Desi au pierdut alegerile prezidentiale, conservatorii polonezi s-au bucurat de scorul foarte bun înregistrat de Jaroslaw Kaczynski.

Intr-adevar, performanta celor 47 de procente este remarcabila. Pe de-o parte, înaintea dezastrului de la Smolensk, PiS – Partidul Lege si Dreptate al fratilor Kaczyski, se zbatea în jurul a 20 de procente, în timp ce liberalii lui Tusk si Komorowski dominau scena politica fiind cotati între 40-45%. Pe de alta parte, urmeaza curând alegeri locale si generale, iar cele doua formatiuni pornesc practic in aceasta cursa de pe pozitii de egalitate, liberalii având însa povara guvernarii.

Bronislaw Wildstein, publicist la Rzeczpospolita, considera însa ca acest entuziasm este nejustificiat: nu ia in considerare „dinamica proceselor sociale” produse dupa revenirea liberalilor la putere în 2007, „avantajul coplesitor” al liberalilor care au drept aliat mass-media in actiunea de diabolizare a conservatorilor, cooperarea judecatorilor si, mai nou, racolarea procurorilor în prezervarea privilegiilor establishmentului celei de-a treia republici poloneze, privilegii ce fusesera amenintate serios de proiectul fratilor Kaczynski de reforma a statului

O analiza plina de semnificatii si pentru situatia din România:

Razboiul politic nu va avea sfarsit

Bronislaw Wildstein, Rzeczpospolita, 4 iulie 2010

Dupa alegeri Platforma Civica (PO)(1) va continua sa sperie alegatorii cu PiS-ul(2) diabolizat. Establishment-ul celei de-a III-a Republici(3) face totul pentru a delegitima proiectul politic ce aduce atingere pozitiei sale privilegiate, scrie publicistul de la Rzeczpospolita

Inaintea celui de-al doilea tur al alegerilor prezidentiale s-au ivit opinii cum ca cel mai bine pentru Jaroslaw Kaczynski si PiS ar fi sa piarda la diferenta mica. Asta ar permite partidului sa se întareasca înaintea alegerilor parlamentare, care dau puterea reala. Platforma Civica (PO), care nu ar mai putea sa se foloseasca de alibiul presedintelui „rau”, ar purta deplina raspundere pentru starea tarii, ceea cea ar pune-o într-o pozitie dezavantajoasa. Reprezentantii unor astfel de pareri nu au luat în considerare dinamica proceselor sociale. Victoria lui Kaczynski în alegerile prezidentiale ar fi constituit rasturnarea simbolica a tendintei care parea sa domine viata politica poloneza dupa alegerile din 2007.

[1] PO, Platforma Obywatelska, „Platforma civica”, partidul liberal de stanga, condus de premierul Donald Tusk

[2] PiS, Prawo i Sprawiedliwosc, „Lege si Dreptate”, partidul conservator al fratilor Kaczynscy

[3] pe scurt: Prin „cea de-a III-a Republica Poloneza”, a III-a RP, este desemnat statul polonez actual, sistemul politic rezultat din negocierile de la Masa Rotunda 1989, între autoritatile comuniste si opozitia poloneza, si din alegerile ce au urmat. Este a III-a RP deoarece reprezinta reluarea traditiei Poloniei independente, (cea de-a II-a RP) dinainte de comunism. Desi a însemnat deschiderea spre pluralism si democratie, sistemul politic al celei de-a III-a RP a menajat interesele nomenclaturii si serviciilor secrete comuniste, care au continuat sa exercite o puternica influenta în societate, în primul rand prin coruptie, dar si prin favorizare unor interese straine, în speta ale Rusiei (vezi scandalul WSI, „Doi s’un sfert” în versiune poloneza – care a dus la desfiintarea de catre Lech si Jaroslaw Kaczynski a serviciilor secrete militare). PiS a prezentat un proiect de reforma a statului, bazat pe lustratie si lupta împotriva coruptiei, respectarea valorilor traditionale si afirmarea suveranitatii poloneze pe arena internationala – fata de Rusia, Germania, UE si apropierea fata de SUA. Adversarii PiS, liberali, postcomunisti, mass-media corecta politic în frunte cu imperiul media al Gazetei Wyborcza, au criticat deosebit de virulent proiectul celei de-a IV-a RP, ca profilând un stat autoritar, politienesc, expresie a tendintelor dictatoriale ale Presedintelui Lech Kaczynski pe care l-au comparat cu Lukasenko, Putin, etc. (NT)

