Adrian Papahagi: Îl voi vota pe Iohannis, în silă. Dăncilă e o candidată infinit mai dăunătoare pentru democrație și statul de drept

6

Principiile contează.

Ele nu au contat și pentru Klaus Iohannis, care în 2004 îl sprijinea pe Adrian Năstase, în 2009 era aliniat alături de Ponta și Dragnea în spatele lui Geoană, în 2012 sprijinea asaltul PSD/USL asupra statului de drept, iar în 2017-19 numea fără să crâcnească trei premieri PSD.

Totuși, pentru noi principiile contează: Klaus Iohannis a fost aliat cu PSD, dar nu este PSD. În ciuda lipsei lui de principialitate, Klaus Iohannis este membru al Partidului Popular European (creștin-democrat), deci candidează, măcar teoretic, în numele valorilor în care credem.

Pentru noi, democrația și votul contează, așa cum contează comunicarea politicienilor cu electoratul, respectarea cutumelor electorale și a regulilor scrise sau nescrise ale competiției democratice.

De aceea, dacă ne considerăm oameni de dreapta, între Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă, îl vom alege pe Klaus Iohannis.

Aș vrea însă să le spun moraliștilor de serviciu aliniați în spatele lui Iohannis că:

1. dreptul la vot nu înseamnă și obligația la vot; așa cum candidații nu sunt obligați să dezbată între ei sau să-și facă o campanie adevărată, întâlnind zilnic alegătorii, nici alegătorii nu sunt obligați să aleagă între candidați care nu îi conving: prezența mică la vot exprimă protestul tăcut al cetățenilor și e modul în care aceștia le comunică politicienilor o stare de spirit;

2. oamenii care s-au luptat mereu, fără stipendii și funcții, împotriva PSD nu au de luat lecții de la foștii aliați ai PSD;

3. anti-pesedismul (mai mult sau mai puțin conjunctural) nu este alibi moral sau intelectual;

4. critica la adresa unui adversar al PSD nu echivalează cu sprijinul pentru PSD;

5. mulțumiți-vă că vă acordăm un vot în silă, nu considerați că electorat captiv înseamnă și conștiințe captive!

În ce mă privește, îl voi vota pe Iohannis doar:

1. din spirit civic și fiindcă respect sângele vărsat în decembrie 1989, prin care ne-am redobândit dreptul de a alege;

2. din principialitate și coerență, fiindcă sunt om de dreapta;

3. din pragmatism, fiindcă e alternativa la PSD și la Dăncilă, o candidată infinit mai dăunătoare pentru democrație și statul de drept.

Adrian Papahagi

PRELUAT DIN   Facebook

Print Friendly, PDF & Email

6 COMENTARII

  1. Domnule Papahagi,
    Sunt un intelectual trecut de 70 de ani cu principii creștine autentice. Viața mea a fost și rămâne subordonată principiilor enunțate în Cartea Cărților. În primul tur am votat cu Paleologu, deși nu m-a convins, dar era deasupra celorlalți candidați. După primul tur am spus că nu voi merge să votez fiindcă amândoi candidații intrați în turul doi nu merită deranjul. Citind articolul dumneavoastră cred că în scârbă îl voi vota pe Iohanis (despre Dăncilă și PSD nici nu poate fi vorba, n-am votat în viața mea PSD). Sper ca Iohanis să învețe ceva și nu să fie un profitor de pe urma ”fanaticilor religioși”.
    Doamne scapă România de corupție și întoarce inima poporului român spre Tine.

  2. Corect argumentat, dar cum determinam partidele din Romania sa renunte la paradigma „sa fiu/ sa strig impotriva PSD” este suficient pentru a fi votat?!

    Pe principiul votului pentru raul cel mai mic am fost din rau in mai rau…. mai nou vedem ca foarte multi, de la presedinte la sustinatori au ca scop disparitia unui partd politic. Asta este democratia romaneasca 30 de mai mai tarziu de la Revolutie? Sunt de dreapta si nu as vota PSD, dar nu pare deloc in regula ce se intampla….

  3. Cristina

    Problema este totuși alta. Ne-am obișnuit să vedem în PSD un partid. Dar asta e o vorbă, care nu descrie realitatea acestei formațiuni. PSD este partid cam tot așa cum erau partide PCR sau PCUS – desigur, comparația e valabilă cu anumite nuanțe, dar cred că nimeni nu o poate contesta în ansamblu, nici măcar pesediștii nu pot nega faptul că aceasta le este genealogia.

