Premize false și confuzii în critica deciziei CCR despre referendumul privind definiția căsătoriei

În 27 iunie 2016, Curtea Constituţională a României a fost solicitată să se pronunţe cu privire la conformitatea propunerii de referendum pentru constituţionalizarea definiţiei căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie cu articolele 150 (iniţiativa revizuirii) şi 152 din Constituţie (limitele revizuirii).

Curtea Constituţională a României : « Constituţia defineşte instituţia căsătoriei în corelaţie cu protecţia copiilor. Este evidentă componenta biologică de vreme ce numai dintr-o astfel de uniune se pot naşte copii. »

Prin decizia din 20 iulie 2016, dată publicităţii pe 14 octombrie 2016, Curtea Constituţională a României a validat propunerea de referendum declarând-o, inter alia, conformă articolului 152 § 2 din Constituţie, întrucât aceasta nu suprimă dreptul la căsătorie sau garanţii ale acesteia. Totodată, Curtea a clarificat definiţia căsătoriei aşa cum este ea consacrată în articolul 48 din Constituţie (I). Articolul 152 § 2 din Constituţie prevede că « nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora ».

S-au găsit totuși unele voci care să atace această decizie. Una dintre ele este cea a lui Vlad Perju, care se recomandă drept doctor în drept la Harvard.

Vlad Perju critică decizia Curții Constituționale acuzând-o de neprofesionalism și pe judecatorii acesteia de nepregătire, plângându-se inter alia de numărul mic al paginilor consacrate raționamentului Curții, ca și cum cantitatea ar da calitate argumentului și ca și cum ar fi nevoie de o lucrare de doctorat pentru a articula ceea ce este căsătoria. Dar să discutăm punctele problematice ale acestui articol.

Premiza falsă conform căreia sintagma ”între soți” din formularea articolului 48 ar permite căsătoria între persoane de același sex

Articolul lui Vlad Perju pleacă de la premiza că articolul 48 din Constituție, prin sintagma ”între soți”, ar permite căsătoria între persoane de același sex. Este de remarcat faptul că autorul nu exprimă acest lucru clar, ci îl lasă să se subînțeleagă din text, pentru că de fapt nu are niciun argument juridic în acest sens.

Critica lui referitoare la inițiativă și la decizia Curții pornește tocmai de la această premiză și de aceea tot raționamentul său este fals. De la o premiză falsă nu se poate ajunge la un raționament adevărat.

Astfel, autorul consideră că «Inițiativa este motivată de dorința excluderii căsătoriei între persoane de același sex».

Intrând pe fondul problemei, Vlad Perju se plânge de faptul că CCR nu ar fi făcut referire la argumentul principal pentru care inițiativa de modificare a Constituției ar putea fi considerata neconstituționala:« înlocuirea  sintagmei „între soți” cu sintagma „între un bărbat și o femeie” suprimă egalitatea în drepturi garantată de Constituția României în Articolul 16 (1)». Despre ce « suprimare de drepturi » și « excludere a căsătoriei între persoanele de același sex » este vorba, când articolul 48 din Constituție nu permite căsătoria între persoane de același sex ?

Confuzie între egalitatea în fața legii și egalitatea în drepturi

Apoi, articolul 16 § 1 din Constituție la care face referire autorul consacră egalitatea în fața legii și nu egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor, indiferent de situația acestora: « Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări ». Egalitate în fața legii în cazul căsătoriei înseamnă că toți cetățenii pot avea acces la căsătorie în aceleasi condiții, deci dacă îndeplinesc aceleași conditii. Ori, în România, oricine se poate căsători dacă îndeplinește condițiile stabilite de lege, valabile pentru toată lumea. Aplicând argumentul autorului ar însemna să se considere discriminator refuzul la căsătorie între frați (condiția interdicției incestului).

Confuzie între nediscriminare și egalitate

Cât privește argumentul discriminării, trebuie specificat că nediscriminarea şi justiţia sunt destul de des confundate cu egalitatea. Ori, nu orice egalitate este justă sau nediscriminatorie. Dacă suntem toţi egali în demnitate, în realitate noi nu ne găsim în aceeaşi situaţie din punct de vedere obiectiv. Egalitatea ontologică nu implică egalitatea de exerciţiu a tuturor drepturilor, aceasta din urmă depinzând de situaţia obiectivă în care se află fiecare. Ar fi injust să fie tratate în acelaşi fel situaţii care sunt în mod obiectiv diferite, căci nu toate situaţiile au aceeaşi valoare socială. Adevărata nediscriminare este egalitatea progresivă, adică aceea care dă fiecăruia ceea ce i se cuvine, în funcţie de situaţia obiectivă în care se află şi de participarea sa la binele comun al societăţii.

