În 27 iunie 2016, Curtea Constituţională a României a fost solicitată să se pronunţe cu privire la conformitatea propunerii de referendum pentru constituţionalizarea definiţiei căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie cu articolele 150 (iniţiativa revizuirii) şi 152 din Constituţie (limitele revizuirii).

Prin decizia din 20 iulie 2016, dată publicităţii pe 14 octombrie 2016, Curtea Constituţională a României a validat propunerea de referendum declarând-o, inter alia, conformă articolului 152 § 2 din Constituţie, întrucât aceasta nu suprimă dreptul la căsătorie sau garanţii ale acesteia. Totodată, Curtea a clarificat definiţia căsătoriei aşa cum este ea consacrată în articolul 48 din Constituţie (I). Articolul 152 § 2 din Constituţie prevede că « nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora ».

S-au găsit totuși unele voci care să atace această decizie. Una dintre ele este cea a lui Vlad Perju, care se recomandă drept doctor în drept la Harvard.

Vlad Perju critică decizia Curții Constituționale acuzând-o de neprofesionalism și pe judecatorii acesteia de nepregătire, plângându-se inter alia de numărul mic al paginilor consacrate raționamentului Curții, ca și cum cantitatea ar da calitate argumentului și ca și cum ar fi nevoie de o lucrare de doctorat pentru a articula ceea ce este căsătoria. Dar să discutăm punctele problematice ale acestui articol.

Premiza falsă conform căreia sintagma ”între soți” din formularea articolului 48 ar permite căsătoria între persoane de același sex

Articolul lui Vlad Perju pleacă de la premiza că articolul 48 din Constituție, prin sintagma ”între soți”, ar permite căsătoria între persoane de același sex. Este de remarcat faptul că autorul nu exprimă acest lucru clar, ci îl lasă să se subînțeleagă din text, pentru că de fapt nu are niciun argument juridic în acest sens.

Critica lui referitoare la inițiativă și la decizia Curții pornește tocmai de la această premiză și de aceea tot raționamentul său este fals. De la o premiză falsă nu se poate ajunge la un raționament adevărat.

Astfel, autorul consideră că «Inițiativa este motivată de dorința excluderii căsătoriei între persoane de același sex».

Intrând pe fondul problemei, Vlad Perju se plânge de faptul că CCR nu ar fi făcut referire la argumentul principal pentru care inițiativa de modificare a Constituției ar putea fi considerata neconstituționala:« înlocuirea  sintagmei „între soți” cu sintagma „între un bărbat și o femeie” suprimă egalitatea în drepturi garantată de Constituția României în Articolul 16 (1)». Despre ce « suprimare de drepturi » și « excludere a căsătoriei între persoanele de același sex » este vorba, când articolul 48 din Constituție nu permite căsătoria între persoane de același sex ?

Confuzie între egalitatea în fața legii și egalitatea în drepturi

Apoi, articolul 16 § 1 din Constituție la care face referire autorul consacră egalitatea în fața legii și nu egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor, indiferent de situația acestora: « Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări ». Egalitate în fața legii în cazul căsătoriei înseamnă că toți cetățenii pot avea acces la căsătorie în aceleasi condiții, deci dacă îndeplinesc aceleași conditii. Ori, în România, oricine se poate căsători dacă îndeplinește condițiile stabilite de lege, valabile pentru toată lumea. Aplicând argumentul autorului ar însemna să se considere discriminator refuzul la căsătorie între frați (condiția interdicției incestului).

Confuzie între nediscriminare și egalitate

Cât privește argumentul discriminării, trebuie specificat că nediscriminarea şi justiţia sunt destul de des confundate cu egalitatea. Ori, nu orice egalitate este justă sau nediscriminatorie. Dacă suntem toţi egali în demnitate, în realitate noi nu ne găsim în aceeaşi situaţie din punct de vedere obiectiv. Egalitatea ontologică nu implică egalitatea de exerciţiu a tuturor drepturilor, aceasta din urmă depinzând de situaţia obiectivă în care se află fiecare. Ar fi injust să fie tratate în acelaşi fel situaţii care sunt în mod obiectiv diferite, căci nu toate situaţiile au aceeaşi valoare socială. Adevărata nediscriminare este egalitatea progresivă, adică aceea care dă fiecăruia ceea ce i se cuvine, în funcţie de situaţia obiectivă în care se află şi de participarea sa la binele comun al societăţii.