    Cum spune B. Wildstein, lupta pentru sufletele oamenilor începe de la cuvinte. Primul pas e să restituim cuvintelor semnificația lor reală, să le eliberăm de falsul politico-ideologic cu care au fost încărcate în scop de manipulare.

    Nu degeaba strigă poporul „PSD, ciuma roșie”. Nu degeaba PSD mai este numit și „grup infracțional”.

    În privința PSD, primul pas ar fi să încetăm a-l mai numi „partid”. Asta ne-ar ușura mult, tuturor, înțelegerea realității, și poate ne-ar ajuta să remediem mai eficient relele de care suferă țara noastră. Ar trebui să îl descriem pur și simplu prin „ciuma roșie”. E un termen mult mai plastic, dar și mult mai adecvat, mai aproape de realitate.

    PSD nu e un partid.
    E o gașcă, constituită din fostul PCR, cu ceva mai mult PCUS decât pe vremea lui Împușcatu. De acolo le vine „legitimitatea” istorică, din crimele și jaful comunist, din ocupația sovietică și cozile sale de topor, de la cei care au masacrat elitele României, au înrobit și au adus țara în sapă de lemn, au rupt-o de Civilizație pentru lungi decenii.
    Scopul acestei găști, numite PSD, este să mențină privilegiile tagmei jefuitorilor.

    Competiția dintre PSD și partidele normale este puțin spus inegală.
    Dispunând de toate resursele PCR, având în stăpânire puternice mass media, având sub control cea mai mare parte a structurilor Statului – prin personalul care încă ascultă de comanda PSD, de la directori din ministere până la cea mai neînsemnată secretară din administrația locală -, având la îndemână toată armata de foști securiști și de turnători, cu toate posibilitățile de șantaj și de influențare oferite de relațiile lor dinainte de dec. 1989, PSD, în cursă cu alte partide, e ca un elefant în competiție cu niște hamsteri.

    Marea responsabilitate istorică a „Seniorului”, singurul conducător al opoziției anticomuniste din anii 90, e că a acceptat acest joc, a acceptat să se poarte ca și cum PSD nu era altceva decât un partid printre altele, cu care nu aveam decât să ne luăm la întrecere și să arătăm că suntem mai buni și mai iertători și mai toleranți. Așa s-a ales praful de PNȚ, singurul partid care era într-adevăr anticomunist, pro-occidental, creștin și patriotic. De atunci, dreapta în România nu mai este reprezentată. Nici măcar în acele perioade când, nominal, la putere nu era PSD, adevăratele resorturi de putere din țara asta nu au scăpat cu totul, niciun moment, din mâinile ciumei roșii.
    Chiar dacă nu toți oamenii politici de oarecare succes din ultimii 30 de ani s-au tras din ciuma roșie, majoritatea acestora a supraviețuit în jungla vieții publice din țara noastră prin aceea că a adoptat regulile jocului în termenii PSD, adesea făcându-se părtași la ticăloșii cu acesta. Atâția politicieni liberali, udemeriști și alții s-au rinocerizat, prin mimetism, blaturi și cârdășie la corupție cu „ciuma roșie”, fără să fi provenit din ea ca pedigree.

    Prezența PSD în spațiul public nu e un element al pluralismului politic democratic. Dimpotrivă, este cel mai puternic factor care distorsionează și otrăvește viața publică. Nu există rețea serioasă de crimă organizată, nu există afacere mare de corupție care să nu fie legată de vechile structuri securisto-comuniste, ale căror interese sunt reprezentate de PSD.

    Problema în țara asta nu e că suntem prea anticomuniști, prea porniți să desființăm partidul postcomunist. E invers, toate marile noastre necazuri de acum sunt din cauza faptului că nu am reușit să facem curățenie mare și am permis ciumei roșii să se rebrănduiască din PCR în PSD, făcându-ne cu toții că e vorba de un partid ca oricare altul. Nu a avut loc decomunizarea și nici lustrația de care aveam nevoie pentru igiena morală a societății.