Articolul 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu garantează un drept general la egalitate, ci un drept la nediscriminare în exerciţiul drepturilor garantate de către aceasta. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa că « a discrimina înseamnă a trata diferit, fără vreo justificare obiectivă şi raţională, persoane care se găsesc în mod obiectiv în aceeaşi situaţie sau în situaţii similare » sau « a trata la fel, fără vreo justificare obiectivă şi raţională, persoane care se găsesc în mod obieciv în situaţii diferite ». Prin urmare, din moment ce nu suntem în prezenţa unor situaţii identice sau similare, nu poate fi vorba de discriminare. Însă chiar şi în prezenţa unor situaţii identice sau similare, din moment ce există o « justificare obiectivă şi raţională » pentru tratatrea în mod diferit a acestor situaţii, acest lucru nu constituie o discriminare.

Între cuplul format dintr-un bărbat şi o femeie şi un cuplu format din persoane de acelaşi sex există o diferenţă obiectivă datorită naturii şi structurii lor relaţionale, precum şi a participării acestora la binele comun al societăţii, din punct de vedere al dreptului familiei.

Pentru aceste motive, dar si pentru faptul că diferența sexuală este unul din caracterele esențiale ale căsătoriei, Curtea Constituțională nu avea de ce să analizeze inițiativa din prisma articolului 16 § 1 din Constituție.

Chestiunea « suprimării drepturilor »

Curtea ia notă de definiția de dicționar conform căreia „a suprima” înseamnă „a face să dispară, a înlătura, a elimina, a anula”. Or, judecătorii constituționali se miră, dată fiind absența căsătoriilor între persoane de acelasi sex, nu se poate spune că modificarea constituționala ar avea efectul de a le suprima.

Vlad Perju însă nu demonstrează argumentat în ce fel ințiativa « suprimă drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor sau garanții ale acestora ». El se mulțumeste să afirme că logica CCR este « o logică bizară, pre-constituțională, aceea de a invoca existența unei practici ca dovadă a legalității ei ». Pentru a putea suprima ceva, trebuie mai întâi ca acel ceva sa fi existat. A existat vreodata căsătoria între persoane de acelasi sex în România? Nu. Dimpotrivă, așa cum a arătat Curtea, nici în Constituția din 1991, nici în legislația sau jurisprudența ulterioară, căsătoria nu a fost definită altfel decât ca o uniune exclusivă între un bărbat și o femeie. Ori autorul susține că « raționantul Curții asuma ceea ce ar trebui să demonstreze ». Și continuă acesta : «Din perspectiva dreptului împotriva discriminării garantat de Articolului 16, adoptarea definiției „biologice” a căsătoriei este discriminatorie. Principiul constituțional al egalitătii în drepturi nu permite ca această definiție, în sine discriminatorie, să fie invocată ca argument împotriva căsătoriei între persoane de același sex. »

Ori, cui revine în speță sarcina demonstrării faptului că atunci când vorbim de căsătărie, vorbim de altceva decât ceea ce a fost de mii de ani și ceea ce este și în prezent: celor care o apăra, sau celor care vor să o redefinească? Este clar că celor care cer căsătoria între persoane de același sex le revine obligația de a argumenta de ce căsătoria ar trebui să se încheie și între aceste persoane. Însă, în lipsa unor astfel de argumente raționale și în disperare de cauză, ei nu fac altceva decât să atace inițiativa cetățenească și decizia Curții Constituționale, pornind de la o premiză falsă și de la confuzii între noțiunile de drept pe care, dacă un student în anul întâi le-ar face, nu ar primi notă de trecere la examen.

