Ministrul de Externe al Poloniei: Ungaria e o țară „revizionistă”

3

„Ungaria adoptă acțiuni care duc spre un anumit revizionism, iar aici există o anumită convergență a politicii ungare cu politica Rusiei”, a declarat Ministrul Afacerilor Externe al Poloniei, Jacek Czaputowicz, într-un interviu recent acordat săptămânalului polonez wSieci (nr. 33/2018).
„Pentru noi, aceasta este o idee periculoasă. Din principiu, ne opunem oricărui revizionism teritorial”, a adăugat acesta, subliniind că „în ceea ce privește politica față de Rusia, noi împărtășim perspectiva Țărilor Baltice, a Georgiei, Ucrainei și a României, adică a țărilor care se simt amenințate de agresiunea Rusiei, și nu perspectiva Ungariei”.


wSieci: Exact la a zecea aniversare a agresiunii rusești în Georgia, ați vizitat Tbilisi împreună cu miniștrii de externe ai Lituaniei și Letoniei și cu vicepremierul Ucrainei Tbilisi. Nu numai pentru a cinsti  această aniversare, ci și pentru a da un semnal important Rusiei. Un semnal care poate fi redus la afirmația că vecinii Rusiei nu au uitat, ci au tras concluziile cuvenite.

Jacek Czaputowicz: Când am organizat această vizită, am vrut să amintim că în cei 10 ani care au trecut de la ziua agresiunii, Rusia nu și-a schimbat politica. Dar nu ascund că am vrut, de asemenea, să marcăm amintirea memorabilei vizite a celui care a fost Lech Kaczyński. Cuvintele rostite de el la Tbilisi rămân actuale. Acum un deceniu, călătoria celor patru președinți – ai Poloniei, Estoniei, Lituaniei și Ucrainei și a primului–ministru al Letoniei a fost considerată un act de mare curaj din partea statelor noastre. A fost un sprijin important, nu putem să uităm aceasta.

Lech Kaczyński a prezis la Tbilisi că lucrurile nu se vor opri la Georgia. Astăzi Moscova ocupă Crimeea și Estul Ucrainei.

Există o oarecare similitudine în acțiunile Rusiei față de Georgia și de Ucraina, și se poate vorbi, de asemenea, despre o secvență temporală clară; ceea ce s-a întâmplat în 2014 a fost rezultatul anului 2008. (…)

La 10 ani de la momentul în care Lech Kaczynski a spus: „Știm bine că astăzi este Georgia, mâine va fi Ucraina, poimâine Statele Baltice, iar mai târziu poate va veni ceasul și țării mele, Polonia!“,  încă tot nu s-a reușit să găsească remediul împotriva imperialismului rusesc.

Cauzele se află în ceea ce s-a întâmplat în 2008. Reacția slabă a Occidentului la agresiunea împotriva Georgiei a încurajat Rusia să întreprindă noi pași. Rezultatul a fost războiul din Ucraina. În urma războiului din Ucraina, reacția lumii occidentale a fost deja mai hotărâtă. La summitul NATO de la Varșovia s-au luat decizii importante privind prezența militară NATO în Polonia și în Statele Baltice. Dacă Rusia simte slăbiciunea celeilalte părți, încearcă imediat să folosească situația în avantajul ei. Rusia adoptă acțiuni inacceptabile, acțiuni împotriva comunității internaționale, nu numai în regiunea noastră. Mă gândesc la Siria, la atacul asupra familiei Scripal cu folosirea de arme chimice, la ingerințele în procesele electorale, la elementele de război cibernetic. Singurul răspuns poate fi reacția puternică și unitatea lumii occidentale, menținerea sancțiunilor și trimiterea semnalului că nu există acceptare pentru astfel de acțiuni.