Articolul 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu garantează un drept general la egalitate, ci un drept la nediscriminare în exerciţiul drepturilor garantate de către aceasta. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa că « a discrimina înseamnă a trata diferit, fără vreo justificare obiectivă şi raţională, persoane care se găsesc în mod obiectiv în aceeaşi situaţie sau în situaţii similare » sau « a trata la fel, fără vreo justificare obiectivă şi raţională, persoane care se găsesc în mod obieciv în situaţii diferite ». Prin urmare, din moment ce nu suntem în prezenţa unor situaţii identice sau similare, nu poate fi vorba de discriminare. Însă chiar şi în prezenţa unor situaţii identice sau similare, din moment ce există o « justificare obiectivă şi raţională » pentru tratatrea în mod diferit a acestor situaţii, acest lucru nu constituie o discriminare.

Între cuplul format dintr-un bărbat şi o femeie şi un cuplu format din persoane de acelaşi sex există o diferenţă obiectivă datorită naturii şi structurii lor relaţionale, precum şi a participării acestora la binele comun al societăţii, din punct de vedere al dreptului familiei.

Pentru aceste motive, dar si pentru faptul că diferența sexuală este unul din caracterele esențiale ale căsătoriei, Curtea Constituțională nu avea de ce să analizeze inițiativa din prisma articolului 16 § 1 din Constituție.

Chestiunea « suprimării drepturilor »

Curtea ia notă de definiția de dicționar conform căreia „a suprima” înseamnă „a face să dispară, a înlătura, a elimina, a anula”. Or, judecătorii constituționali se miră, dată fiind absența căsătoriilor între persoane de acelasi sex, nu se poate spune că modificarea constituționala ar avea efectul de a le suprima.

Vlad Perju însă nu demonstrează argumentat în ce fel ințiativa « suprimă drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor sau garanții ale acestora ». El se mulțumeste să afirme că logica CCR este « o logică bizară, pre-constituțională, aceea de a invoca existența unei practici ca dovadă a legalității ei ». Pentru a putea suprima ceva, trebuie mai întâi ca acel ceva sa fi existat. A existat vreodata căsătoria între persoane de acelasi sex în România? Nu. Dimpotrivă, așa cum a arătat Curtea, nici în Constituția din 1991, nici în legislația sau jurisprudența ulterioară, căsătoria nu a fost definită altfel decât ca o uniune exclusivă între un bărbat și o femeie. Ori autorul susține că « raționantul Curții asuma ceea ce ar trebui să demonstreze ». Și continuă acesta : «Din perspectiva dreptului împotriva discriminării garantat de Articolului 16, adoptarea definiției „biologice” a căsătoriei este discriminatorie. Principiul constituțional al egalitătii în drepturi nu permite ca această definiție, în sine discriminatorie, să fie invocată ca argument împotriva căsătoriei între persoane de același sex. »

Ori, cui revine în speță sarcina demonstrării faptului că atunci când vorbim de căsătărie, vorbim de altceva decât ceea ce a fost de mii de ani și ceea ce este și în prezent: celor care o apăra, sau celor care vor să o redefinească? Este clar că celor care cer căsătoria între persoane de același sex le revine obligația de a argumenta de ce căsătoria ar trebui să se încheie și între aceste persoane. Însă, în lipsa unor astfel de argumente raționale și în disperare de cauză, ei nu fac altceva decât să atace inițiativa cetățenească și decizia Curții Constituționale, pornind de la o premiză falsă și de la confuzii între noțiunile de drept pe care, dacă un student în anul întâi le-ar face, nu ar primi notă de trecere la examen.

