FUNDATIA IOAN BARBUS

CELE MAI CITITE

Eliade din 1937, intelectualii de azi şi realitatea: piloţii orbi (II)

In prima parte am vorbit despre mentalitatea revoluţionară care l-a făcut pe Eliade să scrie Piloţii orbi, articol de tinereţe răspîndit cu zel. În cele ce urmează – despre discernămâtul moral al celor care citesc cu nesaţ textul lui Eliade din 1937 şi susţin că e actual.

Culmea e că şi printre intelectualii români, şi printre cei din lumea întreagă, ţipetele de indignare şi vocile de condamnare nu s-au auzit niciodată proporţional cu mărimea răului din societate. Pentru răul mic, scandal mare, pentru răul mare, scandal mic.

Perioada interbelică a durat doar 20 de ani, comunismul cel puţin 40, (dacă admitem că s-a încheiat cu totul în 89, ceea ce nu e chiar exact).

Perioada interbelică a fost criticată, la vremea ei, cam de toţi intelectualii, de pe diverse poziţii. Însă comunismul, la vremea lui, a fost criticat numai de câţiva, ale căror voci nu se auzeau în public – poate doar, cu riscurile şi jertfele aferente, la Europa Liberă.

Iar condamnarea comunismul îl costă scump şi în ziua de astăzi pe omul politic sau intelectualul public ce şi-o asumă; a se vedea vociferările din Parlament, când Băsescu a citit raportul Comisiei Tismăneanu, şi faptul că atacurile, obraznice şi dezgustătoare, împotriva acestui act de justiţie istorică, şi autorilor săi, nu contenesc nici acum. În acest context, readucerea în lumina rampei a textului despre piloţii orbi ar putea să poarte şi un mesaj subliminal: „politicienii interbelici erau un dezastru, uite, şi Eliade era exasperat, nu se mai putea, – deci nu mai faceţi atâta caz că i-au omorât comuniştii”.

Şi pe plan mondial, toată lumea se indignează împotriva tarelor capitalismului occidental. Mult mai puţini sunt cei care îl apără. Conservatorii americani şi britanici, Şcoala austriacă, Voegelin, Jean François Revel, Kolakowski, Olavo de Carvalho sunt mai mult pentru cercurile de „iniţiaţi”. În presă, librării şi universităţi, mentalitatea revoluţionară işi extinde hegemonia, ocupând mai tot spaţiul public cu stânga marxistă, sau mai nou, multiculturală, islamul jihadist, idioţii utili, tovarăşii de drum, creştini pacifişti, preocupati de “justiţia socială”, liberali, ecologisti, etc.

Să sperăm să nu avem ocazia de a vedea cine se va mai încumeta să critice, dacă normalitatea actuală a ceea ce numim Lumea Liberă va dispărea, împlinindu-se în cele din urmă visul celor care ii doresc sfârşitul şi rămânând să domnească pe glob alte modele, mult mai puţin criticate de intelectuali: cel rusesc, chinezesc, legea islamică, sau atotputernicia socialismului tehnocratic global. Avem motive să ne temem că cei mai mulţi intelectuali nemulţumiţi azi de normalitatea bălţată se vor alinia repejor la uniformitatea monocoloră a noii dictaturi.

Intelectualii români de azi – care citesc cu nesaţ textul lui Eliade din 1937 şi susţin că e actual – faţă cu realitatea Europei de Est din 2010
De vreme ce, în ciuda meritelor lor indiscutabile, nu toţi absolvenţii de studii superioare au fost numiţi la ICR în locul lui Patapievici, nu este de mirare că mulţi intelectuali români au trecut în opoziţie. Îl critică, aşadar, pe Băsescu, în vreme ce toată presa şi televiziunile mogulilor, şi toţi răspândacii urlă cât ii ţine gura că e dictator şi vrea să limiteze libertatea presei. Criza economică, greşelile guvernului Boc, şi o mulţime de defecte de care este plină viaţa publică românească fac ca mulţi intelectuali să o declare insuportabilă: să vină cine-o fi numai să nu mai fie ăştia. La fel ca în piloţii orbi ai lui Eliade, critica o fi parţial justificată dar este în orice caz total disproporţionată. Cu mult mai radicală decât simpla constatare de bun simţ că lumea este imperfectă şi sunt lucruri făcute prost, care trebuie îndreptate. Nu, e urgent, trebuie daţi jos, să vină cine-o veni, nu contează ce se întâmplă după aceea. Şi totuşi, pe vremea lui Iliescu-Năstase era mult mai multa linişte, deşi libertatea presei era călcată în picioare, iar oameni precum Mugur Ciuvică şi Ovidiu Iane erau ridicaţi de pe stradă, anchetaţi, chiar arestaţi pentru simpla “vină” de a fi circulat pe internet un text despre averea lui Adrian Năstase. Iar pe vremea lui Iliescu-Roman, veneau minerii. Dar textul cu privire la piloţii orbi nu a fost comparat cu actualitatea pe vremea lui Iliescu, Năstase şi Roman, ci acum, pe vremea lui Băsescu şi a lui Boc.

