Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Naţionalismul american

În ceea ce priveşte conţinutul ideologic general, naţionalismul american este, în esenţă, un conservatorism angajat în a menţine vie tradiţia constituţională şi moştenirea Părinţilor Fondatori (Founding Fathers). Aceasta înseamnă că, în perspectiva naţional-conservatoare, Constituţia trebuie interpretată în funcţie de intenţia autorilor săi, nu deformată prin aranjamente ulterioare care, sub pretextul de a face din ea un „document viu” (expresia lui Al Gore), încearcă apoi să o îngroape.

Ideologia fondatorilor Republicii Americane a fost o sinteză extrem de originală care armoniza revendicările practice ale Iluminismului cu exigenţele şi principiile creştinismului biblic. Inspiraţia creştină explicită a Constituţiei şi a legilor americane a fost atât de bine documentată în mia de pagini a cărţii clasice a lui Benjamin F. Morris, The Christian Life and Character of the Civil Institutions of the United States (1864), încât orice încercare de a o pune sub semnul întrebării sau de a o relativiza este de o evidentă rea-credinţă.

„Constituţia noastră – a spus cel de-al doilea Preşedinte american, John Adams – a fost făcută numai pentru un popor moral şi religios. Ea este total inadecvată pentru guvernarea oricărui alt popor.”

Americanii sunt unicul popor din întregul univers condus de o Constituţie creştină, iar ei sunt conştienţi de acest fapt, continuând să vadă în aceasta o sursă majoră de inspiraţie pentru luptele lor, până într-atât încât chiar şi politicienii ostili sau indiferenţi faţă de creştinism se văd obligaţi să facă pe creştinii pentru a nu pierde voturi (Barack Obama, anti-creştin şi pro-musulman, s-a supus acestei gimnastici doar până în ziua alegerilor; imediat ce s-a simţit asigurat în funcţie, a încetat să mai frecventeze slujbele de duminică, chiar şi pe cele ale Black Liberation Theology). Aceasta este deja suficient pentru a arăta cât de falsă este opinia Prof. Aleksandr Dughin, potrivit căreia iluminismul materialist şi individualist promovat de către Sir Karl Popper în The Open Society and Its Enemies este ideologia dominantă a SUA. Cum ar putea două secole de constituţionalism creştin să fie şterse peste noapte printr-o carte pe care un austriac a publicat-o la Londra în 1945, şi care, ca număr de exemplare vândute în America, nu a fost niciodată comparabilă nici măcar cu discursurile lui Billy Graham, cu atât mai puţin cu cele ale lui George Washington, Thomas Jefferson şi John Adams, ca să nu mai vorbim de King James Bible?

De fapt, popperismul este într-adevăr ideologia dominantă a elitei globaliste, dar dovada că aceasta nu reprezintă populaţia americană sau tradiţiile Statului american este că ea reuşeşte – atunci când reuşeşte – doar să-şi impună politicile camuflându-le bine în limbajul tradiţional al naţionalismului conservator (Lyndon Johnson a fost un artist în domeniu; Barack Obama a arătat doar ceva talent la această practică în timpul campaniei electorale; după ce a fost ales, a făcut gafă după gafă şi s-a dat de gol).

Dacă pentru un observator străin viziunea dughiniană asupra americanismului pare verosimilă, aceasta e dintr-un motiv pe care deja l-am menţionat de o mie de ori: naţionalismul conservator este în continuare opinia majoritară în rândul americanilor, dar are public numai în interiorul SUA şi nu are nicio proiecţie în media internaţională, amplu dominată de elita globalistă şi asociaţii săi din Europa şi America Latină. Cine vrea să se lămurească, să vină aici şi să urmărească dezbaterea politică internă: forţa naţionalismului conservator este atât de mare încât reuşeşte deja să arunce în aer chiar manevrele cu care globaliştii şi-au tot infiltrat subtil, încă din anii ’50, oameni de-ai lor în Partidul Republican, teoretic bastionul conservatorilor. Sub imboldul mişcării Tea Party, în GOP (Great Old Party) are loc un ritual discret, dar eficient, de auto-epurare şi cu cât va scăpa de trădători şi vânduţi, cu atât mai bune vor fi performanţele sale în alegeri.

Olavo de Carvalho Diário do Comércio, 22 martie 2011, Traducerea: Anca Cernea,

The following two tabs change content below.

7 gânduri despre “Naţionalismul american

  1. motto:
    They are calling the budget deal „historic” because they cut $38 billion from a $3.8 trillion budget running a $1.6 trillion deficit. The disconnect from reality that both parties are showing should be immortalized in statue by Dali or some other follower of the surrealist school of art. It really is that ridiculous and if they think they are fooling anybody, they are sadly mistaken.

    http://www.americanthinker.com.....ident.html

    Boehner said the deal came after „a lot of discussion and a long fight.” He won an ovation from his rank and file, including the new tea party adherents whose victories last November shifted control of the House to the GOP

    http://news.yahoo.com/s/ap/us_.....JhbHNodXRk

    The GOP did just fine

    ?!?
    Dude! whiskey tango foxtrot ???
    colonelu west declara cu rusine ca a votat pentru.
    pai dom’ colonel, permiteti sa raportez, rusinea nu e a dvs ci a mea ca mi’e rusine cat de prost sunt ca am crezut in asa ceva.
    deci socialistii cresc bugetul anual la 3,8 trilioane cu un nou deficit de 1,6 trilioane si tea party se declara invingatoare ca a reusit sa economiseasca 3,8 miliarde?
    cine’s astia, baghdad bob?
    toate agentiile care inabusa sectorul privat sunt binemerci la locu’ lor si functioneaza la capacitate maxima si astia isi toarna sampanie in cap?

    teoretic bastionul conservatorilor. Sub imboldul mişcării Tea Party, în GOP (Great Old Party) are loc un ritual discret, dar eficient, de auto-epurare şi cu cât va scăpa de trădători şi vânduţi, cu atât mai bune vor fi performanţele sale în alegeri.

    ei bine, ritualau’ ala discret de eficient tocmai s’a dat pe brazda.
    cat le’a luat candidatilor tea party sa fie inghititi de sistem? o juma’ de an?
    mai degraba tea party a fost asimilat de anexa partidului republican.
    nu viceversa.

  2. erata: mai degraba tea party a fost asimilat de anexa partidului republican. democrat aka gop.

    cu permisiunea lu’ askimet, evident,

  3. vai! ce na-na au primit!

    “Obama bragged about ‘making the largest annual spending cut in our history.’ Harry Reid joined him, repeatedly calling the cuts ‘historic.’ It fell to Boehner to give a clipped, businesslike statement on the deal. If you were just tuning in, you might’ve thought Boehner had been arguing for moderation, while both Obama and Reid sought to cut deeper. You would never have known that Democrats had spent months resisting these ‘historic’ cuts, warning that they’d cost jobs and slow the recovery…

    nu’mi pare rau acum, imi pare chiar bine!
    au renuntat la principii incercand sa faca pact cu diavolul.
    asa le trebuie! sa munceasca acum de zece ori mai mult sa recastige ce au pierdut.
    in cazul in care au invatat ceva, altfel isi merita soarta.
    sa le fie rusine, si’au batut joc de atata munca si atata speranta.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.