Opozitia nu a disparut

Avantajul partidului lui Donald Tusk, sprijinit de principalele mijloace de formare a opiniei din tara, s-a dovedit coplesitor. Nu l-a afectat scandalul jocurilor de noroc[4] care în conditii normale ar fi condus, daca nu la prabusirea, cel putin la scaderea drastica a sprijinului pentru guvern. Nu a contat nici indolenta guvernului, care s-a straduit sa-si maximizeze posesiunile, subordonandu-si institutiile statului una dupa alta, dar nu s-a folosit de puterea sa pentru a actiona in vreun fel spre îmbunatatirea acestuia.

(4) afacere de coruptie politica si trafic de influenta dezvaluita de Rzeczpospolita in octombrie 2009; din materiale ale Biroului Central Anticoruptie, CBA, rezulta ca politicieni importanti din PO faceau lobby pentru schimbarea legislatiei privind jocurile de noroc, in interesul unor firme prietene; în consecinta, bugetul ar fi fost privat de vreo 469 milioane de zl. In scandal au fost implicati fruntasi PO cu mare vizibilitate ca Zbigniew Chlebowski, seful grupului parlamentar PO, ministrul Sportului Miroslaw Drzewiecki, Andrzej Czuma, ministrul Justitiei, Grzegorz Schetyna, ministru de Interne si vice-prim-ministru, care au demisionat din functii in acest context. (NT)

Premierul si anturajul sau au cultivat o post-politica, adica un marketing politic, un neîncetat spectacol pop-cultural, care a privat politica de orice seriozitate. In relatiile internationale, de cea mai mare importanta au parut sa fie gesturile de acceptare din partea conducatorilor altor tari, si se pare ca interesele noastre se indreapta exclusiv spre a le cauta. In politica interna, lucrul cel mai important s-a dovedit a fi lupta cu opozitia PiS, formatiune care trebuia redusa la starea de muzeu lipsit de orice semnificatie sau trebuia de-a dreptul „nenorocita”[5].

[5] aluzie la expresia folosita in campania electorala din 2007 de ministrul de Externe, Radoslaw Sikorski, pe atunci candidat pe listele PO, (NT)

Aceasta situatie a fost posibila numai datorita sprijinului pentru guvern din partea cercurilor formatoare de opinie si partii dominante a mass-media. Acestea s-au ocupat cu vânarea opozitiei, renuntând la functiile de control pe care ar fi trebuit sa le îndeplineasca fata de putere. Agentiile de presa erau dominate de informatii asupra unei noi declaratii „inadecvate” a vreunuia dintre politicienii din opozitie, trecându-se in tacere contractul de gaz care ne face dependenti de Rusia pe 27 de ani. PO a devenit expresia intereselor establishment-ului celei de-a III-a RP, iar stapânirea ei politica s-a dovedit a nu fi in pericol.

Dezastrul de la Smolensk a fost un soc. PO, în alianta cu cercurile dominante formatoare de opinie in Polonia, aproape ca a reusit sa faca din el un tabu politic, ceea ce a facut ca acea chestiune care intr-o democratie normala ar fi constituit tema electorala cea mai importanta a fost trecuta sub tacere, dar a produs profunde schimbari in constiinta societatii. Alegerile prezidentiale, care ar fi trebuit sa fie un joc la o singura poarta si triumful candidatului PO, s-au aratat a fi un suspans politic pâna în ultimul moment. Lupta la egalitate dintre candidatii PiS si PO arata schimbarea fundamentala a situatiei din tara noastra. Opozitia nu a disparut ca dinozaurii, asa cum i-a prevestit premierul. Fara a se îngriji de aparente.

Reînvierea sprijinului pentru opozitie, care a facut din ea o alternativa fata de PO, a determinat mobilizarea adeptilor PO, dar mai degraba a adversarilor celei de-a IV-a RP, a carei sperietoare caricaturala a revenit în propaganda partidului lui Tusk si purtatorilor sai de cuvant din media. Candidatul PO s-a prezentat ca adversarul lui Kaczynski si poate fi avansata teza ca majoritatea semnificativa a alegatorilor lui a votat nu cu Komorowski – care s-a si prezentat slab in campanie – ci împotriva lui Kaczynski.