Fenomenul se regăseşte frapant de asemănător şi în celelalte ţări din Est. În Rusia lui Elţin toată lumea critică dezordinea şi haosul de după prăbuşirea URSS. Sub Putin, s-a făcut linişte, jurnaliştii incomozi şi criticii regimului sunt reduşi la tăcere în mod exemplar sau “se sinucid cu un glonţ in ceafă”. Mai recent, şi Ucraina s-a liniştit, presa devenind cuminţică, problemele parcă s-au rezolvat ca prin farmec, Iuşcenko nu a fost reales, nu mai crâcneşte nimeni. În Polonia, ziariştii şi intelectualii cu cea mai mare vizibilitate, Gazeta Wyborcza, vestitul Michnik şi tot imperiul mediatic al stângii, protestau, denunţau, ironizau şi condamnau cu hotărâre lustraţia şi, în general, orice făceau sau spuneau fraţii Kaczynski. Acum, după accidentul enigmatic de la Smolensk, de când stânga liberală pro-rusă are toata puterea, criticii de meserie sunt mult mai „constructivi”. Se fac că nu vad slugărnicia puterii actuale faţă de Rusia, trec cu vederea afaceri de corupţie şi abuzuri incomparabil mai mari decât cele pe care le criticau înainte. Şi nu îi mai îngrijorează decât fratele rămas în viaţă al Preşedintelui Lech Kacyznski şi refuzul unora dintre polonezi de a înghiţi explicaţiile de două ruble ale anchetei conduse de Putin privind prăbuşirea avionului.

Se instalează liniştea. Imperiul sovietic se reface, la Casa Albă nu mai e Bush, omul cel mai criticat din lume, (desigur, tot de intelectuali) chiar după ce şi-a terminat mandatul. Scutul antirachetă nu se mai pune. Putin e hotărât, în faţa lui nu prea mai stă nimic, şi deja nu mai are critici.

Dacă, Doamne fereşte, după Băsescu, vom avea un preşedinte pro-moscovit, gen Komorowski sau Ianucovici? Nu e deloc imposibil, fenomenul pare să ia proporţii epidemice în această parte a lumii. Credeţi că nu se vor găsi la noi candidaţi pentru acest rol? Dar Geoană ce căuta la Moscova pe furiş înainte de alegeri? Dacă vom avea parte de un neo-Iliescu, să vedem cine îmi va mai trimite articole alarmiste, cum că ţărişoara noastră, acum ca şi în perioada interbelică, e condusă de piloţi orbi? Şi nu mă gândesc la gesturi publice, asumate de presă şi intelectuali, mă întreb doar cine va mai îndrăzni să tulbure liniştea cyberspace-ului forwardând la toată lista sa de contacte textul apocaliptic al lui Eliade, şi susţinând că e actual.

Răul brut pare a fi mult mai acceptabil intelectualilor decât răul amestecat cu binele.

La tinichigii s-ar putea să întâlnim mai mult simţ al realităţii.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Anca Cernea

Anca Cernea

De profesie medic, Anca Cernea este preşedintele Fundaţiei Ioan Bărbuş, fiica fostului lider si senator naţional-ţărănist. Anca Cernea a fost vicepreşedinte al Tineretului Universitar Naţional Ţărănesc şi al Organizaţiei de Tineret a PNŢCD la începutul anilor '90. În timpul guvernării CDR, Anca Cernea a fost director al Direcţiei Relaţii Internationale în cadrul Departamentului pentru Administraţie Publică Locală al Guvernului României.

8 Comments

  1. calehari
    27 October 2010

    Intelectualii despre care vorbesti sunt , cel putin in Romania ” ai nostri , dintre noi , pentru noi ” ca si parintele democratiei originale . Un presedinte si niste intelectuali ” Pentru Linistea noastra “. Andreea Pora scria de curand , despre o Romanie in care nenorocirea va exista dar undeva nestiuta , ascunsa de Media departe de noi . ” Au mai existat asemenea Romanii . Zac tacute in ADN-urile lui Ceausescu , Iliescu si Nastase ” spunea ea realista , nu profetic , pentru ca stim cu totii ce va urma . Raul nu va mai exista , Binele Sistemului va domni in liniste peste o Majoritate de slugi despre care Custine spunea : ” As fi putut spune Onoarea , daca acest cuvant ar fi avut vreo noima la niste oameni carora trebuia sa le pui calusul in gura pentru a-i conduce dupa PLACUL LOR. ”
    Cu cizmarii m-am lamurit , zici ca tinichigii ar fi mai de soi ? ????