 

Raționametul Curții

Pentru a ajunge la concluzia conformităţii propunerii de refendum cu articolul 152 § 2 din Constituţie, Curtea a raţionat astfel:

  • A distins între căsătorie şi viaţa familială

A precizat că articolul 38 din Constituţie se referă la protecţia căsătoriei şi a relaţiilor familiale rezultate din aceasta, iar articolul 26 din Constituţie se referă la protecţia vieţii familiale:

« Curtea reţine că art.48 din Constituţie consacră și  protejează  dreptul la căsătorie, şi relaţiile de familie rezultând din căsătorie, distinct de dreptul la viață familială/respectarea și ocrotirea vieții familiale, cu un conţinut juridic mult mai larg, consacrat și ocrotit de art. 26 din Constituție, potrivit căruia „(1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată. (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.” Noțiunea de viaţă de familie este complexă, cuprinzând inclusiv raporturile de familie de fapt, distinct de relaţiile de familie rezultând din căsătorie, a căror importanţă a îndrituit legiuitorul constituant să evidențieze distinct, în art.48, protecția relațiilor de familie rezultând din căsătorie și din legătura dintre părinți și copii » (§ 40).

  • A precizat că propunerea de referendum vizează doar căsătoria şi relaţiile de familie rezultate din aceasta

« Întrucât propunerea de revizuire a Constituţiei vizează doar căsătoria și relațiile de familie ce rezultă din căsătorie, iar nu viaţa de familie în sensul art.26 din Constituţie, Curtea urmează să stabilească numai dacă prin modificarea propusă de inițiatorii revizuirii Constituției se suprimă dreptul la căsătorie, ori o garanție a acestuia. » (§ 41).

  • A apreciat că propunerea de referendum nu suprimă dreptul la căsătorie sau vreo garanţie a acestuia

« Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, prin noțiunea „a suprima” se înțelege „a face să dispară, a înlătura, a elimina, a anula”. Examinând redactarea art.48 alin.(1) din Constituţie, propusă de iniţiatorii revizuirii, Curtea constată că aceasta nu este de natură să facă să dispară, sau să înlăture, să elimine ori să anuleze instituția căsătoriei.
De asemenea, toate garanțiile dreptului la căsătorie, astfel cum sunt consacrate în textul constituțional de referință, rămân neschimbate» (§ 42).

  • A constatat că propunerea de referendum vizează doar o precizare în privinţa exercitării dreptului la căsătorie, aceasta fiind de fapt chiar semnificaţia originară a textului, menţinută ulterior prin legislaţie şi jurisprudenţă

« Prin înlocuirea sintagmei „între soți” cu sintagma „între un bărbat și o femeie”, se realizează doar o precizare în privința exercitării dreptului fundamental la căsătorie, în sensul stabilirii exprese a faptului că ea se încheie între parteneri de sex biologic diferit, acesta fiind, de altfel, chiar semnificaţia originară a textului. În anul 1991, când Constituția a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepţiunea sa tradițională, de uniune între un bărbat și o femeie. Această idee este susținută de evoluția ulterioară a legislației în materia dreptului familiei din România, precum și de interpretarea sistematică a normelor constituționale de referință» (§ 42).

  • A clarificat definiţia căsătoriei din articolul 48 din Constituţie indicând că acest articol defineşte căsătoria în corelaţie cu protecţia copiilor, fiind evidentă componenta biologică, dat fiind faptul că numai dintr-o astfel de uniune se pot naşte copii

« Astfel, art.48 din Constituție definește instituţia căsătoriei în corelație cu protecția copiilor, deopotrivă „din afara căsătoriei” şi „din căsătorie”. Este evidentă, deci, componenta biologică ce a fundamentat concepția legiuitorului constituant în privința căsătoriei, fiind dincolo de îndoială că aceasta a fost privită ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, câtă vreme numai dintr-o astfel de uniune, indiferent dacă este în căsătorie sau în afara ei, se pot naște copii». (§ 42 in fine).

  • A precizat că alte drepturi fundamentale la care se face referire în memoriile terţilor intervenienţi nu sunt puse în discuţie de referendum

« Propunerea de modificare a art.48 alin.(1) din Constituţie se referă exclusiv la dreptul la căsătorie și relațiile de familie ce rezultă din căsătorie. Alte drepturi fundamentale, la care fac referire memoriile amicus curiae depuse la dosar, nu sunt puse în discuţie de iniţiativa de revizuire şi, prin urmare, nu pot face obiectul analizei de constituţionalitate a acesteia» (§ 44).

Prin urmare, trecerea iniţiativei legislative a cetaţenilor prin Parlament ar trebui să fie doar o formalitate.

The following two tabs change content below.
Andreea Popescu

Andreea Popescu

Andreea Popescu este jurist specializat in drepturile omului, bioetica, familie si libertati. Ea a lucrat ca jurist la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la "European Centre for Law and Justice" și a fost expert al Sfantului-Scaun la Consiliul Europei.

