Despartirea domnului Liiceanu de GDS este un moment mai degraba de melancolie decat de surpriza. GDS este una dintre cele mai longevive, daca nu cea mai longeviva, organizatie a sectorului societatii civile/ong/non-profit romanesc: 30 de ani!
O mare relevanta si o mare promisiune la inceputul anilor 90, a trait pentru mai bine de doua decenii si jumatate dupa aceea din inertia asteptarilor create…
Micile succese in prezenta publica -ici si colo- au fost mai degraba o reamintire constanta a ceea ce ar fi putut sa fie decat un semn de eficienta si performanta organizationala. A fost de partea buna a lucrurilor mai tot timpul, cu o desuetudine, uneori ridicola, alteori miscatoare.
O entitate imposibil de descris: forma, fond? Care forma!? Care fond!? Nu am intalnit inca un membru GDS care sa poata descrie care e logica a ceea ce se intampla acolo, cand si daca se intampla. Aveau loc „sedinte”, dadeau „comunicat”, uneori un „premiu”, alteori „demisie”, se mai certau, se mai impacau… Viata…
Au renovat sediul odata sau de doua ori. Au fost momente de mandrie. „Ai vazut, GDS a schimbat covoarele. Se relanseaza GDS.” Nu s-a relansat niciodata. A ramas asa, etern lansat, in perpetua deriva bine intentionata, democratica, liberala, progresista, nu importa pana la urma, buna intentie conteaza…
Au fost persecutati de varii regimuri politice. Odata erau sa fie dati afara din sediu… Nu stiu de ce dar cand te gadesti la GDS, te gandesti in primul rand la „sediu”: „Au un sediu frumos pe Calea Victoriei”. Si apoi: „Ii da afara urmatorul regim? Nu-i da? Cand vor strange iar bani sa il renoveze?”
Si uite asa au trecut lunile, anii, deceniile…
Poate ca intr-o zi un student in stiinte administrative si organizationale va scrie un studiu de caz bazat pe aceasta longeviva, bine intentionata si inofensiva organizatie. Va trebui sa fie cineva expus nu doar la teoriile organizarii sociale ci si cineva care a citit Kafka, intelege Ionesco si mai ales realizeaza ca logica „momentelor” lui Caragiale poate fi gandita si prin prisma „lungii durate” a scolii de la Annales:
Lungi si lente procese sociale care se desfasoara pe lungi si lente durate de timp, implicand lungi si lente institutii si organizatii care se misca lung si lent in istorie, implicand lungi si lente mase de oameni profund dezorientati de lunga si lenta evolutie care ii duce prin ciclul de viata si nimeni nu intelege de ce si unde si cand va fi urmatoarea sedinta de grup dar pana la urma nu asta este problema, problema este ca sediul trebuie renovat cam o data intr-un deceniu. Si deceniile trec repede cand proiectam momentul si schita la scara istorica a lungii durate…
Dragos Paul Aligica
SURSA Facebook
11 Comments
Dana
4 October 2019Iertare. Club inchis, impact in afara aproape de zero.
In vremuri in care era nevoie ca de oxigen de repere, cu totul altele decit cele ale omului.nou (macar in anii 90 mai erau sperante, dinspre Vest. S.au dus si acelea).
victor L
4 October 2019@ nae girimea,
„orientind gresit societatea astfel incit sa ajunga la votarea lui Basescu ( stiti , cu „tepele” din Pta Victorie )”
Si pe cine ai fi preferat tu? pe Nastase, pe bidon gol sau pe „Mihaela, dragostea mea!”?
DanS
4 October 2019Salve Victor,
Vezi ca Geoana mai are cateva zile pana la acting NATO Deputy Secretary General, prin urmare, normal ar fi sa i se arate respectul cuvenit.
Din pacate, Traian Basescu a involuat, ajungand un om tare mic.
victor L
4 October 2019@ DanS,
ai ocolit intrebarea: si tu l-ai fi preferat presedinte pe „Mihaela, dragostea mea!”?
Sa-ti intre in cap: dupa ce ai fost doua mandate ca Presedinte al Romaniei, nu mai poti avansa. Iar a fi adjunctul secretarului general NATO, nu e mai presus de Presedintele unei tari.
In timp ce Basescu dadea acces la arhiva Securitatii, Geoana se lamenta, „nici noi n u mai stim citi sintem”.
Condamnare4a comunismului il va costa pe marinar.
DanS
4 October 2019Victor,
Bineinteles ca nu, dar am puterea sa recunosc ca am gresit; in prezent, cred ca alegerea lui Geoana era raul mai mic in 2009.