    Rolul lui Iliescu, tăticul PSD, în crimele făptuite în dec. 1989 nu a fost nici până acum cântărit cum se cuvine de justiție. Mineriadele, opera lui și a PSD, nici atât.
    De la PSD ni se trage dezbinarea drăcească, cea care a distrus extraordinara solidaritate a românilor din zilele căderii lui Ceaușescu.
    De la Iliescu PSD se trage marea ratare istorică a șansei de unire cu Basarabia din anii 90.
    Din cauza lui Iliescu și a PSD suntem în urma celorlalte țări din fostul bloc comunist.
    Din cauza lui Iliescu PSD au părăsit țara vreo 5 milioane de români, dintre cei mai bine pregătiți în meseriile lor, cei mai harnici, cei mai curajoși și întreprinzători.
    Dinspre PSD se trag cele mai grave lovituri împotriva independenței justiției – care, de bine, de rău, fusese întrucâtva restaurată pe vremea președinției lui Băsescu.

    Pe calea structurilor socialiste internaționale din care face PSD, prin rezoluțiile votate de PSD în PE, se umple Europa și țara noastră de toate inovațiile anticreștine, ideologia gender, LGBTismul agresiv, toate bunătățile marxismului cultural, care subminează eficient Civilizația din care facem parte. Iar în țară, PSD pozează ca apărător al tradițiilor creștine și al patriotismului – nefăcând altceva decât să murdărească toate lucrurile sfinte de care se atinge.

    Structurile stângii internaționale din care face parte PSD reprezintă un factor de risc enorm pentru supraviețuirea Europei și Civilizației Iudeo-Creștine. Fără substratul său religios și moral, nu poate supraviețui nicio civilizație – în cazul Europei contemporane, amenințările și dușmanii nu lipsesc – Rusia, China, islamul abia așteaptă să ne sinucidem cultural, să nu mai avem niciun chef să luptăm, pentru că nu mai punem preț nici pe Credință, nici pe Adevăr, nici pe Libertate, nu mai avem nimic sfânt, nimic valoros, nimic nu mai merită eforturi și sacrificii din partea noastră, (în afară, desigur, de gay-marriage).

    Dacă cineva are vreo îndoială cu privire la preferințele geopolitice ale PSD, să se uite la propaganda PSD de pe Sputnik – nu la textele pe care le scoate PSD în campanie, unde zice cu Europa și cu NATO, acelea sunt minciunile pentru uz intern. Din acest punct de vedere, PSD este marele pericol pentru România. Nu rusofilii declarați, din șanțul de la marginea vieții publice, sunt acum marele pericol (deși pot deveni, pe termen lung, dacă nu se face nimic în privința lor), ci aceia care, pe față se declară „pro-transatlantici”, dar îi vedem promovați de propaganda oficială a Kremlinului, și având încă destulă putere în țara asta pentru a face ceea ce Sputnik așteaptă de la ei (că doar nu-i promovează degeaba).

    NU, democrația în România nu e periclitată de perspectiva dispariției PSD, ci de perspectiva persistenței acestuia.
    România nu pierde nimic dacă dispare PSD. Are numai de câștigat.

    Mai degrabă ar trebui să ne preocupe, dpdv al vieții democratice și al pluralismului, lipsa unui partid de dreapta.
    Să sperăm că Alternativa va evolua spre acest deziderat, dar e abia la început.
    PNL are câțiva oameni de dreapta, dar mai are mult până la a fi un partid conservator. Mai are și de spălat multe păcate comise în complicitate cu ciuma roșie de-a lungul ultimelor 3 decenii.
    Dar amintiți-vă ce urlete s-au pornit recent împotriva candidatului PMP, Teodor Paleologu, care a încercat să ridice steagul dreptei (cu grijă, totuși, ca să nu jignească simțămintele delicate ale unițisalviștilor). Indignare generală, de la capătul prorus până la cel progerman al mass media! „Cum de a îndrăznit să candideze!!??”, se aprindeau de mânie o mulțime de intelectuali publici, de la paleo la neo-marxiști! Căci, vorba aceea, democrație e atunci când toți catindații sunt de stânga! PSD are voie să candideze, bineînțeles, cum să nu, nu discută nimeni, prezența sa e necesară pentru echilibrul democratic, dar ce caută Paleologu?!! Cum își permite să-i sufle lui Barna votulețele care i se cuvin de drept!???

    Democrația în România poate fi chiar pusă sub semnul întrebării de lipsa unei reprezentări politice și media a majorității populației, care se declară în toate sondajele drept creștină, patriotică, pro-occidentală, sprijinind cu entuziasm lupta împotriva corupției.

