Preşedinte nou, vechi vînzător de iluzii

    Print Friendly, PDF & Email

    Scurtă observaţie: Articolul a fost primit ieri, dar nu l-am putut publica, din motive de ordin tehnic. O fac astăzi, menţinând introducerea, întrucât o consider importantă. (Imperialistu’)

    Mîine, 20 Ianuarie, e ziua cea mare în calendarul laic recent al Americii (scriu ianuarie cu majusculă intenţionat, pentru că ce se întimplă îmi aduce dureros aminte de 23 August, şi de 7 Noiembrie, şi de1 Mai din România). Va fi întronat semizeul/Mesia Obama în leşinurile şi adulaţia obscenă a milioane de americani, pentru jubilaţia cărora Washingtonul a fost practic închis celor care vor să mearga la lucru ca în oricare altă zi, avînd în vedere că Inaugurarea Preşedintelui nu e sărbătoare naţională, şi n-are nici un motiv să fie.

    Într-o perioadă de recesiune economică Obama a cheltuit mai mult decit orice predecesor pe inaugurare, cam 2 milioane, şi nimeni din intelectualii de stînga care îl criticau pe Bush pentru extravaganţă de acum 8 şi 4 ani nu mai zice pîs. Dimpotrivă, se îngrămădesc să-I sărute mîna, ca şi mulţi conservatori de renume — ultimul “căzut” e Newt Gingrich – ca să aiba acces la El şi la circuitul jet-set al Washingtonului.

    Adulţi presupus cu mintea la cap şi copii de şcoală recită, la TV şi la radio, într-un delir pe care nu credeam că-l voi mai vedea şi auzi în viaţa mea, “Obama ne va salva de criză”, “Obama ne va schimba destinul”. Cititorii de stiri de la TV din zona mea se foiesc ferciţi nevoie-mare în scaun, dînd de veste ce stea s-a pogorît peste America şi instruindu-ne cum să “navigăm Inaugurarea”, cum să ne îmbrăcăm ca să ne ferim de ger, şi fericindu-se, în secret, că au scăpat de obscurul post din Wichita, Kansas, unde faceau prognoza meteo….Se numărau constant orele şi minutele de pînă la Momentul Zero.

    Alergia mea la şabloane riscă să devină şoc anafilactic, dacă mai aud o singură dată “moment istoric”, “copiii sunt viitorul naţiunii”, “toţi ochii sunt indreptaţi spre Washington”, “milioane vor fi martorii istoriei”, “un vis devenit realitate”…

    Oriunde te duci, de la supermarket la curăţătoria chimica, nu scapi de rînjetul de super-star al lui Obama. Totul e inundat de poze, albume, brelocuri, căni şi şerveţele cu imagini ale Primei Familii a ţării, Michelle, în special, dovedindu-se un inifinit material de inspiraţie pentru revistele de coafură african-americana.

    Mall-ul e plin de garduri de fier şi toalete portabile, dispuse geometric, de parcă ar fi o uriaşă instalaţie artistică a-la Christoff. E armată şi securitate peste tot în oraş, de cîteva săptămîni, şi tare nu-mi place. Am trecut prin cîteva preşedintii americane, dar niciodată nu mi s-a întimplat sa mi se pună pumnul in piept şi sa fiu impinsă pentru simplul fapt că treceam vis-à-vis de clădirea unde Obama avea treburi importante.

    In toată nebunia asta m-am bucurat să citesc ceva raţional, un duş rece, daca cineva-l mai suportă, venind din Scoţia:

    Presedinte nou, vechi vinzator de iluzii (Gerard Warner)

    E posibil ca ziua de marţi să fie privită de viitori istorici ca începutul sfîrşitului Statelor Unite ale Americii.

    E o zi care are toate şansele să devină simbolică pentru momentul în care federaţia care s-a născut în 1776 şi s-a ridicat la hegemonie mondială în secolul al XX-lea s-a alăturat Macedoinei, Romei şi Marii Britanii în catacombele imperiilor revolute. Barack Obama e pedeapsa Americii.