4 gânduri despre “Premize false și confuzii în critica deciziei CCR despre referendumul privind definiția căsătoriei

  1. Andrei Cornea sustine alte neadevaruri si aberatii in articolul de aici :
     
    1.      Constitutia lui Iliescu si Iorgovan este mai liberala decat ce ni se propune in 2016.
    Cu totul inexact. Desi de stanga, intentia lor nu era asta, ci protectia familiei intemeiata pe casatoria intre un barbat si o femeie. In 1991, desi existau cupluri de acelasi sex, nici nu se punea problema casatoriei intre acestia. Nici casatoria nu a fost considerata vreodata ca ar fi altceva decat uniunea exclusiva si perpetua dintre un barbat si o femeie.
     
    2.      Se teme autorul ca maine vom interzice casatoriile intre nationalitati diferite, in cazul diferentei mai mari de 30 de ani intre soti, sau in cazul persoanelor divortate.
    Acesta compara mere cu pere, adica lucruri incomparabile intre ele. Daca diferenta sexuala este de esenta casatoriei, diferenta de nationalitate, de varsta (cu conditia ca aceasta sa fie varsta nubila in cazul ambilor soti), si alte asemenea criterii nu sunt de esenta casatoriei, sunt indiferente acesteia. Casatoria este uniune exclusivă şi pe viaţă dintre un bărbat şi o femeie în scopul întemeierii unei familii şi a acompanierii copiilor lor spre dezvoltarea lor umană integrală. Astfel, de esenţa căsătoriei sunt uniunea exclusiva si pe viaţă, diferenţa sexuală a soţilor, deschiderea către o nouă viaţă şi îndatorirea părinţilor de a-şi educa copiii
    3.      Se pretinde ca referendumul ara duce « o noua definitie a familiei care ar nesocoti realitatea » si ca realitatea este ca « exista de facto si in Romania « familii » homosexuale ».
    Referendumul nu aduce o « noua definire » a familiei, ci o precizare a acesteia conform cu realitatea, intr-un context in care se incearca redefinirea arbitrara a notiunii de familie.
    Familia este uniune stabilă si exclusiva a parinţilor (mama si tata) in vederea educării copiilor lor. Ea exista datorita diferentei sexuale, aceasta singura fiind procreativa. Evident ca termenul de familie se extinde şi în cazul familiei întemeiate în afara căsătoriei, cât şi în cazul rupturii relaţiilor familiale, atunci când alegerea de viaţă a adulţilor nu este în sensul conservării familiei.
    Insa, « familia homosexuala » nu exista si aceasta notiune ar fi abuziva, dat fiind faptul ca aceasta este contrara realitatii. Doua femei sau doi barbati impreuna nu pot procrea, deci nu pot intemeia o familie. Un cuplu de acelaşi sex este infertil prin natura sa. El nu poate fi, ca şi cuplu, la originea unei familii. Nu coabitarea de fapt stabilă  este cea care permite întemeierea unei familii (ea e una din condiţiile necesare întemeierii unei familii, însă nu şi cea esenţială), ci alteritatea sexuală, ea singură fiind procreatoare. Prin urmare, un cuplu de acelaşi sex, ca şi cuplu, nu poate fi numit familie. Este adevărat că o persoană homosexuală, ca oricare altă persoana, beneficiază de protecţia dreptului la respectul pentru viaţa familială, însă doar în masura în care aceasta este membru al unei familii sau fondator al unei familii împreună cu o altă persoană de sex diferit, insa nu in cumplul de acelasi sex .
     
    4.      Se invoca lipsa de protectie a « familiei homosexuale », aducandu-se vorba despre copiii prezenti in cadrul acestui cuplu.
    E o nefericita scoatearea la inaintare a copiilor pentru reclamarea unor revendicari ale cuplului, cum ar fi dreptul la mostenire. Ori, este bine stiut ca pentru organizarea vietii in comun cuplul de acelasi sex are la indemana contractele civile, iar pentru chestiunea mostenirii acestia au posibilitatea testamentului.
     
    5.      Se intreaba autorul mai departe despre sensul refuzului existentei legale a unui fapt comun, referindu-se la absenta legalizarii casatoriei intre persoane de acelasi sex sau a parteneriatelor civile.
    Intrebarea e de ce ar fi interesat statul de viata privata a unui cuplu format din persoane de acelasi sex care e neprocreativ ? De ce ar legifera sau institutionaliza parteneriatul civil sau casatoria ? In orice caz, sarcina probei nu incumba statului, ci celor care sustin ca statul ar trebui sa fie interesat de o astfel de institutionalizare.
     
