“Am primit poruncă să lupt contra oamenilor, până când toţi vor mărturisi:
Nu e alt Dumnezeu, decât Allah !” – Profetul Mahomed

Progresiştii, atât de activi în a impune lumii tot felul de utopii de fericire universală, încearcă de ceva timp să mai impună una: democratizarea islamului. Gândind prin contaminare, ei folosesc azi sintagmele “revoluţia de iasomie” sau “primavara arabă” pentru a eticheta cu naivitate revoltele populare declanşate contra regimurilor dictatoriale de pe celălalt mal al Mediteranei, impunându-şi să creadă, cu arogantă determinare, că popoarele arabe îşi doresc să înlocuiască despotismul oriental cu democraţia liberală şi pe Allah cu toleranţa raţională, progresistă şi laică. Lobotomizaţi istoric, au uitat că frecventabilul democrat Kerenski, a fost înlăturat de ideologul terorii – Lenin – privind azi sedaţi cum locul “revoluţionarului on-line” Wael Ghonim este luat de ghidul suprem al Fraţilor Musulmani, Mohamed Badie.

Dacă Wael Ghonim vorbea despre libertate – “Libertatea este o binecuvântare pentru care trebuie să lupţi”, Mohamed Badie vorbeşte răspicat despre califat: “Proiectul debutează prin crearea unui guvern solid şi se va termina prin instituirea unui Califat islamic drept”; asistăm astfel la o schimbare clară de discurs şi mesaj, libertatea si califatul fiind antagonice.
Schimbare, nepercepută de mulţi analişti şi experţi care, ignorând ridicolul, aberează cu preţiozitate. Astfel, Cristopher R. Hillston, decanul Facultăţii de Studii Internaţionale Korbel şi ex.ministru secretar de stat pentru Asia de Est, declara nonşalant: ”Unul dintre aspectele cele mai promiţătoare şi îmbucurătoare ale „Primăverii arabe“ a fost remisiunea radicalismului arab în avantajul unor oameni reali, nerăbdători să abordeze probleme reale.”

Cât de “atenuat” a ieşit radicalismul arab din urnele de vot am aflat privind rezultatul alegerilor legislative din Egipt şi Tunisia. Tronând peste 75% din locurile parlamentului, caştigate de fundamentalişti, Yusuf Al-Qaradhawi, liderul spiritual al Fraţilor Musulmani, “abordează problemele reale”, anunţând concesiv: ”Mă gândesc că în primii 5 ani nu ar trebui să fie mâini amputate… O fază de tranziţie. Aceasta va fi o perioadă în timpul căreia îi vom învăţa pe oameni adevăratele legi ale Shari’a.”

“Oamenii reali”, despre care vorbeşte Cristopher Hillston, oamenii care au ieşit primii pe străzi, oameni asemeni lui Wael Ghonim, însetaţi de libertate, valoare caracteristică democraţiilor occidentale, oamenii reprezentaţi de partidul liberal Wafd, au obţinut doar 9% din mandatele parlamentare! Alegeri democratice, în urma cărora partizanii democraţiei sunt realmente zdrobiţi de votul popular! Acest fapt îmi aminteşte de constatarea lui Samuel Huntington: “Adaptarea instituţiilor democratice occidentale de către societăţile non-occidentale încurajează şi facilitează venirea la putere a mişcărilor politice anti-occidentale”.

În timp ce Mohamed Badie vorbeşte despre făurirea Califatului, iar Yusuf Al-Qaradhawi, despre impunerea medievalei Shari’a, Manuela Paraipan(analist de politică externă!) ne dă o veste liniştitoare: ”În general… Wahhabiţii nu-i stimează pe cei din Frăţia Musulmană sau aparţinând, formal, informal lor, considerându-i prea modeşti, cumpătaţi şi deschişi către valorile de origine creştină.”(!)