    Preşedinţia lui Obama are potenţialul real de a sărăci America pe o scară care-i va distruge ireversibil statutul de supraputere economică. Temeţi-vă cînd un politician se deghizează în Mesia. Editorialul meu a fost ţinta unor injurii demente, în 1997, cînd l-am denunţat pe Tony Blair ca Marele Şarlatan. Azi opinia mea nu mai este izolată.
    Obama e Blair la puterea a zecea. E de inţeles de ce unii americani se lasă înşelati, dar, după experienţa cu Blair, britanicii nu au nici o scuză să cumpere Brooklyn Bridge (pentru referinţă la gluma asta americană vezi Buying the Brooklyn bridge).

    Singurul lucru care potoleşte, cumva, euforia cultiştilor lui Obama e gîndul că, într-o recesiune majoră, e un moment nefericit să preiei frîiele puterii. Nimic mai fals. Din punctul de vedere al lui Obama, e un moment miraculos de oportun, o conjuncţie nesperată de evenimente care-i vor da posibilitatea să pună în aplicare un plan care ar fi fost, altfel, de neimaginat.

    În timpuri normale, expansiunea agresivă a guvernului şi intervenţiei statului în toate aspectele economiei şi vieţii cetăţenilor n-ar avea nici o şansă în America. În ziua de azi, insă, o recesiune ce ameninţă să se transforme într-o depresie îi face pe cetăţenii speriaţi de ziua de mîine vulnerabili la ademenirile Keynesiene ale vînzatorilor de licori de sarpe. Asa-zisul “pachet de stimulare a economiei” a lui Obama—Planul de Regenerare şi Reinvestiţie Americană—e vehicolul prin care America va fi transformată într-o Uniune Europeană cu pălărie de cowboy.

    Deficitul federal era proiectat la $1.2 trilioane anul acesta, înainte ca Obama să-şi fi definitivat planul . În februarie, cînd Congresul a legiferat $152 de miliarde de “stimul” economic, Obama a criticat legea ca “o cheltuiala din deficit”, o manifestare a “dispreţului faţă de ideea de buget clădit pe teoria de pay-as-you-go” .. La sfîrşitul lui 2008, consilierul lui Obama David Axelrod se uita la “un pachet de la $675 miliarde la $775 miliarde”. Saptamîna trecută suma crescuse la $825 de miliarde. Pîna şi pisicile de pe Capitol Hill stiu ca suma va atinge $1 trilion.

    Conservatorilor fiscali li se bagă pumnul în gură cu cele $310 miliarde pe care Obama le-a rezervat pentru reducerea taxelor. Şi totusi, distribuirea acestor reduceri, aşa cum arată în momentul acesta, pare mai degraba o risipă. Un plan mai bun, aşa cum au vrut conservatorii, ar fi fost reducerea taxelor clasei de mijloc de la 25% la 15%. În plus, dacă guvernul are o rezervă de $825 de miliarde, un stimul economic real ar fi fost să-l foloseasca în întregime pentru reducerea taxelor care ar fi galvanizat economia.
    Ţi-ai găsit: ideea e străină felului în care gîndeşte Obama. Pachetul de stimulare a economiei este exact ca vechile acumulări de datorii toxice pe care băncile le pasau de la una la alta. Sub pretextul “stimulului”, Obama pune în acţiune scheme intervenţioniste şi plateşte tribut variilor grupuri de interese speciale. Obama recunoaşte că 244.000 de slujbe guvernamentale vor fi create; scepticii cred că cifra reală e de 600.000. Obama promite să creeze 450.000 de noi slujbe în domeniul “energiei verzi”. Asta spune cam totul: birocraţi guvernamentali şi muncitori care fabrică turbine de vînt inutile—pe scurt, toate sinecurile dragi stîngii care stagnează o economie, nu o stimuleaza.

    În final, Obama promite să creeze mai mult de trei milioane de locuri noi de munca. Din păcate pentru el, cîţiva tipi deştepti din Congres înarmaţi cu un pix şi o bucată de hîrtie au ajuns la concluzia că planul lui Obama rezultă într-un cost de la buget de $275.000 pe noua slujbă.

    Guvernele nu pot crea slujbe adevărate. Tot ce fac e să inventeze programe de ajutor social deghizate ca slujbe. Doar piaţa poate crea locuri de muncă; crearea de locuri de muncă pe o scară uriaşă în sectorul public nu face decît să distrugă ocupaţiile reale.
    Pentru a pune în mişcare un plan aşa de străin instinctelor americanilor, Obama are nevoie de o mitologie auxiliara, pe care a găsit-o in “New Deal”-ul lui Franklin D. Roosevelt. Uriaşul program intervenţionist al lui Roosevelt a întîrziat, de fapt, însănătoşirea economiei după depresia din anii 1930. Între 1930 şi 1940, economia Statelor Unite ar fi trebuit să crească, după toate estimările, cu 30-40%. În realitate, a stagnat: investiţiile private nete n-au depasit $3,1 miiliarde.