Succesul relativ al lui Komorowski înseamna ca teama inoculata polonezilor fata de a IV-a RP, adica profunda reforma a statului si luarea in serios a politicii, înca poate fi un factor de mobilizare. Profitând de mijloacele de care dispune, establishment-ul reuseste sa-i convinga pe polonezi ca interesele sale sunt si ale lor, asa cum a reusit sa afirme ca limitarea privilegiilor lor înseamna construirea unui stat autoritar. In acelasi timp, în cifre absolute, sprijinul pentru Kaczynski creste. Asadar, privind teoretic, uzura guvernarii, adica nemultumirea in crestere fata de putere, ar trebui sa aduca un însemnat success si preluarea guvernarii de catre partidul lui Kaczynski peste un an.

In realitatea poloneza aceasta va fi mult mai greu, deoarece dispunand de putere deplina PO poate sa elimine toate elementele de pluralism din viata publica. E greu sa-ti faci vreo iluzie în aceasta chestiune, observând cum, în calitate de detinator [provizoriu] al functiei presedintelui, fara sa tina cont nici macar de aparentele decentei, maresalul Komorowski a profitat de prerogativele pe care i le-a dat moartea predecesorului sau. Asa ca nu vom avea niciuna din reformele promise, vom avea in schimb monopolul puterii, care îngreuneaza si mai mult functionarea democratiei incomplete din Polonia si va întari în ea procesele oligarhice.

O chestiune foarte ilustrativa a fost informarea opiniei publice cu doua zile înaintea alegerilor asupra acuzatiilor abia aduse de procuratura fostului sef al CBA Mariusz Kaminski[6]. Detasarea procuraturii din structurile democratice de putere si oferirea autonomiei acesteia au fost prezentate ca depolitizarea acesteia (dezavuarea politicii de catre politicienii care guverneaza Polonia este foarte semnificativa). In realitate autonomia procuraturii înseamna a se da o parte esentiala a vietii publice unei noi corporatii puternice si a o lasa fara control democratic. Declaratiile procurorului general Andrzej Seremet, care începe sa trateze independenta procuraturii ca independenta a procurorilor, arata consecintele acestei stari de lucruri.

[6] Mariusz Kaminski a fost dat demis de Tusk, ca razbunare pentru rolul sau in dezvaluirea scandalului jocurilor de noroc, (NT)

Politizarea peste masura

Una dintre cauzele bolii justitiei poloneze este pozitia corporatiei judecatorilor, corporatie care nu depinde de nimeni. Procurorii vor fi independenti, deci vor face mult pentru apararea status quo-ului. Interesul lor este legat de aparatorii starii prezente, ceea ce stiu foarte bine politicienii PO, cand le ofera independenta. Procurorul care chiar înaintea alegerilor face cunoscut ca se pregateste punerea sub acuzare a unui important politician PiS, nu primeste nici un fel de instructiuni politice. El stie care este interesul lui politic, mai ales stie foarte bine pe cine sa nu iubeasca daca îi ameninta privilegiile.

Tensiunea emotiei care a însotit campania prezidentiala a fost neobisnuita. Mai putin veridic s-a reflectat în comportamentul candidatilor însisi, mai ales al lui Kaczynski, care pe durata acesteia s-a transformat în porumbelul pacii; dar declaratiile sprijinitorilor nu lasa loc de îndoiala. In Polonia se desfasoara un razboi civil rece pe care l-a declarat oficial regizorul Andrzej Wajda membru al comitetului de onoare al lui Komorowski. In rest politicienii PO, si nu numai cei destinati pentru treburile murdare, ca Janusz Palikot sau Stefan Niesiolowski, dar si liderul însusi, premierul Tusk, au impus tonul. S-a pus în miscare campania de discreditare si umplere de noroi a opozitiei cu recurgerea la cele mai dezgustatoare trucuri, cum a fost sa se utilizarea sinuciderii Barbarei Blida[7].

