Andrei Pleșu: Dan Puric citează mai mult decât citește. A făcut un sindrom de guru

[…] Am scris ceva la un moment dat despre el [Dan Puric n.r.], fără să-l numesc, şi mi s-a spus că sunt invidios. Eu îl admir pe Dan Puric ca actor. E un artist de top. Din păcate, se întâmplă şi cu el ce se întâmplă cu mulţi alţii. Ca să fiu pedant, aş spune că avem de a face cu o problemă de logică a autorităţii. Există un câmp de competenţă pentru fiecare, şi cine iese din acest câmp îşi pierde şi competenţa şi autoritatea.

Dacă te duci la Einstein, care e o autoritate, şi îl întrebi cum trebuie să fie femeia ideală, rişti să auzi o tâmpenie, sau o platitudine. Nu înseamnă că, dacă eşti un matematician sau un fizician genial, te pricepi la orice altceva. Dacă îl întrebi pe Kant despre căsătorie, s-ar putea să-ţi dea un răspuns idiot, sau să nu ştie ce să spună. Domnul Dan Puric a ieşit din sfera unde este cu adevărat competent, înalt competent. A făcut un sindrom de guru.

Părerea mea sinceră este că el nu este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului. Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citeşti.

Problema domnului Puric e că recurge la citate ca la o ornamentică neasimilată. Am cunoscut un om care avea întotdeauna cu el un carneţel în care nota citate. Îi plăcea să le colecţioneze. Cum auzea o vorbă, scotea carneţelul şi o scria. Invocai un pasaj din Brecht şi-l auzeai: „Cum aţi spus? Staţi să notez!“ Apoi, cu prima ocazie, zicea: „Cum spunea Bertholt Brecht…“. Dar era un citat care nu trecuse prin el. Domnul Puric recurge frecvent, atât cât l-am urmărit, la nume, probleme şi concepte despre care nu are decât o informaţie de dicţionar, sau din auzite. Nu poţi scoate din pălărie, una-două, pe Toma din Aquino, pe Ambroise Paré, sau pe Platon, dacă nu ai avut cu ei un comerţ cât de cât consistent. Eu unul nu înţeleg de ce face asta domnul Puric. În termeni creştini, i-aş vorbi de „slavă deşartă”: vrea să pară altceva decât este.

La cât e de inteligent şi de angajat spiritual, aş fi aşteptat să-l văd mai smerit, mai aproape de discursul unui mărturisitor decât de acela al unui gânditor amator. Dar mai e ceva: domnul Puric a adoptat o strategie pedagogică riscantă. Când vrei să educi pe cineva, nu începi prin a-l flata. Dacă vrei ca cineva să înveţe ceva, nu-i spui mereu că n-are nimic de învăţat. Or, domnul Puric încurajează un soi de legendarizare arbitrară a naţiunii, din care rezultă că ea frizează desăvârşirea. Atunci la ce bun s-o mai dăscăleşti? Suntem unici, persecutaţi de tot mapamondul, singurii creştini adevăraţi, speranţa lumii, gloria speciei! Asta e gândire de tip Becali. Domnul Puric n-ar trebui să facă posibile asemenea analogii.

Probabil că Biserica, care ar trebui să livreze acest tip de discurs în limitele firescului, n-o face îndestulător, sau, când o face, nu convinge. Cazul Puric este al unui om care şi-a asumat ceva pe care nu-l face cine trebuie: nici instituţia care trebuie, nici personajul. Admiraţia mea pentru el ca actor rămâne însă neschimbată. Mai mult: cred că prin arta lui face mult mai bine ceea ce vrea să facă prin discursul lui public. Şi regret sincer că insistă pe un drum cu atât mai smintitor cu cât e mai aplaudat. Ce-o să facă? O să mai publice încă o carte.

Prea multe nu o să mai publice, pentru că se mişcă într-un registru de idei destul de previzibil. Nu-l văd făcând studii de teologie. Îmi pare pur şi simplu rău. Ar mai fi de spus şi altceva: conştient sau nu, domnul Puric îl imită, ca impostaţie, ca formulistică, pe Petre Ţuţea, care însă era originalul, nu era o copie. Dar Petre Ţuţea era un om foarte cultivat şi de un umor extraordinar. Ce e uimitor la Puric este că în actorie e plin de haz, iar în „omiletica” lui e sumbru. Petre Ţuţea e citat mereu acum de unii adulatori fanatici, într-o variantă care te face să crezi că era un apucat. Or, dacă stăteai cu el la taclale, observai cum tot ce spunea căpăta un „comentariu de subsol” relativizant.