    Aşa-numitele planuri de reconstrucţie a infrastructurii nu sunt eficiente în timp de recesiune. Ele necesită planificare îndelungată şi minuţioasă, ca şi o execuţie impecabilă, deşi sînt folosite ca proiecte de mucava, menite să acopere nevoile reale
    Cuvîntarea inaugurală a lui Obama de marţi va fi plină de elocvenţă. Asta e, la urma urmei, ce face Obama cel mai bine. Planul pe care-l va anunţa va fi un eşec economic, dar se poate foarte bine sa fie un succes în atingerea ţelului autorului său: reducerea Statelor Unite la un parc de distracţii Keynesian ca cele din Bruxelles, Paris, şi, mai nou, Londra.

    The Scotsman, 18 ianuarie 2008

    The following two tabs change content below.
    Ca fostă profesoară de română şi engleză în ţară nevoită să emigreze în SUA de regimul comunist, continui să iubesc limba şi cultura română cu o pasiune care-i deranjează pe leneşii în gîndire care intră pe situl nostru neavizat, sau crezînd că "orice merge". M-am alăturat "patrupezilor " nu numai pentru că le împărtăşesc filozofia politică, ci şi pentru că am recunoscut talentul lor eseistic în română, ca şi al celor care scriu aici regulat, cu miez, pătrundere, şi într-o bună limbă românească, chiar dacă uneori nu le împărtăşesc părerile.

    32 de gânduri despre “Preşedinte nou, vechi vînzător de iluzii

    1. Excelent articol!
      Laicitatea calendarului va fi una speciala; ziua de 20 ianuarie 2009 va primi, de fapt a si primit deja, valente aproape mistice.
      Multimea in delir din capitala federala mi-a adus aminte de marile mitinguri din Romania anilor ’80.
      Elocventa discursurilor lui Barack Obama este remarcabila. Dar vorbele frumoase pe care le spune sunt precum cantecul sirenelor: ii ademenesc pe creduli si creeaza o realitate paralela in care totul va fi bine si frumos. Si comunistii promiteau un viitor luminos…

    2. Fish, la obiect sumarizarea. Pe mine m-a izbit din vara diferenţa dintre Obama recitatorul de discursuri si Obama ăăăă-itorul cînd vorbeşte fără teleprompter.
      Indecizia şi obiceiul de a le întoarce ca la Ploieşti se numesc mai nou „paletă bogată de nuanţe” si „reconfigurare atentă”.
      yes we can!

    3. O corectie majora la articolul meu initial:

      Obama a cheltuit nu $2 milioane (cred ca eram aproape de colaps mental ca am gresit asa de rau), ci in jur de $150 de milioane. Asta in comparatie cu cele $40 de milioane ale lui Bush de la ultima sa inaugurare, cind presa facuse apoplexie, ca ce risipa, etc.
      Nu ma deranjeaza partizanatul politic, la stinga si la dreapta, acolo unde partizanatul, alinierea, si ideologia sunt deschise, manifeste si decurgind logic din ideea de „partid”. Si e bine, chiar minunat si salvator, ca e asa in spatiul public, cind ideile se confrunta liber. Stim la ce duce gindirea unica impusa de sus, la care nu subscrii in deplina libertate.

      Ce e sinistru e partizanatul nerusinat al mass-mediei pentru Obama si versiunea lui despre America.
      Nimeni dintre marile ziare si networkuri nu mai pretinde obiectivitate. Dimpotriva, se strecoara din ce in ce mai des in discursul lor ideea ca obiectivitatea e o idee invechita, si ca oricum nici o “relatare” sau “naratiune” nu e obiectiva (cei familiarizati cu post-modernismul filozofic recunosc de unde se trage pronuntarea asta, bagata in capetele studentilor de decenii) si ca, de fapt, presa n-a fost niciodata cu adevarat obiectiva, ca a servit diverselor interese politice si de clasa de la inceput.