Totuși, nu toată lumea vede vreo amenințare dinspre Est. Premierul maghiar Viktor Orban a declarat recent: „Este evident că Ungaria nu simte o astfel de amenințare, nici Slovacia, nici Republica Cehă, nemaivorbind deja de țările din Europa de Vest”. După părerea sa, „ar fi mai bine ca Polonia și Țările Baltice să primească garanții suplimentare de securitate din partea NATO și a Uniunii Europene, în timp ce restul Europei ar trebui să aibă relații comerciale cu Rusia”. Referindu-se la Ucraina, el a spus: „Scopul Rusiei de a restabili statu quo-ul anterior nu pare lipsit de realism”. Oare drumurile Poloniei și Ungariei în politica internațională se despart din ce în ce mai mult?

Avem relații foarte bune cu Ungaria, avem și interese comune, în special în Uniunea Europeană. Ducem politici comune în acest domeniu; și, important, sunt politici eficiente. De asemenea, avem o abordare comună în privința migrației și bugetului UE. Trebuie să ne bucurăm pentru asta. În ceea ce privește politica față de Rusia, diferențele erau vizibile deja dinainte. Noi împărtășim perspectiva Țărilor Baltice, a Georgiei, Ucrainei și a României, adică a țărilor care se simt amenințate de agresiunea Rusiei, și nu perspectiva Ungariei. Suntem conștienți de această diferență clară de opinii. Politica externă poloneză se bazează pe sprijinul necondiționat pentru integritatea teritorială a Ucrainei în granițele recunoscute de dreptul internațional. Într-o declarație recentă, pe care am emis-o în sprijinul Declarației privind Crimeea a Departamentului de Stat al SUA, am afirmat că nu recunoaștem și nu acceptăm anexarea Crimeei de către Rusia. Este în interesul nostru să susținem și să consolidăm dreptul internațional, care respinge folosirea forței ca modalitate de acțiune în politica internațională.

Credeți că în spatele cuvintelor și acțiunilor primului-ministru Orban se ascunde gândul schimbării frontierelor într-o anumită perspectivă? Ungaria, de altfel nu fără temeiuri, consideră că a fost deosebit de nedreptățită.  

Aceasta afirmație merge prea departe. Ungaria are într-adevăr sentimentul unei înfrângeri istorice, ei consideră că au fost privați prea radical de o parte a teritoriului locuit de maghiari. Prin urmare, ei pot adopta anumite acțiuni ducând spre un anumit revizionism. Este un cuvânt puternic – vorbesc de „revizionism” – dar așa putem numi aceasta în mod științific. Iar aici există o anumită convergență a politicii ungare cu politica Rusiei. Pentru noi, aceasta este o idee periculoasă. Din principiu, ne opunem oricărui revizionism teritorial.

Este România pentru Polonia mai importantă geopolitic decât Ungaria?

Nu putem pune problema așa. Colaborăm cu Ungaria în cadrul Grupului de la Vișegrad, întreprindem acțiuni comune. Cu toate acestea, în dimensiunea geopolitică, există diferențe. De asemenea, avem relații foarte bune cu România, deși România este situată mai la distanță. Colaborăm cu Bucureștiul în domeniul militar, înțelegem în același fel problemele de securitate, alcătuim împreună formatul România – Turcia – Polonia, există și „București 9” (grup de 9 țări din regiunie, membre NATO, foste comuniste NT). În septembrie, la București, va avea loc summit-ul Celor Trei Mări. Nu este vorba de  o alternativă: fie Ungaria, fie România. Și cu o țară și cu cealaltă, vrem să avem cele mai bune relații posibile.

(…)

PRELUAT DIN   wSieci, nr. 33/2018, ediția tipărită

Print Friendly, PDF & Email
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentIată cum știm că sancțiunile împotriva Rusiei au efect
Articolul următorIstoria uitată a „miracolului” economic german
Anca Cernea
De profesie medic, Anca Cernea este preşedintele Fundaţiei Ioan Bărbuş, fiica fostului lider si senator naţional-ţărănist. Anca Cernea a fost vicepreşedinte al Tineretului Universitar Naţional Ţărănesc şi al Organizaţiei de Tineret a PNŢCD la începutul anilor '90. În timpul guvernării CDR, Anca Cernea a fost director al Direcţiei Relaţii Internationale în cadrul Departamentului pentru Administraţie Publică Locală al Guvernului României.