În timp ce “analistul de politică externă” perorează febril despre orientarea “către valorile de origine creştină” a fundamentaliştilor islamici din Frăţia Musulmană sau despre “direcţia pro-civism bine înrădăcinată în mentalul colectiv” din teritoriile palestiniene(teroriştii Hamas, veritabilă societate civilă!) creştinii copţi din Egipt sunt puşi în faţa Soluţiei Finale! Masacraţi cu sutele, în cadrul unor atacuri de mică amploare, diseminate pe întreg teritoriul Egiptului, niciunul dintre aceste atacuri nefiind atât de important pentru a reţine atenţia presei străine, creştinii egipteni emigrează în masă.

De la căderea dictatorului şi până azi, timp în care “direcţia pro-civism” , “mentalul colectiv” şi “deschiderea către valorile creştine” s-au impus cu dezinvoltură în Egipt, peste o sută de mii de creştini egipteni au ales, pentru a rămâne în viaţă, exodul! “Remisiunea radicalismului arab”, despre care vorbea atât de “convingător” Cristopher Hillston, nu s-a înregistrat nici în Tunisia, ţară în care alegerile pentru Adunarea Constituantă au fost câştigate de islamiştii din Ennahda, care au obţinut 41,7% din voturi. Favoritul alegerilor, istoricul opozant al dictatorului Ben Ali, este vorba de Moncef Marzuki şi al său partid de centru-stânga, nu a obţinut decât 13% din voturi, în timp ce laicii din PDM s-au prăbuşit epuizaţi pe ultimile 5 locuri, din cele 217 ale parlamentului. Fără comentarii!

În timp ce Barack Hussein Obama l-a felicitat pe prim ministrul tunisian, islamistul Hamadi Jebali, reliefând susţinerea pe care Statele Unite o acordă “tranziţiei către democraţie”, Jebali, avându-l alături pe Houda Naim, reprezentantul mişcării teroriste Hamas, spunea la marele miting organizat pentru sărbătorirea victoriei: ”Eliberarea Tunisiei va aduce, cu voia lui Allah, eliberarea Al-Quds(Ierusalim)… Este vorba de un moment divin, într- un nou stat, în al 6-lea Califat, cu voia lui Allah”!

Să ne reamintim că Statele Unite şi alte ţări occidentale au susţinut “tranziţia către democraţie”, în numele valorilor occidentale, în numele drepturilor omului şi în Iran, favorizând însă instaurarea, în locul democraţiei, a unei teocraţii islamice. Allan Bloom, rezuma: “…Pe de altă parte, ayatollahul a fost iniţial sprijinit aici de unii pentru că reprezenta adevărata cultură iraniană. Acum este atacat pentru violarea drepturilor omului. Ceea ce face el e în numele Islamului”.

Tot în numele Islamului, preşedintele Consiliului Naţional de Tranziţie din Libia, Mustafa Abdeljalil, a anunţat că Libia, scăpată de dictatorul Gaddafi, “se va conduce de acum înainte după legea islamică Shari’a”. Nu mai miră pe nimeni cred, decât poate pe aliaţii din NATO, că flamura neagră a Al-Qaida flutura pe palatul de justiţie din Benghazi, arborată de islamiştii libieni.

În timp ce unii cuvântă emfatic despre “primăvara arabă”, “tranziţia spre democraţie”, “reforme progresive” , “societate civilă” şi “remisiunea radicalismului arab”, islamiştii, cu Coranul în mână şi Allah în inimi, instaurează Shari’a şi construiesc Califatul. Asistăm de câteva decenii, unii neştiutori şi indiferenţi, alţii toleranţi sau chiar complici, la o adevărată Renaştere islamică, susţinută de religie, demografie şi petrol, renaştere ce-şi regăseşte în paginile Coranului identitatea istorică, forţa cuceritoare şi întruparea visului. Azi, oameni politici, analişti, “experţi” şi ziarişti nu ştiu, sau unii se prefac că nu ştiu, că această renaştere şi ascensiunea ei au fost semnalate cu mulţi ani în urmă. Sunt inutile analizele elaborate, studiul erudit al fenomenului sau consultările savante ale horoscopului; roata sau apa caldă au fost descoperite de mult!

Samuel Huntington atrăgea atenţia, în urmă cu aproape 20 de ani, că regimurile dictatoriale din Orientul musulman(monarhii, regimuri militare, sisteme de partid unic, dictaturi personale) vor fi schimbate sau se vor prăbuşi, ele fiind înlocuite de regimuri islamiste. El scria:

”Islamismul a fost substitutul funcţional al opoziţiei democratice la autoritarism din societăţile creştine, şi a fost în mare parte produsul unor cauze similare: mobilizare socială, pierderea legitimării performante de către regimurile autoritare şi un mediu interacţional schimbător, incluzând creşteri ale preţului petrolului, care au încurajat în lumea musulmană islamismul, mai degrabă decât orientările democratice. Preoţi, miniştri şi întinse grupări religioase au jucat roluri majore în societatea creştină în ceea ce priveşte opoziţia la regimurile autoritare, iar ulema, grupările bazate pe moschei şi islamişti, în țările musulmane, au jucat rolul de opoziţie comparabilă. Papa a avut un rol principal în sfârşitul regimului comunist în Polonia, Ayatollahul a avut un rol similar în căderea regimului şahului în Iran”.

Remarcând că “persoanele tinere sunt protagoniştii protestelor, instabilităţii, reformei şi ai revoluţiei. Din punct de vedere istoric, existenţa a mari mulţimi de persoane tinere a tins să coincidă cu asemenea mişcări”, el dădea ca exemple reforma protestantă, generaţia baby-boom şi protestele anilor ’60, revoluţia iraniană, care a coincis cu o creştere explozivă a proporţiei tinerilor(15-24 ani) în rândurile populaţiei iraniene în anii ’70, procentul atingând 20%!

Huntington sublinia rolul important jucat de tineri în Renaşterea islamică, apărută în anii’70 şi concluziona profetic, anunţând cu o exactitate uluitoare data următoarei “revoluţii”, adică a ceea ce naivii utili numesc azi “primăvara arabă”: “În marile ţări arabe(Algeria, Egipt, Maroc, Siria, Tunisia), numărul persoanelor în jur de 20 de ani în căutare de locuri de muncă va creşte până în jurul anului 2010, prin comparaţie cu 1990, numărul celor care vor intra pe piaţa muncii va creşte cu 30% în Tunisia, cu aproape 50% în Algeria, Egipt şi Maroc şi cu peste 100% în Siria. Răspândirea rapidă a culturii generale în societăţile arabe creează, deasemenea, un gol între generaţia tânără ştiutoare de carte şi o generaţie vârstnică în marea ei majoritate analfabetă și astfel o disociere între cunoaștere și putere este posibil să tensioneze sistemele politice”!

Ce am mai putea spune decât: Quod erat demonstrandum! Nu primăvara arabă ci iarna islamistă!

Tineret, ştiinţă de carte, cultură generală; factorii pozitivi enumeraţi de Huntington l-ar putea face pe un neavizat să-şi închipuie drept real mirajul reprezentat de viitorul occidental al societăţilor musulmane. Dar tot Huntington ne avertiza că ”în rândul musulmanilor, tinerii sunt religioşi, iar părinţii lor sunt laici”.

Ofensiva islamistă asupra madrasa şi a universităţilor începută în anii ’70 în Egipt si Pakistan şi implementată treptat în celelalte ţări musulmane, îşi arată azi roadele; azi, când regimurile dictatoriale laice se prăbuşesc sau, cazul Siriei, se clatină din temelii.

Hassan al II-lea, regele Marocului, declara într-un interviu: ”Eu nu sunt un şef de stat laic pentru că un musulman nu poate fi laic. În realitate toţi şefii de stat din lume, musulmani, nu sunt şefi de stat laici şi atunci când ei spun că sunt laici nu mai sunt musulmani.”

Înţelepciunea vorbelor regelui Hasan al II lea nu poate fi pusă la îndoială; el a domnit 38 de ani şi a lăsat tronul fiului său, lucru nerealizat de pro-occidentalul Şahin Şah al Iranului, de Anwar al-Sadat, Ben Ali sau Hosni Mubarak, conducători laici care au încetat din cauza asta să mai fie musulmani pierzând, unii mai devreme, alţii mai târziu, puterea.