      E un simbure de adevar in ultima afirmatie, dar si o reductie tendentioasa a realitatii. Subiectul merita o discutie mai larga.
      Natura de piata a mijloacelor de informare nu scuza, insa, abandonarea oricaror standarde de raportare detasata a evenimentelor, prin care cindva, demult, excela BBC-ul, care te infiora, in cele mai bune realizari ale sale, exact prin nuditatea naratiunii, prin lipsa de „editorializare” si emotionalism manipulant, ca un fel de chirurgie filmata pe viu.
      Britanicii care au facut documentarul despre tunelele (tunelurile? scuze daca gresesc) din Gaza postat pe un alt fir aici mi-au adus aminte de zilele glorie ale BBC-ului.

      Ziua Intronarii a fost, in mass-media, o demonstratie cu ecouri asiatic/despotic/comuniste de linguseala a Puterii de cea mai joasa speta, cu o nota specific elitelor moderne: Celebrindu-l desantat pe Obama, elitele se celebreaza pe sine si string rindurile in jurul celui care cred ca le valideaza si perpetueaza suprematia in ierarhia sociala.

    4. Un PS despre cele vazute la TV sau auzite la radio:
      1. Bush a fost huiduit ca pe stadion din momentul in care a intrat pe platforma din fata Capitoliului. Idiotii astia nu ca n-au clasa, asta nu mai conteaza, dar n-au nici cea mai vaga idee ca, de peste 8 ani, si-au vazut in pace de vietile lor fara nici un alt atac impotriva lor, sau a americanilor in afara Irakului si Afganistanului.
      2. Emotionalismul filmat era, uneori, mai asemanator unui cult pagin decit unei tranzitii de putere seculare democratice. Am vazut dansuri cu chiuituri si colapsuri si zvircoliri la pamint, reminiscente de ritualurile voodoo.
      3. Majoriatea celor de pe Mall erau tineri si foarte tineri, adolescenti, care venisera clar la o chermeza de proportii si care dupa festivitati au invadat barurile si asa-numitele „watering holes” din zona. I-am vazut, pe unii, azi-dimineata in metrou, motaind in drum spre aeroportul Reagan National, unde cozile la check-in erau interminabile. Aeroportul e pe linia care serveste Pentagonul, si trenurile sunt pline de soldati si ofiteri in toate uniformele fortelor armate ale SUA care se duc la slujba, negri, albi, galbeni, maro, dar toti imperturbabili, neexcitabili. Zi de zi, ceva din raceala si disciplina asta a fortei militare cvasi-anonime (unii au numele inscris pe tunica) ma face sa ma simt mai in siguranta.

      4. Juramintul prezidential n-a mers bine. Mintea legala contemporana cea mai stralucita, John Roberts, Seful Curtii Supreme, n-a tinut la stres si s-a fisticit cind Obama i-a luat-o inainte cu enuntarea juramintului.
      Cum prescriptiile si ritualurile Constitutiei americane sunt asa de precise si supuse interogatiei legal-civice (juramintul a intirziat cam doua minute fata de ora prescrisa de Constitutie, ceea ce inseamna ca in acele 2 minute SUA nu avea inca un presedinte, ceea ce ridica problema cine era presedinte in ordinea stabilita de Constitutional in acele 2 minute…),
      a fost nevoie de un al doilea juramint azi ca sa fie preintimpinata orice contestare a validitatii Presedintiei lui Obama pe motiv ca Juramintul nu e valid.

      http://news.yahoo.com/s/ap/200.....th_do_over

      Juramintul de Presedinte, ca si cel de cetatenie, trebuie recitat exact, cuvint cu cuvint, fara eludari, inversiuni, si bilbieli, pentru ca altfel nu e valid.
      Juramintul aiurit de pe 20 ianuarie deschidea usa a sute de contestatii pe motive constitutionale.
      Contestatiile nu vor inceta, dar, in final, nu vor avea nici o putere.

      Pentru mine, omul John Roberts, mintea cea mai stralucita pe care-am vazut-o la lucru in viata mea de-aici si un fel de soarece de biblioteca, retractil si imens de privat, a tremurat o clipa in fata senatorului devenit Presedinte care votase impotriva nominalizarii lui ca sef al Curtii Supreme si care mizeaza pe Harisma…

    5. Constitutia SUA spune ca presedintele nou devine presendinte exact la pranz. Juramantul nu tine decat de exercitarea atributiilor (mda, e vag) si ratarea lui nu deschide drumul vreunei contestari. Nu e nici macar cazul sa credem ca timp de cam o zi Biden fu presedinte.