Raționamentul Curții

Pentru a ajunge la concluzia conformităţii propunerii de refendum cu articolul 152 § 2 din Constituţie, Curtea a raţionat astfel:

• A distins între căsătorie şi viaţa familială

A precizat că articolul 38 din Constituţie se referă la protecţia căsătoriei şi a relaţiilor familiale rezultate din aceasta, iar articolul 26 din Constituţie se referă la protecţia vieţii familiale:

« Curtea reţine că art.48 din Constituţie consacră și  protejează  dreptul la căsătorie, şi relaţiile de familie rezultând din căsătorie, distinct de dreptul la viață familială/respectarea și ocrotirea vieții familiale, cu un conţinut juridic mult mai larg, consacrat și ocrotit de art. 26 din Constituție, potrivit căruia „(1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată. (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.” Noțiunea de viaţă de familie este complexă, cuprinzând inclusiv raporturile de familie de fapt, distinct de relaţiile de familie rezultând din căsătorie, a căror importanţă a îndrituit legiuitorul constituant să evidențieze distinct, în art.48, protecția relațiilor de familie rezultând din căsătorie și din legătura dintre părinți și copii » (§ 40).

• A precizat că propunerea de referendum vizează doar căsătoria şi relaţiile de familie rezultate din aceasta

« Întrucât propunerea de revizuire a Constituţiei vizează doar căsătoria și relațiile de familie ce rezultă din căsătorie, iar nu viaţa de familie în sensul art.26 din Constituţie, Curtea urmează să stabilească numai dacă prin modificarea propusă de inițiatorii revizuirii Constituției se suprimă dreptul la căsătorie, ori o garanție a acestuia. » (§ 41).

• A apreciat că propunerea de referendum nu suprimă dreptul la căsătorie sau vreo garanţie a acestuia

« Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, prin noțiunea „a suprima” se înțelege „a face să dispară, a înlătura, a elimina, a anula”. Examinând redactarea art.48 alin.(1) din Constituţie, propusă de iniţiatorii revizuirii, Curtea constată că aceasta nu este de natură să facă să dispară, sau să înlăture, să elimine ori să anuleze instituția căsătoriei.
De asemenea, toate garanțiile dreptului la căsătorie, astfel cum sunt consacrate în textul constituțional de referință, rămân neschimbate» (§ 42).

• A constatat că propunerea de referendum vizează doar o precizare în privinţa exercitării dreptului la căsătorie, aceasta fiind de fapt chiar semnificaţia originară a textului, menţinută ulterior prin legislaţie şi jurisprudenţă

« Prin înlocuirea sintagmei „între soți” cu sintagma „între un bărbat și o femeie”, se realizează doar o precizare în privința exercitării dreptului fundamental la căsătorie, în sensul stabilirii exprese a faptului că ea se încheie între parteneri de sex biologic diferit, acesta fiind, de altfel, chiar semnificaţia originară a textului. În anul 1991, când Constituția a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepţiunea sa tradițională, de uniune între un bărbat și o femeie. Această idee este susținută de evoluția ulterioară a legislației în materia dreptului familiei din România, precum și de interpretarea sistematică a normelor constituționale de referință» (§ 42).

• A clarificat definiţia căsătoriei din articolul 48 din Constituţie indicând că acest articol defineşte căsătoria în corelaţie cu protecţia copiilor, fiind evidentă componenta biologică, dat fiind faptul că numai dintr-o astfel de uniune se pot naşte copii

« Astfel, art.48 din Constituție definește instituţia căsătoriei în corelație cu protecția copiilor, deopotrivă „din afara căsătoriei” şi „din căsătorie”. Este evidentă, deci, componenta biologică ce a fundamentat concepția legiuitorului constituant în privința căsătoriei, fiind dincolo de îndoială că aceasta a fost privită ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, câtă vreme numai dintr-o astfel de uniune, indiferent dacă este în căsătorie sau în afara ei, se pot naște copii». (§ 42 in fine).

• A precizat că alte drepturi fundamentale la care se face referire în memoriile terţilor intervenienţi nu sunt puse în discuţie de referendum

« Propunerea de modificare a art.48 alin.(1) din Constituţie se referă exclusiv la dreptul la căsătorie și relațiile de familie ce rezultă din căsătorie. Alte drepturi fundamentale, la care fac referire memoriile amicus curiae depuse la dosar, nu sunt puse în discuţie de iniţiativa de revizuire şi, prin urmare, nu pot face obiectul analizei de constituţionalitate a acesteia» (§ 44).

Prin urmare, trecerea iniţiativei legislative a cetaţenilor prin Parlament ar trebui să fie doar o formalitate.