  2. Pataphyl (Andrei R.)
    27 October 2010

    …este exact continuarea pe care o așteptam, înseamnă că nu m-am ramolit complet și am decriptat corect articolul lui Eliade. Despre tinichigii, numai de bine! ????

  3. GMT
    27 October 2010

    Acum nu vreau sa fiu pricinos, dar nu stiu ca Mircea Eliade sa fi scris un text la fel de vehement la adresa dictaturii comuniste, pe masura “pilotilor orbi”. Poate ma inseala memoria.

  4. Costin A.
    27 October 2010

    Grozav! Lucruri simple, spuse clar, lucruri care desi evidente, sint invizibile multor oameni inteligenti. Din pacate inteligenta estem de regula, insotita de un orgoliu si vanitate care o depasesc in marime si care ajung sa dicteze gindurile si actiunile. Anca, GMT, ma bucur teribil ca am facut pasul asta! ????

  5. joness
    27 October 2010

    Rusia nu se reface, ci moare incet-incet din cauze demografice, precum tot Estul Europei. Sunt din ce in ce mai ridicoli si mai depasiti cu pretentiile lor de mare putere. Oricum, pana la rusi, noi avem de rezolvat problemele mari de la noi. Si polonezii si cehii au fost sub ocupatie ruseasca, mai dura decat la noi, si totusi s-au descurcat mai onorabil si atunci, si acum.

    Problema Romaniei sunt vatafii nostri, la fel ca pe timpul otomanilor, cand mai rau decat turcii jefuiau slugile lor locale. E problema unei comunitati lipsita de solidaritate, in care conteaza doar supravietuirea imediata, si aceea doar pe termen imediat, in cel mai facil mod posibil si, daca se poate, insotita si de satisfactia lucrului necuvenit, obtinut de la altul. O comunitate marginala, ce a trait in bordeie cu pamant pe jos pana in 1970, ce nu poate genera decat frustare atunci cand se raporteaza la standardele civilizatiei europene vestice.

    O sa se rezolve si asta pentru o parte din populatie. 15% au plecat deja, probabil proportia va mai creste pana spre 20, poate 25%.

    Restul vor ramane sa vegeteze in continuare asa cum o fac dintotdeauna, uitandu-se peste gard la vecinul si barfindu-l la poarta. E ceea ce isi doresc de fapt, standardele alea de care ziceam mai sus nu le provoaca decat enervare, “ii scoti din ale lor”. A, daca s-ar putea sa vina direct rezultatele, Pai atunci sa fie primit, pupati-as talpa boier mare! (Dupa care urmeaza un “bagami-as p*** in mata de hot nenorocit” cand boierul se intoarce cu spatele).

    Desigur, de vina sunt rusii.

  6. huligana
    27 October 2010

    Pilotii ca pilotii, atentie la turnul de control! Imi place optimismul lui joness, dar daca nu-si adulmeca singuri mirosul de hoit…

  7. Florina B.
    27 October 2010

    Ca sa fiu cinstita, eu sunt foarte mandra de cum ne-am purtat in timpul turcilor timp de sute de ani. Mai ales acum cand vad cum s-au flexibilizat in numai cativa ani “standardele civilizatiei europene vestice” in fata musulmanilor.

  8. CetateanulDinSTOmer
    27 October 2010

    Dna Cernea, mai demult facusem o discutie cu cei de la patrupedbun prin care ma oferisem sa scriu din cand in cand la ei; articolul dvs ma face sa-mi para rau ca, din motive de timp, n-am “dus pana la capat”.
    Aveti dreptate, de multe, prea multe ori, tinichigii sunt mai realisti decat blestematii de intelectuali, printre care ma numar. Si aqsta e trist.
    M-am certat cu (aproape) toti prietenii, cu toata familia, practic, m-am despartit de fosta “logodnica-to-be”, pe motive de “anti-pro-basism”, si, culmea, am ajuns sa consider azi ca, daca ar putea candida la al 3-lea, nu l-as mai vota. Poate oi fi ajuns si eu spalat pe creier, dracu stie.
    Oricum, daca mi-ati mai acorda odata ocazia sa scriu aici, cu siguranta n-as mai “rata”.
    Enfin, nu pt. asta va scriu aici.
    E adevarat, umbla pe net tot felul de texte din astea perverse, a primit si unchi-miu unul, si daca aveti rabdare, cititi-i si reactia :
    http://politikolukul.blogspot.com/2011/01/spam-analiza-de-text.html
    ,si tineti cont ca ea, reactia, vine din partea unui votant aproape furibund pro-Geoana.
    Si unchi-miu a primit, deci, d-astea, si asta, e clar, se intampla pt ca sambata (adica azi) se parafeaza “alianta” cal-magar PNL-PC-PSD, si deh, oamenii se pregatesc sa castige.
    Eu inca mai sper sa nu se intample, dar…….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *