foto: Ovidiu Vanghele („Si, la inca zece lei, iei si lanterna asta frumoasa, bossule!”)

Sa-ti faci poza contra-cost cu un politician american nu e nici act diplomatic, nici politic, nici strategic. Este exact ceea toata lumea familiara cu sistemul american stie ca e: Un act pur comercial, o tranzacitie.

Sistemele democratice bazate pe campanii competitive au inventat din necesitate aceasta modalitate de a extrage resurse. Pe de-o parte este politicianul ce ofera -prin intermediar- „acces” si „imagine” contra cost. Pe de alta parte e: Uite clientul, cumparatorul care in schimbul unei sume de bani face poza si apoi o converteste catre grupul sau tinta (clienti, fraieri, familie sau electori daca e cineva din lumea a treia care candideaza si zicete, domnule, eu vorbesc cu marele cutare, am acces).

Sa confunzi acest tip de tranzactii cu marea politica sau diplomatie este amuzant. Sa prezinti in tara ta de origine chestia ca pe o realizare diplomatica e penibil.

PS
Stiu un economist, amic, ce si-a facut o poza cu Clinton. Stia cand Bill urma sa alerge pe plaja in statiunea din Florida unde avea si el o casa de vacanta si a alergat pe langa Bill cateva secunde salutandu-l, pana l-au indepartat rapid bodyguarzii. Un tert amic a facut poza.

A luat-o si a pus-o in biroul sau de consultant financiar atunci cand a trecut de la catedra in consulting, cu nota:

„Presedintele Clinton consultandu-se cu Profesorul Nostru in chestiuni de piete financiare globale, in timp ce isi fac impreuna jogginng-ul de dimineata.”

PRELUAT DIN   Facebook