    6. moromete, de ce crezi ca a depus obama juramantul a doua oara? nu tocmai din frica unei contestatii?

    7. Robert Reich, consilier al lui Obama, are cateva opinii foarte interesante despre muncitorii albi. Interesanta este si observatia lui Rangel cu privire la clasa de mijloc. Super. Traiasca lupta de clasa! Ba chiar traiasca si lupta de rasa!

    8. Scuze, dar sistemul meu nu-mi permite sa vad videourile de aceea am sa transcriu mesajul lui Robert Reich:

      „I am concerned, as I’m sure many of you are, that these jobs not simply go to high-skilled people who are already professionals or to white male construction workers. … I have nothing against white male construction workers. I’m just saying that there are a lot of other people who have needs as well”.

      In romana acum:

      „Sunt preocupat, asa cum sunt sigur ca multi dintre voi sunt, ca aceste slujbe sa nu mearga la cei care sunt profesionisti sau catre lucratorii in constructii barbati albi. Spun doar ca sunt o multime de alti oameni care de asemenea au si ei nevoi”.

      O/Un anume SailorinAZ a scris pe http://www.abovetopsecret urmatorul comentariu:

      „Ce s-o fi intamplat cu ideea de cei mai buni pentru slujbe, indiferent de rasa, credinta, culoare sau religie?”

      Deci se pregateste o era in care lucratorii albi calificati vor forma o clasa muncitoare paupera? You are Number One Obama! Tu si cu a ta „regular white people”…

      Robert REICH dixit! Si-ar fi gasit o slujba si la jupan Adolf, este super-calificat.

    9. Ar fi fost terminat pe viata, daca era republican. :mrgreen: Daca nu era membru GOP, ci un binecuvantat democrat, ar fi sfarsit mare senator precum Robert Byrd sau ar fi avut mai tarziu un fiu apostol al ecologismului si a incalzirii globale (Gore). 😀

    10. De pe blogul lui Robert Reich citim urmatoarele lamuriri legate de subiect:

      But if there aren’t enough skilled professionals to do the jobs involving new technologies, the stimulus will just increase the wages of the professionals who already have the right skills rather than generate many new jobs in these fields. And if construction jobs go mainly to white males who already dominate the construction trades, many people who need jobs the most — women, minorities, and the poor and long-term unemployed — will be shut out.

      Si mai departe:

      I’d suggest that all contracts entered into with stimulus funds require contractors to provide at least 20 percent of jobs to the long-term unemployed and to people withincomes at or below 200 percent of the federal poverty level. And at least 2 percent of project funds should be allocated to such training. In addition, advantage should be taken of buildings trades apprenticeships — wich must be fully available to women and minorities.

      Profesorul la Berkeley Robert Reich isi imagineaza in acest fel noul capitalism a la Obama. Deci contracte conditionate de cote de necalificati si de cote de minoritari.

    11. Am nimerit pe ultimile minute din „Cap si Pajura” cu CTP si E.Hurezeanu; mai citisem eu pe aici despre isteria asta cu Obama, dar acum ca am vazut-o live si mai ales din partea lui CTP [pe care nu cred ca l-am auzit vreodata zicand ceva de bine de cineva], nici n-am stiut daca sa rad sau sa-mi fac cruce. Pe cat de pornit e in general pe oricine, pe atat de extaziat a fost CTP de Obama, iar Hurezeanu i-a tinut isonul…la un moment dat cred ca CTP avea lacrimi in ochi 😀 Serios vorbesc. PENIBIL. Io acuma stau si ma intreb daca oamenii astia chiar cred ce zic, pentru ca atunci cred ca avem de-a face cu o hipnoza in masa. Serios din nou.

    12. Imperialistu’:

      De ultima ora:
      Obama i-a amenintat azi pe republicani sa nu-l mai asculte pe Rush daca vor sa „lucreze” cu el:
      Din New York Post:

      „PREZ ZINGS GOP FOE IN A $TIMULATING TALK
      By CHARLES HURT, BUREAU CHIEF

      Last updated: 8:15 pm
      January 23, 2009
      Posted: 8:13 pm
      January 23, 2009

      WASHINGTON — President Obama warned Republicans on Capitol Hill today that they need to quit listening to radio king Rush Limbaugh if they want to get along with Democrats and the new administration.

      „You can’t just listen to Rush Limbaugh and get things done,” he told top GOP leaders, whom he had invited to the White House to discuss his nearly $1 trillion stimulus package.

      One White House official confirmed the comment but said he was simply trying to make a larger point about bipartisan efforts.

      „There are big things that unify Republicans and Democrats,” the official said. „We shouldn’t let partisan politics derail what are very important things that need to get done.”

      That wasn’t Obama’s only jab at Republicans today.

      While discussing the stimulus package with top lawmakers in the White House’s Roosevelt Room, President Obama shot down a critic with a simple message.

      „I won,” he said, according to aides who were briefed on the meeting. „I will trump you on that.”

      The response was to the objection by Sen. Jon Kyl (R-Arizona) to the president’s proposal to increase benefits for low-income workers who don’t owe federal income taxes.

      Not that Obama was gloating. He was just explaining that he aims to get his way on the stimulus package and all other legislation, sources said, noting his unrivaled one-party control of both congressional chambers.

      Republicans, along with Democratic leaders in the House and the Senate, met with Obama to hammer out details on a stimulus package that has reached $825 billion.

      „We are experiencing an unprecedented economic crisis that has to be dealt with and dealt with rapidly,” Obama said during the meeting. Republicans say that is too big a burden for a nation already crippled by debt and that it doesn’t do enough to stimulate the economy by cutting taxes.

      „You know, I’m concerned about the size of the package. And I’m concerned about some of the spending that’s in there, [about] … how you can spend hundreds of millions on contraceptives,” House GOP Leader John Boehner (R-Ohio) later said. „How does that stimulate the economy?”

      But White House Press Secretary Robert Gibbs countered: „There was a lot of agreement in that room this morning about the notion that we’re facing an economic crisis unlike we’ve seen in quite some time … There was agreement that we must act quickly to stimulate the economy, create jobs, put money back in people’s pockets.”

      Gibbs disagreed with those who called the meeting window dressing.

      „The president is certainly going to listen to any ideas,” he said. „He will also go to Capitol Hill the beginning of next week to talk to Republican caucuses and solicit their input and their ideas.”

      Obama acknowledged that $825 billion was a tough price tag for some conservatives and deficit hawks to swallow.

      „I know that it is a heavy lift to do something as substantial as we’re doing right now,” he said. „I recognize there are still some differences around the table and between the administration and members of Congress about particular details on the plan,” he said. „But I think what unifies this group is a recognition that we are experiencing an unprecedented, perhaps, economic crisis that has to be dealt with,” he said.

      The president added that legislation governing the use of an additional $350 billion in bailout money for the financial industry must include new measures to ensure accountability.

      And he continued his initial round of calls to foreign leaders, dialing up Canadian Prime Minister Stephen Harper, Saudi King Abdallah and British Prime Minister Gordon Brown.”

      Ma pregatesc de incercari de-ai baga pumnul in gura lui Rush, si celor ca el–„Fairness Doctrine”, etc. Paradoxal, Rush nu e comentatorul conservator cel mai „negru in cerul gurii”. Dimpotriva.
      Dictatorul harismatic Obama isi arata adevaratele culori–pentru cei care mai aveau vreun dubiu despre el.

    13. Savage? 😀 Sau e unul chiar mai savage decat Savage? 😆 Astia se iau de Rush pentru ca nu face pe prostul si e unashamedly conservative, cum ar spune Coulter.

      Dinny > In ce zi a fost emisiunea? Ca vreau sa ma uit in reluare.

    14. Pai aseara, am scris „la cald”, cand mai erau un minut doua pana la final. Sa fii pregatit pentru un CTP cu nostalgii provenite din cantecelele lui Lennon. 😀

    15. Rush raspunde (danke schon, Hot Air):

      There are two things going on here. One prong of the Great Unifier’s plan is to isolate elected Republicans from their voters and supporters by making the argument about me and not about his plan. He is hoping that these Republicans will also publicly denounce me and thus marginalize me. And who knows? Are ideological and philosophical ties enough to keep the GOP loyal to their voters? Meanwhile, the effort to foist all blame for this mess on the private sector continues unabated when most of the blame for this current debacle can be laid at the feet of the Congress and a couple of former presidents. And there is a strategic reason for this.