Ţunamiul fundamentalist acoperă treptat nordul Africii şi în timp ce unii încearcă să-l domolească cu vorbe frumoase despre democratizarea Islamului, asistăm de fapt la islamizarea Europei. În timp ce mulţi îşi închipuie că există doar un fluviu, cel al civilizaţiei occidentale, iar cei ce nu trăiesc pe malurile lui se vor rătăci în nisipurile deşertului, puţini sunt cei care, realisti, l-au văzut transformându-se treptat în râu, apoi într-un fir de apă, ce se pierde printre dune. În timp ce nisipurile deşertului ne acoperă civilizaţia, progresiştii continuă să vorbească visători despre cum va fi transformat deşertul într-o gradină de un verde ecologic.

Se înşeală! Verdele acela este steagul verde al Profetului!

Print Friendly, PDF & Email

10 COMENTARII

  1. „Primavara” verde araba a inceput cu mult inainte, in Gaza.Gaza nu este un teritoriu cu un statut nedefinit, ci un stat in toata regula, chiar daca nu este (si nu merita) sa fie recunoscut ca atare.
    Acea primavara a inceput in 2005. Pe atunci Israelul s-a dezangajat in mod unilateral din Gaza, si-a retras complet trupele, si-a fugarit de acolo proprii locuitori si a predat administratia Autoritatii Palestiniene.
    Un an mai tarziu se organizeaza alegeri in Gaza. La alegeri se inscrie sa participe si Hamasul, binecunoscuta organizatie terorista. Stiind bine ce le poate pielea hamasistilor, guvernul israelian este pe punctul de a interveni pentru impiedicarea particparii lor, dar presiunea americana, menita sa asigure „caracterul democratic” al alegerilor, isi face efectul si iata ca ne trezim cu un parlament avand 56% din locuri din Hamas.
    Aceeasi administratie americana are grija sa felicite imediat poporul palestinian pentru acuratetea alegerilor si pentru rezultalul lor democratic.
    Fine del primo tempo.
    Secundo tempo.
    In 2007 izbucneste partea insangerata a revolutiei de iasomie matasoasa gazane. O insurectie armata a Hamasului matura pur si simplu administratia Autoritatii Palestiniene si instaureaza un guvern propriu care domneste si acum. In cursul luptelor au fost masacrati sute de oameni, cu sau fara legatura cu vechea administratie. Multi au fugit, gasindu-si adapost la capcaunul sionist. Noul „guvern” se conduce dupa Carta Hamasului, care are doi „stalpi” de baza: lupta pentru distrugerea Israelului si instaurarea unui stat eminamente islamic.

    Daca ne uitam bine, vedem caracteristicile clare ale revolutiilor care au urmat: imbecilitatea occidentului si instaurarea regimului islamic via alegeri „democratice”.
    Asa ca, cu tot respectul, sa-i dam Gazei dreptul de autor al patentului in lumea araba.
    Pentru studiu individual, recomand cititorilor Carta Hamasului.

  2. @1 Execelent comentariu! Iti multumesc pentru exemplul dat, deoarece el se incadreaza perfect in „tiparul comportamental”, sa-i spunem, al „invadatorilor in serie”, adica a ceea ce sunt in realitate fundamentalistii islamici. Uitasem cazul Gazei si al ” ong-istilor” de la Hamas, el completand de minune ceea ce am incercat sa spun. Daca simpli indivizi au ca scuza naivitatea sau imbecilitatea, guvernele occidentale in frunte cu guvernul american nu se pot ascunde si nu-si pot spala pacatele in spatele acestui paravan. Sunt in realitate complici constienti si sustinatori voluntari si activi ai acestei veritabile invazii.

