Da, dați vina pe China pentru pandemia de coronavirus (Foreign Policy)

2

Reacția neglijentă în țările occidentale nu e motiv să neglijăm responsabilitatea Chinei. Dacă China ar fi avut un alt guvern, lumea ar fi putut fi salvată de această pandemie teribilă, scrie Paul D. Miller pentru Foreign Policy.

Președintele S.U.A. Donald Trump s-a referit în mod repetat la „virusul chinez” atunci când a vorbit despre pandemie. Mulți dintre criticii săi insistă că termenul este rasist, devenind astfel ecou al propagandei oficiale chineze. Alții, cum ar fi Senatorul american Kelly Loeffler, spun că nu ar trebui să politizăm criza căutând vinovați, ci să ne concentrăm pe colaborarea în lupta comună împotriva unei boli globale care nu face distincție între oameni și nu cunoaște granițe.

Asta e o prostie. Criza este inerent politică, deoarece a fost cauzată în parte de politicieni incompetenți, răuvoitori și corupți. A ignora dimensiunea politică a pandemiei coronavirusului este o modalitate excelentă să ne asigurăm că se întâmplă din nou. Dacă nu dorim apariția unei noi pandemii globale, trebuie să îi tragem la răspundere pe politicienii responsabili de agravarea acesteia, principalul vinovat fiind președintele chinez Xi Jinping. Acesta nu a creat noul coronavirus, dar pașii greșiți ai guvernului său sunt direct responsabili pentru transmiterea sa globală și răspândirea necontrolată, cu toate consecințele teribile asupra populațiilor și economiilor din întreaga lume.

O pandemie globală nu este o forță oarbă a naturii, independentă de voința umană. Este un eșec al guvernării. O analogie cu foametea este utilă. Economistul premiat cu premiul Nobel Amartya Sen a explicat în excelenta sa carte, Development as Freedom, că foameta nu înceamnă în primul rând o absență a alimentelor, ci o absență a informațiilor despre alimente, însoțită de o problemă cu transportul. Există, fizic, suficientă mâncare pe planetă pentru toată lumea. Dacă știți unde este mâncarea și unde sunt oamenii flămânzi, le aduci împreună și oamenii nu mai mor de foame. De aceea, democrațiile consolidate care au piață liberă, care permit circulația liberă a informațiilor și a piețelor, nu cunosc foametea.

În mod similar, o pandemie globală nu se petrece de fiecare dată când apare un nou agent patogen. Apare atunci când lipsește informația exactă despre agentul patogen și când serviciile publice de bază eșuează – în acest caz, lipsa reglementării alimentelor și a piețelor pentru a preveni transmiterea agenților patogeni și eșecul în restricționarea transporturilor și controlul mișcării odată ce aceștia se răspândesc. Atunci când autoritățile reglementează sănătatea publică, acestea circulă informația despre un agent patogen și cooperează pentru a-i controla mișcarea, bolile sunt izolate și pandemiile au puține șanse să apară.

Acestea sunt probleme ce țin de guvernare, nu de știință. Guvernele trebuie să acționeze ca și cum ar fi responsabile de sănătatea publică. Acestea trebuie să încurajeze transparența, să distribuie de bună voie informația (chiar în ce privește eșecurile și ignoranța lor) și să ceară birocrațiilor lor să coopereze între ele, dar și cu organizațiile internaționale de sănătate și cu guvernele străine. O bună guvernare răspunde cererii publice, răsplătește fluxul liber al informațiilor, inclusiv al veștilor proaste, și răsplătește cooperarea în interesul public, chiar și atunci când contravine interesului birocratic parohial. Guvernarea proastă face opusul.

Nu este surprinzător că guvernelor autoritare, cum ar fi cel al Chinei, nu le place să distribuie știri despre ignoranța lor și nu le place să coopereze cu alte guverne. Așa cum a argumentat recent Danielle Pletka, „preocuparea principală a lui Xi nu au fost riscurile asupra protejării vieții sau izolarea virusului, ci mai degrabă repuația lui și a națiunii, locul său în lanțul de aprovizionare global și controlul asupra puterii”. În schimb, „liderii democratici nu se tem de informație și, în consecință, pot judeca eficacitatea eforturilor lor, se pot adapta și ajusta, și pot răspunde fluxului de știri într-un mod care optimizează salvarea vieților”. Pletka și alții au identificat precis modul în care liderii chinezi au mințit și au încercat să ascundă apariția coronavirusului în decembrie și ianuarie pentru a salva aparențele.


citiți și:

STUDIU: Pandemia de coronavirus ar fi fost cu 95% mai mică dacă China ar fi luat măsuri la timp


Dar problema este mai profundă. Deoarece guvernul chinez nu răspunde în fața poporului său, nu s-a obosit niciodată să păzească siguranța și curățenia alimentelor și a piețelor alimentare în mod eficient, lucruru pe care Statele Unite și alte democrații dezvoltate au început să în facă, ca răspuns la presiunea publică și a presei, urmă cu un secol. Factorii politici chinezi nu se confruntă niciodată cu alegătorii, motiv pentru care, de exemplu, a existat foarte puțină reformă de durată și responsabilizare semnificativă după un scandal din 2008, în care zeci de mii de copii chinezi s-au îmbolnăvit și au avut nevoie de spitalizare după ce au consumat lapte contaminat.

Mai simplu spus, guvernul chinez nu dă doi bani pe poporul chinez, și de aceea ignoră piețele în care alimentele sunt extrem de murdare și transmit boli (nu, în ciuda a ceea ce crede Senatorul american John Cornyn, din cauza problemelor ce țin de cultura chineză).

Aceste piețe au ucis acum mii de cetățeni chinezi – și, de asemenea, se dovedesc a fi cea mai mare amenințare la adresa securității și economiei naționale a Statelor Unite și a altor țări în 2020.

Că guvernul chinez, începând cu sfârșitul anului 2019, a mințit și a contribuit direct la crearea unei pandemii globale, moartea a mii de oameni și o prăbușire economică globală, este în mod evident adevărat, și merită invinuit și tras la răspundere pentru aceasta.


sursa: Paul D. Miller, „Foreign Policy” – Yes, Blame China for the Virus

Paul D. Miller este profesor în practica afacerilor internaționale la Universitatea Georgetown și senior fellow la Atlantic Council. A ocupat funcția de director pentru Afganistan și Pakistan în cadrul personalului Consiliului Național de Securitate al SUA din 2007 până în 2009 (FP).
Traducere: Costin Andrieș

Print Friendly, PDF & Email

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here