Mai mulţi prieteni îşi descoperă admiraţia pentru mijloacele forte.

Într-un text de inspiraţie criticatacă, Dan Tăpălagă mărturiseşte credinţa în acţiunea benefică a biciului. Şi nu orice bici, ci unul mânuit cu măiestrie de experimentaţi în ale biciului: „această ţară are încă nevoie de biciul extern pentru a putea progresa.” Dacă nu înţelegem asta, dacă nu adoptăm filosofia „biciului extern”, am fi un soi de vadimi lepenişti, încuiaţi extremişti, nu luminaţi ”patrioţi europeni”.

Andreea Pora deplânge şi ea „clasa politică, cu aceleaşi apucături de 20 de ani”, care nu ar fi în stare să împlinească acordul european. Andreea are însă o speranţă. Nu-i totul pierdut,   „depinde doar de hotărârea Europei s-o aducă pe drumul cel bun.”

Lidia Moise, în 22, spune că „Europa” (iarăşi „Europa”, fără a preciza care dintre ele, continentul, Consiliul Europei, cei 28, 27, 26, 23, cei 17?) „își întărește frontul fiscal”. Mai modest, analitic, fără patriotism europenesc, Lidia trage concluzia: ”E clar că disciplina fiscală se va instala cu nuiaua pe masă.” Dar cum  marele proiect ”țintește viitorul”, este limpede că nuiaua e justificată. Unde mai pui că a ”corectat o scăpare a termenilor Tratatului de la Maastricht”. Să nu vă gândiți că ”scăparea” ar fi ideea nebuneacă de a avea o monedă unică și pentru germani și pentru greci, și pentru olandezi și pentru români. Nu, ”scăparea” de până acum era doar că nu se aplicau penalități grecilor care nu devin germani, și nici românilor (când vor intra în Zonă, dacă vor intra vreodată) care nu vor fi în stare să devină olandezi, în ciuda loviturilor de bici.

Să ne uităm mai bine cine-l mânuiește. A fost vreun mânuitor de bici animat de patriotism european în chestiunea vânzării către Rusia a navelor de tip Mistral? Dar când a semnat Pactul… acordul cu Rusia pentru a construi North Stream, în disprețul intereselor Poloniei și Țărilor Baltice, pentru a deveni apoi șeful boardului North Stream, domnul Schroeder, predecesorul doamnei Merkel, tot din patriotism european va fi acționat? Asta ca să dăm doar două exemple de înalt patriotism şi solidaritate europene.

Exasperați de ceea ce credem a fi progresele lente ale României, confruntați cu rezistența feroce a Sistemului (dar era de aşteptat altceva?), speriați că vom fi „centrifugaţi” dacă nu ne agățăm de Titanicul celor 17, ne abandonăm amorţindu-ne simţul critic, şi ajungem să binecuvântăm biciul extern și nuiaua. Sau, parcă într-un reușit proces de reeducare, chiar să ne bucurăm de aşa ceva.

Între accesele de entuziasm masochist, să zăbovim puţin asupra textului lui Andrei Cornea care descrie cum ar arăta „Europa” noului acord şi măreţului proiect, fără Marea Britanie: Es ist verboten!