    Exemplul cu interzicerea parcatului pe trotuar care nu ar elimina parcarea neregulamentara, este iarasi nepotrivit. Dupa aceasta logica ar insemna sa se scoata din Codul penal infractiunea de furt doar pentru faptul ca exista persoane care fura. E aberant. Nu legile trebuie sa se conformeze moravurilor, ci moravurile trebuie sa se supuna unpr valori superioare si obiective.
     
    La fel, de ce ar avea nevoie un cuplu de acelasi sex sa detina prin lege un apartament, atata timp cat il pot detine prin contract ? Este clar ca e vorba de mult mai mult decat niste simple revendicari. Scopul este obtinerea simbolului casatoriei sau al parteneriatului ca institutie pentru a normaliza si moraliza actele homosexuale.
     
    6.      Reproseaza Bisericii, comparand situatia din Romania cu cea din Turcia, ca ar impune statului secular principiile ei.
    A compara crestinismul cu islamul este mai mult decat abuziv, diferentele sunt enorme si de domeniul evidentei. Cat despre principiile Bisericii, aceasta propune si nu impune nimanui nimic.  Daca soarele rasare la rasarit si apune la apus, Biserica nu poate spune contrariul. Asa si cu casatoria.
     
    7.      Se combate argumentul naturii umane din care ar decurge faptul ca casatoria este uniunea dintre un barbat si o femeie, dat fiind faptul ca nu s-ar putea stii ceea ce este  aceasta natura umana.
    Foarte convenabil. Ne laudam ca stim ce e casatoria, dar nu stim ce este natura umana.
    Natura umana este esenta fiinte umane, ceea ce ii imprima acesteia caracterele specifice fata de alte fiinte. Din aceasta natura decurge modul persoanei umane de a actiona, precum si finalitatea acesteia. Lucrurile naturale se recunosc prin faptul ca se produc intotdeuna sau frecvent.
    Insa, natura umana nu trebuie confundata cu instinctele umane sau cu gradul de cunoastere al legii morale si de civilizatie dintr-un anumit moment al istoriei. De aceea exemplul casatoriei monogame si al celei poligame nu este potrivit. La fel si cel referitor la femeie si barbat, acestia fiind egali in demnitate, insa diferiti si complementari.
    Legea morala bazata pe natura umana guverneaza actele nostre prin intermediul cunoasterii pe care o avem despre aceasta. Din natura umana rezulta un adevar moral obiectiv care este universal si acelasi pentru toti oamenii, indiferent de timp si spatiu. Faptul ca aceast adevar moral obiectiv este mai mult sau mai putin cunoscut, acoperit de ignoranta sau deformat de eroare determina diversitatea moralelor existente in timp si spatiu. 
  2. Am căutat de mult un răspuns pentru articolul domnului Perju și mă bucur că am găsit răspunsul. Am însă o mică obiecție, pe care aș fi bucuros dacă mi-ați lămuri-o. E vorba despre restrângerea drepturilor unor cetățeni, argumentul invoat de domnul Perju și de tabăra marxiștilor pro-gay. Am putea să presupunem că în România nu există la ora actuală drept de vot pentru femei, și că nici nu a existat până acum, însă interdicția dreptului de vot pentru femei există doar în codul civil. Dacă ar exista o petiție care ar cere ca dreptul de vot să fie acordat prin constituție doar bărbaților, această petiție nu ar suprima nimic, doar pe motiv că femeile nu au mai avut vreodată drept de vot? Căci am putea spune la fel: ca o practică să poată fi suprimată, ar trebui ca aceasta să fi existat deja, ori în cazul propus aici femeile nu au avut niciodată dreptul de a vota. Ați putea să îmi răspundeți cu argumentul că în cazul interzicerii dreptului la vot pentru femei discriminarea s-ar face pe criterii irelevante, în timp ce pentru mariajul gay diferența este relevantă. Nu cred că este puternic acest argument, din păcate, (criteriul diferențierii din motive relevante neavând treabă cu constituția, cred, ci mai de grabă cu codul civil; în timp ce în dezbaterea de față avem în vedere textul constituției) deoarece trebuie să avem în discuție articolele de lege, care spun că restrângerea unor drepturi se face doar prin lege. Dacă m-ați putea lămuri, v-aș fi îndatorat, deoarece am avut aceste dezbateri inclusiv la Facultatea de Filosofie.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.