinta cu prezenta la dezbaterea publica a rezultatului procesului, in mass media. Adica va scapa faptul ca si daca sedinta nu era publica, „greutatea”despre care faceti vorbire, ramanea aceeasi.
    Mai mult ca sigur ca nu cunoasteti toti pasii unui proces penal. Pronuntarea este doar o simpla citire a unor foi candva batute la masina, astazi probabil listate la vreo imprimanta mai performanta. Instanta nu decide atunci, acolo … nu e nimic spectaculos … Se striga partile si chiar si cu parti absente, instanta se pronunta. Nu stiu cum a fost in cazul in speta dar este foarte posibil ca instanta sa fi amanat pronuntarea de mai multe ori sau la termenul anterior sa fi „ramas in pronuntare”, caz in care nici macar nu se citeste in sedinta publica …
    M-am oprit si am verificat : intr-adevar a fost cu pronuntare amanata din 14 iulie in 24 iulie. Deci nici macar nu aveau la ce sa participe domnii numiti mai sus 🙁
    Oricum, sentinta NU e definitiva deci nu prea avem despre ce discuta. Decat despre niste chestiuni nesigure, nedefinitive si abstracte.
    Iertati-mi tonul poate dur si sec uneori.

  15. L-am citit si am inteles ca ati fost prezent la lecturare. Cred ca am fost destul de explicita. Dvs. va doreati sa aveti colegi de prezenta la lecturare. OK. Insa decizia in sine fusese luata … Dvs. nu faceti diferenta intre „momente”. Eu da, fiindca fac instanta de peste 10 ani. Oricum, repet : cata vreme nu este definitiva, e ca si inexistenta. Prezenta sau absenta Regelui sau a oricui vreti dvs. nu facea decat sa produca un pic de show. Atat. Mai util ar fi fost sa transmita o televiziune in direct. Dar deja aici intru pe un alt teritoriu, acela al circului, si am observat ca nu va place.
    O seara frumoasa va doresc si incercati cu ratiune sa intelegeti ca fatada rareori exprima ceea ce regasim in interior. Cu alte cuvinte, ceea ce cereti dvs. este doar o manifestare exterioara, o forma fara fond.

  16. decl = „Reporterii se înghesuie acolo unde se-ntâmplă ceva ce contează”

    if acel ceva ce contează e „onorat” cu prezența „marilor” zilei, a „formatorilor de opinie”, then:

    • există șanse de a-i intervieva și a difuza pe post declarațiile lor pertinente (la ieșirea acestora de la pronunțarea sentinței, în cazu’ nostru);
    • problemele expuse „de cine trebuie” ajung la urechile (și conștiința?) unui număr mai mare de oameni;
    • societatea e conștientizată de pericolele și implicațiile ideologiilor care au cauzat problema;
    • se formează un curent de opinie care ajută la recunoașterea ideologiile periculoase pe viitor, ca să nu li se dea curs și a nu repeta trecutul.

    else:

    • problemele trecutul rămân cunoscute de un număr mai mic de oameni;
    • societatea nu e conștientizată de pericolele și implicațiile ideologiilor care au cauzat problema;
    • riscăm să ignorăm trecutul și să-l repetăm

    end if

  17. Cand spunem ca Regelui nu ii pasa de cei care i-au fost alaturi, au facut puscarie si si-au dat viata pentru el, despre asta vorbim:
    http://inliniedreapta.net/declaratia-lui-victor-radulescu-pogoneanu-din-2-decembrie-1961-text-integral/
    Regele nu cinsteste eroii. El personal nu este un exemplu de cinstire a eroilor si a celor care i-au fost credinciosi.
    Regele nu a avut nimic de spus despre Grigore Niculescu-Buzesti, Victor Radulescu-Pogoneanu sau Camil Demetrescu. Nici despre cei care au organizat manifestatia de la 8 noiembrie (unii au fost la Rm. Sarat). Sper ca isi mai aminteste de Maniu, de Mihalache si de Bratieni.

  18. Cine scrie fraza asta „Nu pentru Rege s-a murit ci pentru noi. Regele a „murit” si el, prin sacrificiul facut, tot pentru noi.” nu a vorbit niciodata cu un detinut politic.

  19. Aspectele tehnico-procedurale în această discuție riscă să împiedice vederea pădurii de prea mulțimea copacilor.

    Ceea ce reproșăm Marilor Absenți este lipsa de interes pentru importața acestui proces, pentru semnificația lui morală, istorică, filosofică, civilizațională, chiar și politică.
    Una dintre manifestările lipsei de interes a fost absența de la pronunțare. Dar nu e singura. E doar una simbolică.