Referitor la pozitia in NATO, o fi cum zici, nu comentez, vreau sa spun ca omul a fost un prieten al Americii, nu al rusilor, cum a fost prezentat de toata media romana.
Numai de bine
Anca Cernea
4 October 2019Poziția în NATO nu reprezintă o garanție morală pentru Prostănac, ci reflectă o vulnerabilitate a NATO.
dorin
4 October 2019Nu stiu ce legatura are gds/22 cu “geana-manca-ti-as”, dar din cateva sedinte de grup cu invitati au iesit niste directii/solutii in momentele respective de descumpanire…
Si, in fond, exemplificarea unui mod ineficient (ca si p.a.c.) al unei parti a inteligentsiei de a concepe politica…
Dupa informatiile mele (spre deosebire de dan-s) prostanacul este clar omul kremlinului-moskowitz, si tot ce sper este ca NATO are o garnitura serioasa de conducere prin culise, ca ce s-a afisat in ultimii ani e ciudat-rau…
LivStOmer
4 October 2019Mda. In calitate de cititor constant de 22 imi spun si eu parerea: ineficienta organizationala e pana la urma doar un simptom, inca ajung sa cred ca e mai bine ca sunt ineficienti. Problemele grave (si probabil irezolvabile) sunt pro-rusismul si userismul majoritatii membrilor, incepand cu seful, Andrei Cornea. Nici nu stiu de ce imi mai pierd timpul cu revista aia. Iar discutiile acelea publicate de ei, sunt, in ultimii ani, din ce in ce mai sterile si mai stupide. Dealtfel chiar Cornea, in raspunsul din 22 dat lui Liiceanu, isi asuma ridicolul si irelevanta. Mi-ar placea sa cred ca e adevarul la mijloc, ca in multe certuri din astea, dar nu pare a fi cazul.
DanS
4 October 2019Ziua buna Tuturor,
Doresc sa lamuresc interventia mea pe subiectul Geoana – numit Prostanac de Iliescu, facut vinovat de pierderea repetata a alegerilor de catre Nastase, luat in balon de Sputnik cu ocazia nominalizarii NATO, cred ca omul si-a castigat dreptul la o re-evaluare; sa vedem daca o va incheia cu succes. De asemenea, a fost sustinut atat de Presedinte cat si de Guvern, ceea ce ma face sa cred ca a fost o alegere a SUA in cunostinta de cauza; daca pentru SUA e omul potrivit, fiind preferat altor candidati, cred ca si pentru noi este.
De urmarit
Numai de bine tuturor
Zev
4 October 2019@DanS – Mno, buna sa-ti fie inima. Treaba cu Geoana, in umila mea opinie, e undeva la mijloc. Adica, politician inept, administrator public si diplomat okay. Nu vre-un star, dar okay. Operator cogent, nu Titulescu. Ii dau dreptatea ei si Ancai Cernea, mm, totusi PSD. Istoria recenta (in masura in care poti sa spui recenta cand vorbesti de trei decenii, dar ma rog, comparativ cu PSDistul ala de Hammurabi, hei, e nici macar alaltaieri) recomanda prudenta. Orifum, ambasadoriatul in SUA l-a apropiat de decidentii de-acolo. Prin felul in care s-a pozitionat. A incercat si Mihnea Constantinescu, dar nu i-a iesit asa bine, pentru ca nu avea deschiderea usilor interne pe care apartenta la PSD a garantat-o pentru Geoana. De-aia MC n-a trecut de ‘rangul’ de expert util, chit ca ‘a bagat de voie’ in Irak. Dupa care americanii l-au cazat pe Geoana la Aspen, iar acum i-au facut culoar NATO, posibil ca beneficiar intamplator al nevoii de un poster- boy al legendarelor 2pc pentru aparare. Deci pro-american, operator bun dar nu lider, predictibil, dintr-o tara uber pro-americana si care da bani pentru aparare. Merge. O judecata pragmatica, din punctul lor de vedere. Dintr-un motiv sau altul, americanii par sa fie siguri pe el. Okay, treaba lor, sunt chestii mai dureroase in Romania.
Dorin
4 October 2019pt. 8//
Și eu am citit „22„ începând cu 17 ian. 1990… și am dat o groază de bani pe abonamente până acum 2 ani, când am văzut că trendul, perceptibil de vreun deceniu, s-a accentuat…
Din păcate, ziceam, este un mod incorect și aproape imbecil de a considera că faci politică, și încă de pe pozițiile unor fii de politruci, care au apucat șefia unei redacții și alte poziții-cheie prin mass-media — după rețeta leninistă să fim noi dătători de direcții și să mințim copios, că tot va rămâne ceva…..