3 COMENTARII

  1. Foarte interesant articolul.
    Da, exista elemente pozitive si negative in politica interna si externa a Ungariei si a guvernului Orban.

    Unul din elementele negative este atitudinea calduta fata de Rusia.

    Al doilea element negativ este acest revizionism mai mult sau mai putin voalat si privirea uneori nostalgica catre memoria amiralului Horthy, echivalentul maghiar al maresalului autonumit Ion Antonescu.

    Este interzis sa intram in panica in privinta acestor elemente negative.
    Ungaria este o tara mica, nu foarte puternica economic. Nici un revizionism maghiar nu poate avansa in fata unei opozitii unite romano-slovaco-sarbesti.
    Fiecare din parte din aceste tari e suficient de puternica, impreuna sunt de nezdrobit.
    Maghiarii care cultiva nostalgia lui Horthy trebuie facuti de rusine, fara exceptii si abateri.

    In acelasi timp, e interzis sa se intervina in politica interna a Ungariei, fie in favoarea partidelor concurente, fie in favoarea retelei-paianjen a lui Soros.

    Orban este evident raul cel mai mic in privinta elementelor negative.

    Este nebun cine crede in convertirea la fapte bune a paridului nazist Jobbik.

    Aia-s nebuni de-a binelea si au ramas asa, in pofida ipocriziei „democratice”.
    Jobbik este singura alternativa cu sanse reale fata de Orban, iar alianta lor cu socialistii e de-a dreptul scelerata.

    Sprijinul fata de alianta oportunista a lui Jobbik cu socialistii este absolut iresponsabila si sinucidere curata pentru cine o intreprinde.

    In loc sa se vaicareasca, Romania ar face bine mai bine sa-si dezvolte independenta energetica ca sa poata ea sa-i vanda Ungariei gaze naturale, in locul Rusiei.

    O astfel de evolutie ar face minuni pentru soliditatea NATO, prietenia cu Ungaria si dezlipirea ei de imbratisarea Kremlinului.

    In acelasi timp, trebuie remarcate si laudate elementele pozitive din politica Ungariei.

    Unul este respectul si toleranta fata de micile minoritati nationale romane, slovace si sarbe.

    Ungaria este singura tara din Europa cu o minoritate evreiasca importanta (60-80 de mii de suflete) ale carei drepturi cetatenesti sunt respectate si care este la adapost de agresiune fizica, violenta si discriminare.
    Iar atitudinea fata de comunitatea evreiasca este „canarul din mina”.
    Cand evreii sunt supusi la suferinte, tot felul de alte nenorociri asteapta locul si societatea respectiva. Asta trebuie sa fie clar pentru orice observator al istoriei si realitatii europene.

    Am ajuns si la elementul cel mai pozitiv al politicii lui Orban, respingerea hotarata, eroica as zice, a invaziei migratoare musulmane si combaterea hidrei sorosiste, ciumele gemene care bantuie in Occident.

    Toata cinstea lui Orban pentru sustinerea fara scuze a bazelor iudeo-crestine a civilizatiei europene, pentru care merita sa ne luptam cu tot sufletul.

  2. In linii mari d le Stefan aveti dreptate, dar sa nu uitam ca ungurii si polonezii sunt legati afectiv,atitea relatii medievale regi unguri pe tronul Poloniei si invers.Practic sunt dupa parerea mea cele mai sovine popoare din Europa,traiesc cu amintirea Evului mediu,din pdv de vedere a lor ei sunt ultimii husari si honvezi ai Europei.Sa nu uitam ca impreuna au participat la sfisierea Cehoslovaciei..da da Polonia in 1938 era aliata Germaniei si Ungariei.Nu este in intentia mea de a crea rezerve si indoieli vis a vis de Polonia,ci doar prudenta .Iar despre Ungaria atita timp cit diplomatii nostri abia au un liceu si vin pe filiera PCR PSD, adica niste agramati,analfabeti,bisnitari prin Ungaria..sa nu ne mire atitudinea statului ungar vis a vis de noi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here