Robert Spencer, directorul Jihad Watch, expune în FrontPage Magazine negaționismul persecuției creștinilor de către musulmani și mistificarea realității care a urmat măcelului de Anul Nou contra creștinilor din Alexandria, Egipt:

Un atentator jihadist islamic sinucigaș a ucis 22 de persoane și a rănit alte 80 de Anul Nou, la Biserica Sfinților, biserică creștină de rit copt din Alexandria, Egipt. Cum era previzibil, acest asasinat în masă nu a provocat vreo repulsie și revoltă planetară împotriva jihadiștilor islamici sau recunoașterea generală a felului în care suprematiștii islamici și jihadiștii persecută creștinii nu doar în Egipt, ci și în Irak, Pakistan, Indonezia, Nigeria, etc. Măcelul a provocat în schimb noi și ingenioase evoluții ale obișnuitei atitudini evazioniste, de refuz sau mistificare a realității sau de arătare cu degetul care urmează de obicei atacurilor jihadiste.

Președintele egiptean Hosni Mubarak a fost printre primii lansatori de fumigene, pretinzând că acest atac a fost întreprins de ”elemente străine… o operațiune teroristă care ne e străină”, iar nu de jihadiști născuți și crescuți în Egipt. ”Întregul Egipt este vizat”, a mai spus Mubarak. Și a mers mai departe: ”acest terorism orb nu face diferență între copți și musulmani.”

Cu toate acestea, nicio moschee nu a fost atacată și niciun musulman ucis. A fost o concidență remarcabilă că acest ”terorism orb”, care ”nu diferențiază între copți și musulmani”, a lovit o biserică coptă și a ucis doar creștini, niciun musulman.

De fapte nu s-a împiedicat nici Barack Obama. Declarația lui Obama a fost mai bună decât a lui Mubarak, el recunoscând că ”atentatorii i-au vizat în mod evident pe credincioșii creștini.” Totuși, el a pretins și că atacul a ucis și rănit oameni din ”ambele comunități, creștină și musulmană.” De fapt, niciun musulman nu a fost ucis sau rănit în atentat. Iar dacă, într-adevăr, atentatorii (nenumiți de Obama) ”i-au vizat în mod evident pe credincioșii creștini”, care a fost logica lui Obama de a pretinde că și musulmanii au fost loviți? Devenea astfel, în ochii săi, crima mai atroce? Sau a crezut că astfel va atenua duritatea realității că musulmani credincioși, acționând în numele islamului, erau atacatorii anonimi pe care nu a îndrăznit să-i numească?

Alții au găsit căi mai ingenioase de a încerca să atenueze această realitate dură. Liderul libanez șiit, șeicul Abdel Amir Kabalan, a spus că ”acest act terorist poartă caracteristicile sioniștilor care continuă să atace siturile religioase [sic] și se străduiesc să semene discordie între musulmani și creștini.” Într-un editorial nesemnat, postul iranian PressTV a adoptat o poziție atât de asemănătoare încât a dat impresia că a circulat un punctaj: ”recentul complot terorist de atacare a bisericilor este un scenariu sionist organizat pentru a crea o ruptură între musulmani și creștini.”

Această acuzaţie absurdă este vehiculată de ceva timp. Un șeic saudit, Salman al-Awda, membru al International Union for Muslim Scholars a şeicului Yusuf al-Qaradawi, a pretins acelaşi lucru cu ocazia altor atacuri jihadiste recente împotriva creştinilor din Orientul Mijlociu: “sunt uneltele sioniştilor, israelienilor, europenilor şi orientalilor cu scopul de a dăuna islamului.” Chiar şi unul dintre liderii creştini din Orientul Mijlociu a luat-o pe această cale: patriarhul melchit greco-catolic Grigorie III Laham a declarat acum câteva săptămâni că persecuţia creştinilor din Orientul Mijlociu „este, de fapt, o conspiraţie pusă la cale de sionism și de către unii creștini cu orientări sioniste, urmărind subminarea şi stricarea imaginii islamului.”

Mamdouh Nakhla, de la Centrul pentru drepturile omului Al-Kalema din Egipt, a atacat atât poziţia lui Mubarak cu privire la „elementele străine” care ar fi întreprins atentatul, cât şi paranoia antisemită conspiraţionistă care acuză Israelul. „Crima este una locală”, a declarat Nakhla, „iar cei care au comis-o sunt cunoscuţi… Site-ul Al Mujahedeen a ameninţat cu repetarea atacului asupra altor biserici. Site-ul oferă adrese ale bisericilor şi chiar informaţii despre cum să fabrici o bombă. Oare nu ştiu asta serviciile de securitate? Cei care spun că a fost un complot străin sau israelian încearcă să minimalizeze crima și să-i spele pe ucigașii care au săvârșit acest masacru. Iar eu îi consider complicii acestor ucigași.”

Complicii erau și în altă parte. Martorii oculari au susținut că forțele de securitate părăsiseră zona din jurul bisericii cam cu o oră înaintea exploziei, dar când copții furioși au început să arunce cu pietre asupra unei moschei din apropiere forțele de securitate au reapărut imediat și au început să împrăștie gaze lacrimogene în direcția copților. Michael Meunier, președintele Asociației copților din SUA, spune că ”regimul Mubarak nu doar a ignorat, dar în multe cazuri a contribuit la creșterea alarmantă a violenței contra copților.”

Între timp, papa Benedict XVI le-a cerut ”liderilor națiunilor un angajament concret și constant” de asigurare a siguranței creștinilor din Orientul Mijlociu. Ca replică, Ahmed al Tayeb, imamul universității Al-Azhar din Cairo, cea mai prestigioasă instituție a islamului sunit, a denunțat ”amestecul” Papei în afacerile interne ale Egiptului. Se pare că autoritățile egiptene pot face față singure zioniștilor lor cripto-jihadiști lor, fără amestecul Vaticanului.

Negaționismul și mistificarea realității vin și din alte zone. Organizațiile pentru drepturile omului și mulți creștini din Occident au păstrat ciudat tăcerea față de persecuția creștinilor de către musulmani. Mulți creștini americani sunt surprinși să descopere că există chiar și vechi comunități ale creștinilor în regiunile islamice. Să le întinzi o mână implică în mod necesar probleme dificile în relația Americii cu țări islamice, suficient pentru a-i descuraja sau speria pe mulți care și-ar asuma o astfel de misiune.

Și astfel, jihadiștii islamici și suprematiștii shariei continuă, cu o crescândă încredere și brutalitate, să vâneze din rândurile creștinilor, în timp ce cei care ar trebui să lucreze pentru protejarea lor se scuză și se uită în altă parte. Și astfel, în absența oricărei evaluări realiste a acestor atacuri jihadiste, nimic nu e mai sigur decât că aceste atacuri vor continua, atât în Egipt cât și aiurea în lumea islamică.

Puteţi citi şi:

• Islamizarea Egiptului şi un semnal de alarmă pentru Occident (Costin A.)
• Persecuţia creştinilor
• Masacrul creştinilor din Bagdad (Ryan Mauro, FrontPage Magazine)
• Războiul din Irak contra creştinilor (Tim Rutten, Jewish World Review)
• Stingerea creştinătăţii Orientului Apropiat (Corneliu)
• Musulmani care se satură de Profet (Florina B.)