    Dată fiind anvergura și implicațiile unui astfel de proces, era de așteptat ca, în primul rând, Curtea de Apel București să-l fi tratat cu o solemnitate mai specială.
    Nu numai eu zic asta. Jurnaliștii străini care au urmărit procesul se așteptau ca acesta să arate mai deosebit, inclusiv dpdv al „punerii în scenă”, ca să-i zic așa, la nivelul procesului lui Maurice Papon, de exemplu.
    Nu cred că ședințele publice din procesul Papon erau programate la rând după alte cauze penale, cum a fost de mai multe ori la Vișinescu: am stat în sală și am așteptat cuminți să se termine de audiat martori și inculpați în procese de accidente auto, contrabandă, producție artizanală de droguri, corupție.
    Pronunțarea era anunțată pe site pentru 24 iulie ora aproximativă 9.00. Dar nu scria în ce sală. Când am ajuns acolo, jurnaliștii deja întrebaseră când și unde o să fie, dar nimeni nu știa. M-am dus la arhivă să întreb și eu, și mi s-a spus că „nu s-a stabilit nimic”. Abia pe la 10 și ceva, am aflat de la jurnaliști că ședința ar fi la 12. A fost, de fapt, pe la vreo 12.40.
    OK. Eu nu mă supăr. Vin când mi se spune, stau cât trebuie, aștept să se termine de discutat tot felul de alte infracțiuni, la pronunțare aștept până se produce, și mă bucur că hotărârea e una justă. Dar nu pot să nu mă gândesc și la faptul că, poate, dacă nu întrebau ziariștii, dacă nu întrebam eu, ca parte civilă, la arhivă, nu am fi avut deloc ședință publică, iar hotărârea ar fi fost de găsit doar „la condică” – așa cum se face adesea, Irina știe, deși procedura prevede ședință publică.

    Nu știu cum fost cu pronunțarea la Maurice Papon. Știu că procesul a fost precedat, însoțit și urmat de dezbateri ample, unele de nivel deoseit de înalt, în societatea franceză și nu numai. Că ședințele au fost ținute în săli mari, ca să încapă publicul interesat, care era deosebit de numeros. Că avocatul lui Maurice Papon era un Maitre, membru al Academiei Franceze – d-na Bornea, săraca, nu părea nici măcar să fi citit bine dosarul, ce să mai cerem de la dânsa cunoștințe istorice, etc.

    Mai pot să vă spun că, la începutul procesului, dat fiind felul cum pregătise și prezentase IICCMER denunțul, eu nu credeam că va fi ceva serios. Credeam că e doar o operațiune PR pentru promovarea USL ca fiind mai anticomunist decât Băsescu, Tismăneanu. Nu-mi făceam mari speranțe că se va ajunge la adevăr și la condamnare pt crimele lui Vișinescu. Dar instanța a făcut cercetarea pe care nu o făcuse IICCMER, a audiat martori importanți, pe care IICCMER nu se gândise să-i indice, adică, m-a convins că procesul chiar urmărește aflarea adevărului.
    La fel, nu m-am așteptat ca Parchetul să alcătuiască un document atât de consistent și de cuprinzător, atât de bine structurat, în ceea ce privește concluziile Ministerului Public. Chiar am fost impresionată (și surprinsă).
    Poate că și printre Marii Absenți, unii or fi avut îndoieli ca ale mele. Dar ar fi putut, în tot acest timp, să verifice. Eu am făcut-o și am constatat că lucrurile stăteau mult mai bine, în privința rigurozității completului, și implicit, a seriozității procesului, decât mă așteptasem eu.
    Ingorarea procesului nu poate fi justificată.
    Față de o asemenea cauză, Marii Absenți ar fi trebuit să se situeze, într-u fel sau altul.
    Dar nu să tacă și să-și vadă de sindrofiile cu Establishmentul postcomunist (Marii Corupți ai României) cum face Casa Regală.

    Așadar. Dacă Marii Absenți aveau altă treabă în 24 iulie, și nu puteau sta toată dimineața în incertitudine asupra sălii, ar fi avut ocazia să se manifeste și înainte, și după, și mult înaite, și în decursul procesului.

    PS. În privința titulaturii D-lui Radu Duda, propun ca pe ILD să folosim „tovarășul prinț”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here