[…]

Andrei Pleșu (2009)

Citiți și:

14 gânduri despre “Andrei Pleșu: Dan Puric citează mai mult decât citește. A făcut un sindrom de guru

  1. Probabil multi dintre noi inceram sa transmtem in felul nostru ceea ce am invatat de la altii, cautand in primul rand sa ne facem intelesi. Cred ca important este mesajul transmis , invatatura ce se desesprinde din el, si nu faptul ca a fost spus intr-un mod mai mult sau mai putin original …
    In alta ordine de idei, dar in acelasi sens, cred ca societatea actuala, din care fac si eu parte, are nevoie de astfel de mesaje, in care sa se regaseasca si din care sa inteleaga de unde vine si inctro sa indreapta! Parerea mea …

  2. Domnule Andrei Pleşu,
    Vă rog să treceţi peste limitările şi stângăciile lui Dan Puric: „numai cine nu munceşte, nu greşeşte”, parcă aşa glăsuia o vorbă înţeleaptă izvorâtă din practica vieţii de zi cu zi. Dan Puric mărturiseşte. Aşa cum ştie şi cum poate. Fără citate exacte şi fără aprofundări elitiste. Poate că asta e condiţia lui. Dar face, totuşi, ceva. Îl mărturiseşte pe Hristos cu curaj şi perseverenţă. Ceilalţi actori ce fac? Ceilalţi artişti unde sunt? Îşi văd doar de propriile interese? Nu vor să fie ridiculizaţi sau linşaţi mediatic? N-au chef să se expună? E treaba lor! Dar nici nu e cinstit să judeci un om până nu faci tu însuţi măcar atâta lucru cât a făcut acel om. Chiar şi cu aceleaşi greşeli. Sau cu altele, proprii. Da, adesea Dan Puric este triumfalist, este părtinitor, este naţionalist. Ce trebuia să facă? Să repete obsesiv că suntem o naţie de sclavi, că am fost duşi de nas de către oricine prin Istorie, că nu am fost niciodată buni de nimic? Că suntem destinaţi doar consumului Occidentului? Că suntem doar o colonie tocmai bună de jefuit, atât material cât şi intelectual? Că singura şansă a românilor este migraţia spre „ţările calde”? Sunt sătul de filmele post-decembriste, unde sunt etalate cu lux de amănunte doar dejecţiile societăţii româneşti. Mi-e lehamite de cei care clamează inferioritatea românului în ce priveşte cultura, civilizaţia, religia, emanciparea, toleranţa, etc. Îmi doresc să fie cât mai multe “voci” asemenea lui Dan Puric (şi chiar mai puternice, mai strălucite), care să scoată la lumină tot ce este mai bun şi mai înalt şi mai nobil din acest popor chinuit, prostit şi pauperizat în forţă. Vreau din tot sufletul ca oamenii cu carte din această ţară să ia atitudine, cu orice risc, faţă de tot ceea ce ne forţează să fim robi, slugi sau cerşetori în propria noastră ţară. Sau în afara ei.
    E foarte uşor să critici. E cel mai uşor lucru din lume. Dealtfel, se pare că primul critic de artă ar fi fost un urs de peşteră, Ursus Spelaeus, care şi-a ridicat piciorul din dreapta spate şi şi-a exprimat opinia autorizată faţă de picturile de la Altamira. Realizând, totodată, şi prototipul criticii de artă din toate timpurile…
    Sărbători Fericite, domnule Andrei Pleşu.
    Cu drag,
    Un cetăţean al aceleiaşi ţări.

  3. Aveti multa dreptate domnule Plesu. Domnului Puric ii sta mai bine in rol de actor, pe care il cred din toata inima, de cat in rol de guru. Diferenta dintre Petre Tutea si d-l Puric este prea mare pentru a o aminti aici (din punct de vedere cultural).

  4. Da…a cita pe nerumegate e la fel de indigest ca o cacofonie de tipul celei „scapate” de dl. Plesu: „Probabil că Biserica, care ar trebui să livreze acest tip de discurs (…)”
    Dl. Plesu ar putea prelua discursul purician dar nu crede iar Puric crede dar nu poate. Inca o dilema din care nu putem iesi decit prin doua cacofonii; a citatului nerumegat si a cacofoniei „scapate”.

  5. Cate odata ma uimea d-ul Puric cu cata convingere vorbea despre religie,poporul roman-alesul Domnului.spiritul romanesc.Si sunt sigura ca nici d-ul Dan Puric nu crede in cea ce spune.Dar daca gresesc ,undeva e o problema.Si sunt de acord cu d-stra ,e un ganditor amator.

  6. Domnul Dan Puric se apropie vertiginos de varsta a treia si ca multi alti barbati aflati in acest punct de cotitura al vietii lor, nici domnia sa nu este, se pare, capabil sa imbatraneasca frumos! Fiind mai batran ca domnul Dan Puric, imi aduc foarte bine aminte de performantele incontestabile ale artei actorului Dan Puric! Recunosc ca nu l-am mai vazut „pe scandura” in ultimii ani, pentru ca „spectacolele” sale de catehizare publica, care au poposit si in orasul meu, nu-mi (mai) „spuneau” nimic! L-am urmarit pe domnul Dan Puric in cele doua emisiuni din zilele Craciunului 2015, sperand sa-l revad pe ACTORUL DAN PURIC! Va marturisesc ca am fost si sunt dezamagit! Privindu-l si urmarindu-i „discursul” mi-a revenit in minte scena finala din celebrul film regizat de Stanley Kramer, „Inherit the Wind” („Procesul maimutelor”), scena in care dupa ce judecatorul rosteste verdictul final, extravagantul si conservatorul procuror Matthew Brady, parand sa nu inteleaga si sa nu accepte decizia judecatorului, continua sa peroreze si sa-si sustina, surescitat, „tezele”, in timp ce oamenii, inclusiv sustinatorii sai, il abandoneaza si parasesc sala…. !