      Secondly, here is a combo quote from the meeting:

      „If we don’t get this done we (the Democrats) could lose seats and I could lose re-election. But we can’t let people like Rush Limbaugh stall this. That’s how things don’t get done in this town.”

      To make the argument about me instead of his plan makes sense from his perspective. Obama’s plan would buy votes for the Democrat Party, in the same way FDR’s New Deal established majority power for 50 years of Democrat rule, and it would also simultaneously seriously damage any hope of future tax cuts. It would allow a majority of American voters to guarantee no taxes for themselves going forward. It would burden the private sector and put the public sector in permanent and firm control of the economy. Put simply, I believe his stimulus is aimed at re-establishing „eternal” power for the Democrat Party rather than stimulating the economy because anyone with a brain knows this is NOT how you stimulate the economy. If I can be made to serve as a distraction, then there is that much less time debating the merits of this TRILLION dollar debacle.

      Obama was angry that Merrill Lynch used $1.2 million of TARP money to remodel an executive suite. Excuse me, but didn’t Merrill have to hire a decorator and contractor? Didn’t they have to buy the new furnishings? What’s the difference in that and Merrill loaning that money to a decorator, contractor and goods supplier to remodel Warren Buffet’s office? Either way, stimulus in the private sector occurs. Are we really at the point where the bad PR of Merrill getting a redecorated office in the process is reason to smear them? How much money will the Obamas spend redecorating the White House residence? Whose money will be spent? I have no problem with the Obamas redoing the place. It is tradition. 600 private jets flown by rich Democrats flew into the Inauguration. That’s fine but the auto execs using theirs is a crime? In both instances, the people on those jets arrived in Washington wanting something from Washington, not just good will.

      If I can be made to serve as a distraction, then there is that much less time debating the merits of the trillion dollar debacle.

      One more thing, Byron. Your publication and website have documented Obama’s ties to the teachings of Saul Alinksy while he was community organizing in Chicago. Here is Rule 13 of Alinksy’s Rules for Radicals:

      „Pick the target, freeze it, personalize it, and polarize it.”

    16. Imperialistu’:

      Bun raspuns din partea lui Rush. Abia astept programul sau de luni. Sper sa arate ca, dincolo de intentia de a distrage atentia de la enorma reasezare a economiei pe fundamente socialiste, Obama trage o linie intre ce e acceptabil si neacceptabil politic in discursul public, ce intra in favorul Conducatorului Suprem si ce nu.
      Cind esti adulat asa cum e Obama, decurge firesc sa incepi sa-ti instaurezi o dictatura personala–ceva mai subtila ca cea traditionala–semnalizind, chiar si cu umor, cine trebuie ascultat si cine nu. Lacheii si trepadusii se vor grabi sa se conformeze, si, in citeva luni, te trezesti ca managementul nu-ti mai da voie sa-l asculti pe Rush la slujba, pentru ca e „nepatriotic”.

    17. Manjusri:

      Eu il ascult pe Rush pe web la:

      http://www.wmal.com/default.asp

      Programul lui, transmis din Florida prin New York, incepe la prinz aici si e preluat de sute de statii din tara, fiecare cu orarul sau.

      Inaintea lui e Chris Plante, de la 9 la 12, in aceeasi linie ideologica dar mult mai putin analitic si interesant; de la 3 la 6 e Sean Hannity, idem Chris Plante. La 6 seara intra Mark Levin, absolut stralucit–eu l-am poreclit „Occam’s Razor” pentru ca mintea lui taie ca un brici in abureala si minciunile stingii.
      Poti sa-l condamni pentru lipsa de nuanta uneori si indiferenta la manevrele politice de zi cu zi din cele doua partide, domeniu in care Rush e mare maestru, dar e mai acut, mai „urgent”, mai putin risipit ca Rush, si total neinteresat in a fi placut de cei care fac jocurile in Washington, la stinga sau la dreapta.
      In plus, Mark a scris–si continua sa scrie–despre povestea patrupedului sau bun Sprite, salvat dintr-un adapost prea batrin si bolnav ca sa se bucure multi ani de el.

      Cred ca Mark il va intrece pe Rush in popularitate si ca Obama a gresit cind l-a singularizat pe Rush. Rush e un dulce copil in analiza socialismului/comunismului. Mark e „feroce” atit in ton cit si in argumente.

      Scrie-mi daca reusesti sa-i asculti.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.