  3. Stire de ieri sau alaltaieri. Soldati dintr-un centru de detentie afgan pt talibani au ars cateva Coranuri. Nu de orice fel, ci date detinutilor (tiparite si cumparate din SUA pe banii contribuabilului american) si pe care detinutii le-au folosit ca sa isi transmita mesaje intre ei. Deci, prima „desecrare” a fost comisa de musulmani. Dupa ce s-au prins de schema talibanilor captivi, administratia inchisorii a confiscat cartile purtatoare de mesaje sfinte si a dispus distrugerea lor. A urmat tambalaul obisnuit: urlete, multimi descreierate, numarul obligatoriu de morti si raniti (printre care soldati americani). Si numarul prompt si obligatoriu de „cer iertare” oferit de Obama lui Karzai si gloatei turbate.
    Asta a fost introducerea. Acum urmeaza efectul in Libia. Gloate locale au protestat si ele viguros, iar in urma lor a fost vandalizat cimitirul din Benghazi al fortelor aliate din al II-lea razboi mondial, in care se afla inmormantati o parte dintre cei cazuti in campaniile din desert (americani si britanici). Iata recunostinta islamistilor pentru ajutorul pe care l-au primit impotriva lui Gaddafi. Ajutor pe care l-au implorat, pentru „prevenirea unei catastrofe umanitare”.

  4. Il admir pe Samuel Huntington, nu pot insa impartasi viziuna sa unilaterala si lipsa cunostintelor in ceea ce priveste cultura si civilizatia orientala. a se vedea dezastrul produs in Iugoslavia de o decizie politico-militara nefundamentata pe realitatea sociala.
    De fapt, „Revolutia araba” sustinuta evident de catre Statele Unite si, partial, de catre Uniunea Europeana, are un substrat local, in sensul ca societatile arabe, ajunse la un nivel economic superior, au resimtit nevoia unei modernizari politice. Nu ii poti impune sub nici o forma unui orasean din Libia, educat, cu acces la internet, sa accepte un sistem politic al triburilor.
    Natural, democratia din tarile arabe este cu totul alta decat aceea din Occident, examenul Statelor Unite in ceea ce priveste politica in Orientul Apropiat si Mijlociu constand in capacitatea de legitimare a politicii americane tinand cont de specificul societatilor supuse unor transformari deosebit de complexe in plan politic.
    In aceeasi ordine de idei, Rusiei ii convine o America stangace, brutala, care sa confirme nevoia unei redesenari a lumii post-criza intr-o structura bipolara. Plus cresterea pretului petrolului de provenienta iraniana. Lui Putin nu i-ar pica bine de pilda o politica externa inteligenta a Statelor Unite care sa conduca la recunoasterea Americii drept lider mondial incontestabil in cadrul unei lumi multipolare („Nonpolarismul sau pluripolarismul neconvenţional / transnaţional asimetric”, cu o lume in curs de a fi structurata in jurul SUA si al Uniunii Europene).

  5. De fapt, “Revolutia araba” sustinuta evident de catre Statele Unite si, partial, de catre Uniunea Europeana, are un substrat local, in sensul ca societatile arabe, ajunse la un nivel economic superior, au resimtit nevoia unei modernizari politice. Nu ii poti impune sub nici o forma unui orasean din Libia, educat, cu acces la internet, sa accepte un sistem politic al triburilor.

    Andra, substratul local exista, dar nu este acela pe care il descrii mai sus (ca fapt divers, descrierea ta este marxista, bazata pe lupta de clasa). „Primavara araba” nu a fost opera activistilor democratiei liberale sau a stangistilor care isi confunda propriile dorinte cu realitatea, ci manifestarea cea mai profunda a valului islamic care s-a ridicat impotriva liderilor arabi care nu erau indeajuns de radicali. Rezultatele s-au vazut.

    Islamic supremacists win 80% of Egypt’s parliament vote
    Biroul electoral central a anunțat duminică că partidele islamiste au obținut mai mult de 80% din locurile camerei superioare a Parlamentului egiptean.

    Partidul Libertate și Dreptate al Frăției Musulmane a obținut 58% din locurile disputate, în timp ce partidul salafist Al-Nour a obținut locul al doilea cu un sfert din numărul total de locuri. Partidul național Waft a terminat pe locul al treilea cu doar 7% din voturi. […]

    Islamiștii au dominat și votul pentru camera inferioară a Parlamentului, Frăția obținând 38% și Al-Nour 27%.

    Cand idiotul de Wael Ghonim, chipurile o mare figura a societatii civile egiptene, a vrut sa spuna un cuvant in Piata Tahrir din Cairo, islamistul Qaradawi, cel mai puternic om din Egipt, l-a trimis dupa tigari.