[7] fosta deputat si ministru SLD – partidul fostilor comunisti; a fost acuzata de coruptie si s-a sinucis in cursul arestarii, în 2007, pe când guverna PiS. Prin urmare, presa de stânga si politicienii SLD si PO au facut mare caz aceasta tragedie, dând de înteles ca Blida a murit din vina statului politist al celei de-a IV-a RP. De exemplu, Adam Michnik, în declaratia lui de sprijin pentru candidatului Komorowski, a afirmat „nu vreau sa traiesc in statul in care Barbara Blida, disperata, s-a sinucis”. Komorowski, in campania prezidentiala, a vizitat familia Barbarei Blida, iar sotul acesteia a promis ca va vota candidatul PO. PiS a atras atentia ca in urma tragediei de la Smolensk, PO si mass media de stânga nu au incetat sa îi ceara lui Jaroslaw Kaczynski „sa nu se foloseasca de cosciuge in campanie”, sa nu aduca vorba de moartea fratelui sau. Iata insa ca PO are voie sa se foloseasca de moartea Barbarei Blida. (NT)

Era vorba sa se creeze din nou imaginea PiS-ului si a lui Kaczynski drept ipostaze ale horror-ului politic si, în acelasi timp, de personaje anacronice, cufundate în vechi fobii si anxietati. Nu este de mirare deci ca, insultati în diferite feluri sustinatorii PiS, acei polonezi „rai” reactioneaza cu agresivitate, ceea ce se vede mai ales pe internet care a devenit o adevarata oglinda a campaniei. Aceasta situatie a devenit nesanatoasa si îngrijoratoare. Prezentul conflict trece cu mult peste competitia democratica acceptabila si creatoare care trebuie presupusa ca baza a lucrurilor publice.

Ideea lui Kaczynski de a se constitui într-un real purtator de cuvânt al împacarii politice are deci un sens mai profund. Cliseul lui Komorowski, „construiesc consensul”, este realizat de adeptii lui ca strategia eliminarii din viata publica a acelora care nu accepta versiunea de consens a maresalului. In acest timp, presedintele PiS, atacat mai înainte si de analisti impartiali pentru ca ar confunda rolul de publicist cu cel de politician, adica pentru dorinta de a spune totul fara sa tina cont de consecinte, poate ca de aceasta data s-a aratat a fi prea politician. Recunoasterea lui Edward Gierek drept patriot polonez cu greu poate fi considerata altfel decât cinism politic, care, la rândul sau, cu greu poate fi justificat prin cinismul partii adverse.

Deoarece alegerile prezidentiale au fost o ciocnire atât de importanta, de simbolica, în razboiul civil rece polonez, prezentarea candidatilor s-a transformat în licitatie de promisiuni. A iesit la iveala cel mai rau aspect al democratiei, care înlocuieste dezbaterea asupra formei vietii publice în joc pentru câstigarea alegatorilor. Intr-adevar, Kaczynski a încercat sa vorbeasca de semnificatia si rolul statului, dar contracandidatul sau a ramas exclusiv la nivelul cliseului, asezonat cu transformarea adversarului în sperietoare. Fantoma se intoarce.

Totul indica deci, ca razboiul polono-polonez va dura, atata vreme cat PO nu pare sa aiba o alta strategie politica în afara de a speria [electoratul] cu PiS-ul cel diabolizat. Establishment-ul celei de-a III-a RP face totul pentru a delegitima proiectul politic ce aduce atingere atinge pozitiei sale privilegiate, iar purtatorii sai de cuvânt din media cred deja de multa vreme în sperietorile create de ei insisi. Cu atât mai mult cu cât fantoma celei de-a IV-a RP s-a aratat din nou reala. Razboiul politic in Polonia se va intensifica, ceea ce înseamna si dominatia celor doua mai grupari.

Traducere Anca Cernea

Print Friendly, PDF & Email
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentAndrei Crăciun: „Intelectualii”
Articolul următorCupa Mondială văzută din Liban: „Ţin cu germanii pentru că urăsc evreii şi i-au incinerat”
Bronislaw Wildstein
Bronisław Wildstein e un intelectual polonez reprezentativ, jurnalist și publicist conservator, provenit din rândurile Solidarității și fost președinte al Televiziunii Poloneze, un susținător curajos al lustrației. A studiat filologia polonă la Universitatea Jagielona din Cracovia. Și-a început activitatea în opoziția anticomunistă în timpul studenției, în 1977, a fost unul dintre fondatorii SKS – Comitetul Studențesc al Solidarității – prima formă de opoziție structurată din Cracovia. În septembrie 2006, Wildstein a fost decorat cu Crucea de Ofiţer al Ordinului Renașterii Poloneze, pentru activitatea din opoziția anticomunistă de către preşedintele Lech Kaczynski.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here