  7. De mult nu l-am mai vazut „pe scandura” pe actorul Dan Puric, dar sunt destul de batran(mai batran ca domnia sa!), ca sa pastrez in memorie performantele sale artistice de dinaintea spectacolelor „one man show” de catehizare colectiva! Am urmarit partial cele doua interviuri televizate din zilele Craciunului 2015, sperand sa il revad pe ACTORUL DAN PURIC! Privindu-l si ascultandu-l mi-a revenit in memorie finalul celebrului film regizat de Stanley Kramer, „Inherit the Wind”(Procesul maimutelor), scena in care dupa ce judecatorul rosteste sentinta finala, extravagantul si conservatorul procuror Matthew Brady, parand sa nu inteleaga si sa nu accepte ca a pierdut procesul, continua,din ce in ce mai surescitat, sa-si sustina „tezele”, in timp ce oamenii prezenti la proces(spectacol!), inclusiv sustinatorii sai, ii intorc spatele si parasesc sala….!

  8. Nu sunt in masura sa comentez ceva pro sau contra. Despre Andrei Plesu sau Dan Puric am doar o idee superficiala si am citit articolul mai mult din curiozitate, fiind atras si de titlul bine ticluit.
    Ce ma distreaza insa, sunt comentariile… Ma gandeam ca cei ce se pricep atat de bine, incat sa comenteze despre acest articol, stiu macar sa scrie corect. 🙂

  9. In sfarsit a trebuit sa treaca ceva timp sa apara o voce autorizata (Andrei Plesu) pentru ai atrage atentia lui Dan Puric ca a cam depasit limita in ce priveste aparitia sa la tv.cu acelasi discurs rasuflat. Mai mult nu am ce sa spun , lasand-ul pe Domnul Plesu sa continue.

  10. nu doresc sa intru cu nimeni intr-o polemica legata de D.P si A,P. desi as avea si eu cate ceva de spus !! nu am party-pris-uri legate de aceasta disputa . nu-l cun osc pe A.P. personal ( deci nu cautati sa aflati despre un eventual ” cui prodest ” nu am nicio intentie .. dar da-i CEZARULUI ce-i al CEZARULUI ! A-L COBORA PE A.P. PT . A-L RIDICA PE D.P ESTE O PENIBILA INCERCARE !!! Cat despre PETRE TUTEA … NO COMMENT … Imi reamintesc:: ”cine nu-i socialist in tinerete , liberal la maturitate si regalist la senectute , acela este un bou !!!! cine a avut ocazia sa discule cu el , este un om mai bogat ! eu am citit 322 doar …

  11. „Dacă te duci la Einstein, care e o autoritate, şi îl întrebi cum trebuie să fie femeia ideală, rişti să auzi o tâmpenie, sau o platitudine.”
    – ce afirmatie aberanta, domnule….pai cum sa risti a auzi o tampenie, cand fiecare are standardul sau de femeie idela….error, domnule Plesu…..

    ” Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citeşti.”
    – v-a marturisit domnul Puric cat de mult a citit? de unde cunoasteti volumul de material parcurs de dumnealui pana la momentul cand ati decis sa-l criticati public?
    pe ce va bazati cand afirmati ca nu l-a citit pe d’ Aquino?

    Ce bine si frumos am creste toti daca nu ne-am mai lovi unul pe altul in moalele capului!!

  12. De ce continuă Dan Puric în „a fi” un guru?!
    Explicația e simplă: de ce să cultivi roșii când se vând cel mai bine castraveții ?!

  13. Si pentru mine a fost dl Puric o mare deceptie atunci cand s-a hotarat sa apara mereu pe la televiziuni cu niste alegatii de doi bani.Il admir ca si om de teatru,dar ca si …caracter..este jalnic.Sper ca domnul Plesu, prin ceea ce i-a transmis, sa-l intoarca pe calea cea buna.

  14. Eu l-am citit pe pe Toma de Aquino, Ambroise Pare(citati aici) si am parcurs multe dintre lecturile preferate ale domnului Plesu. Pe unele le-am citit din snobism, mare parte din curiozitate si pe altele doar ca imi place sa parcurg integral un autor. As indrazni sa spun ca am citit chiar ceva mai mult decat dansul, doar in sens cantitativ si nu calitativ si doar pentru ca am avut mai mult timp liber . Dar asta nu inseamna ca discursul dumnealui nu este impecabil si sclipitor .iar eu uneori ma las fermecat de zveltetea ideilor sale. Am un mare respect pentru domnia sa, dar fara sa vrea si fara macar sa isi dea seama el insusi a ajuns un guru. In cazul lui Dan Puric e mai simplu: nu cred in el ca orator , ci doar ca actor si poate ca bun crestin. Scuze pentru lipsa de smerenie.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.