    Pentru că, așa cum insistăm de atâția ani pe ILD, nu poporul nostru e prost, ci autoproclamatele sale elite sunt incapabile a deosebi dreapta de stânga – lucru pe care copiii îl deprind cel târziu în clasa a I-a. Marii noștri politologi, jurnaliști-editorialiști, analiști, experți, consideră că dreapta în lumea asta e Merkel, Macron și Obama, dreapta în țara noastră e Iohannis, Cioloș, Barna, dreapta în media planetei noastre e CNN, Der Spiegel și New York Times, iar la noi e revista22, hotnews și g4. Și nu în ultimul rând, dreapta e Soros, GDS, „legendarul” Adam Michnik, Expertforum și #Rezist (când zic #Rezist nu vorbesc aici de protestatarii anti-PSD, ci de nucleul care a încercat să-și adjudece protestele).

    Asta e cea mai gravă problemă.
    Nu avem un discurs de dreapta, articulat, în circulație în viața publică. Celor câțiva intelectuali care îndrăznesc să sfideze monopolul stângist asupra creierelor, toată clasa vorbitoare le sare în cap.
    Nu avem un partid de dreapta.
    Nu avem decât ciuma roșie (care se trage de la Stalin și de la Ceaușescu), stânga troțkist-leninistă (USR), și PNL, care este mult prea amestecat, și ca reprezentanți, și ca activitate până în prezent, pentru a fi acel partid care să întrunească aspirațiile nației, enumerate mai sus.
    Avem doar mici încercări de a constitui o reprezentare a dreptei, încercări atacate din toate părțile de vigilenți „apărători ai democrației”.
    Mass media e toată de stânga, cu excepția câtorva pagini de internet și de FB.

    Ce fel de democrație e aceea, în care majoritatea populației nu se poate regăsi ca atare în niciun ziar, în niciun program politic al vreunui partid de pe lista pe care trebuie să o ștampilăm la alegeri? Ce fel de democrație e aceea, în care majoritatea nu este admisă la cuvânt, și e forțată mereu să aleagă dintre mai multe rele, răul cel mai mic?

    În fața acestui peisaj, ultima noastră preocupare ar trebui să fie grija de soarta PSD.

  4. Doamna Anca Cernea,
    As indrazni sa continui descrierea PSD facuta de dumneavoastra dintr-un alt punct de vedere.
    Cred ca „PSD” este din pacate ceva destul de profund. Este reprezentantul unui anumit tip de falsa aristocratie romaneasca, ceva cu vechime si radacini deloc de neglijat, autohton (as spune fals autohton), de tip balcanic-fanariot. Ceva oriental oricum, cu rezonante otomane si rusesti. Acest filon al clasei conducatoare a facut diferite arcuri peste timp, aparand mereu la suprafata, fiind din cand in cand deranjat in istorie doar de micile grupuri care au tins sa-i orienteze pe romani spre Vest. Adica spre locul in care ei s-ar regasi cu adevarat.
    Tocmai de aceea (si doar de aceea) rezoneaza atat de bine cu comunismul/postcomunismul/ national-comunismul. Ii convine tot ceea ce intretine o stare confuza, colectivista, o lipsa de claritate la toate nivelele posibile. Este opus de fapt aspiratiilor profunde (si aflate cred eu inca in stadiu de proiect) ale poporului roman – religios, cultural si economic.

  5. mihai

    Nu cred totuși că putem să punem aristocrația de tip balcanic-fanariot, cu toate defectele ei, alături de țoapele cocoțate de sovietici, pe crimă și pe jaf, pe ruinele României normale, în postura de clasă conducătoare. Ăștia nu aveau nicio legătură cu clasele conducătoare din trecut. Nu zic asta pentru că mi-ar fi drag filonul greco-slav, dar Nicolschi, Ceaușescu, Vișinescu nu se trag totuși din acest filon.

  6. Sigur ca nu pot fi comparate, perfect de acord.
    Insa cred ca filonul acesta, „greco-slav”-autohton (din care mi se pare ca fac parte Dancila, Dragnea, Daea, Badalau, plus mii de directori, sefi/vicesefi, primari, etc), este mai stabil, mai rezistent, si se adapteaza la orice, chiar si la aceste navaliri distructive, criminale, cum e cea de provenienta sovietica. Amandoua au in comun anti-occidentalismul; (si, fara exceptie – daca cumva in legatura cu primul se mai pot preface – anti-catolicismul).
    Cred ca fenomenul numit „PSD”; are radacini puternice si in acest filon. Poate ma insel…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here