    Google executive Wael Ghonim, who emerged as a leading voice in Egypt’s uprising, was barred from the stage in Tahrir Square on Friday by security guards, an AFP photographer said. Ghonim tried to take the stage in Tahrir, the epicentre of anti-regime protests that toppled President Hosni Mubarak, but men who appeared to be guarding influential Muslim cleric Yusuf al-Qaradawi barred him from doing so.
    Ghonim, who was angered by the episode, then left the square with his face hidden by an Egyptian flag.

    Qaradawi gave a Friday sermon in the square, where hundreds of thousands of people gathered a week after Mubarak’s fall, in which he called for Arab leaders to listen to their people.

    Cat despre Libia, Libia este o societatea tribalizata care a fost aruncata in razboi civil de islamistii din est, din Benghazi, cu ajutorul Frantei, Marii Britanii si Statelor Unite ale Americii. Ca si vecina sa Tunisia, se indreapta spre un regim islamic. Asta este singura modernizare politica pe care o doreste lumea araba.

  6. Il admir pe Samuel Huntington, nu pot insa impartasi viziuna sa unilaterala si lipsa cunostintelor in ceea ce priveste cultura si civilizatia orientala. a se vedea dezastrul produs in Iugoslavia de o decizie politico-militara nefundamentata pe realitatea sociala.

    Din prima fraza trag doua concluzii:
    1. nu ai citit Samuel Huntington
    2. nu ai citit articolul pe care il comentezi.

    examenul Statelor Unite in ceea ce priveste politica in Orientul Apropiat si Mijlociu constand in capacitatea de legitimare a politicii americane tinand cont de specificul societatilor supuse unor transformari deosebit de complexe in plan politic.

    poftim?

    Lui Putin nu i-ar pica bine de pilda o politica externa inteligenta a Statelor Unite care sa conduca la recunoasterea Americii drept lider mondial incontestabil in cadrul unei lumi multipolare

    andra, te pierzi in propriile-ti rationamente.
    pluripolaritatea lumii presupune existenta opozitelor. o lume pluripolara/bipolara/transnational simetrica a fost in perioada razboiului rece. pina a invins occidentul, altii zic ca din contra. acum este intradevar pluripolara: pe de o parte occidentul in frunte cu o America adusa in faliment moral si economic de un presedinte care a crescut si a trait pina sa devina presedinte printre comunisti si teroristi (vezi asta, o europa pe punctul de a face implozie din cauza slabiciunii ei patologice; pe de cealalta parte rusia, china, islamul radical. Stinga din intreaga lume se plinge de „unipolaritatea” lumii care se afla sub dominatia americii capitaliste, rasiste si inumane (si o face la fel ca tine, in cuvinte complicate si lipsite de sens), in timp ce isi dezvolta o pluripolaritatea chiar in centrul marilor orase: http://inliniedreapta.net/zus/.

    de Huntington puteai sa te prefaci ca l-ai citit si multi poate nu si-ar fi dat seama, dar macar articolul puteai sa-l citesti. 🙂

  7. andra@5 Daca ati citi Ciocnirea Civilizatiilor ( imi pare rau ca nu ati citit-o), scrisa de Huntington, ati observa uimita ca sunteti pe aceeasi lungime de unda in ceea ce priveste „dezastrul produs in Iugoslavia de o decizie politico-militara nefundamentata pe realitatea sociala”
    Totodata o sa va revizuiti total si alte pareri exprimate in comentariu, de genul :” nu pot insa impartasi viziuna sa unilaterala si lipsa cunostintelor in ceea ce priveste cultura si civilizatia orientala” !!
    Daca insa, doriti sa aveti in continuare o parere buna despre „cunostiintele” dumneavoastra in domeniu, va sfatuiesc sa nu o cititi. 🙂

    „Nu ii poti impune sub nici o forma unui orasean din Libia, educat, cu acces la internet, sa accepte un sistem politic al triburilor.”
    Este cumva umor negru ? Putinii oraseni libieni aflati in situatia asta nu l-ar agreea de loc!

  8. Ce treaba are harta lui Huntington cu problema noastra musulmana? Acel razboi a fost declansat de oameni care NU l-au citit pe Huntington.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here