Jean-François Revel scria în urmă cu decenii în Cunoașterea Inutilă: “Din 1968…însăși transmiterea cunoștințelor a devenit reacționară. A apărut Pedagogia Non–Directivă, cea care a făcut ca, în 15 ani, 33% din elevii ajunși în ciclul doi – după 5-6 ani de instruire elementară – sa fie cvasianalfabeți, iar majoritatea celor ajunși în Universitate să știe să citească, dar să nu poată descifra sensul ideilor.”

Revel arată modul de a gândi al progreșistilor din învățământul francez: “Școala trebuie să devină un falanster “convivial”, un “loc de viață” unde se deprinde “deschiderea față de ceilalți și față de lume… Dacă le permitem celor buni să învețe mai repede și mai temeinic decât ceilalți, acest lucru ar duce la agravarea inegalităților, și deci, la inechitate socială… Numai inegalitățile sociale ar explica inegalitățile reușitelor scolare”!

În O Americă înfricoșătoare, Eduard Behr scrie și el despre (coincidență?) problema pe care o au cei ieșiți din universități cu “sensul ideilor” despre care vorbea Revel: “Conducătorii cabinetelor juridice și ai complexelor industriale se plâng că nou veniții, chiar iesiți din universitățile din Ivy League posedă din ce în ce mai puțin capacitatea de a scrie corect sau de a-și exprima cu claritate ideile în scris”! De ce? Tot Behr ne spune: “Ar fi de neconceput să pici studenții la examen sau chiar să le dai note mediocre – de la începutul ciclului școlar și până la capătul lui, procesul de selecție este aproape inexistent”! Dar există un echilibru în toate, aș spune eu, din moment ce în America, scrie tot Behr: ”Studenții dau note profesorilor”!

Dezastrul provocat de militanții marxiști în învățământul american sau francez, sau spaniol, sau… (sistemul de învățământ complet dat peste cap de intruziunea stângii în interiorul lui, este considerat principala cauză a șomajului masiv din rândul tinerilor în Vestul Europei, cca. 50%), a fost la noi cauzat de “militanții mafioți”, clonați după modelul Aurelian Bondrea și sprijiniți de ministri ai învățământului clonați după modelul Abramburicăi (cu o singură excepție – Funeriu), dar rezultatul este același! Asa că, dpdv al învățământului, suntem în Ivy League.