Vom prezenta pe scurt opiniile din ultimele zile ale mai multor analiști și formatori de opinie basarabeni cu privire la actualul context geopolitic – Nicolae Negru, Dan Nicu, Alecu Reniță, Alexandru Tănase, Anatol Șalaru, Ion Mischevca și Octavian Țîcu.

Analistul politic Nicolae Negru, în editorialul pentru Ziarul Național din 25 februarie, relevă lipsa de credibilitate în declarații ale reprezentanților statului rus: „Cu câteva zile în urmă, Putin zicea că nu dorește refacerea imperiului, că Ucraina e un caz particular și celelalte state post-sovietice nu ar trebui să se îngrijoreze. Dar cine să-l mai creadă. Șochează cinismul, nerușinarea cu care minte președintele Rusiei, disprețul față de ucraineni și față de propriii cetățeni. El declară că vrea să înlăture guvernarea „nazistă”, „marionetă” a Ucrainei (aleasă în mod democratic, de altfel), dorind de fapt să instaleze la Kiev o guvernare marionetă, ca în Luhansk și Donețk, la solicitările cărora ar răspunde el atacând Ucraina.”

„Putin îi acuză pe ucraineni de genocid în Donbass, dar, pe parcursul a opt ani, nu a ridicat niciodată această problemă la ONU, Rusia fiind unul dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU”, afirmă Nicolae Negru. „Nu de NATO, care e o alianță defensivă, se teme Putin, consideră Robert Person și Michael McFaul, ci de democrația din Ucraina, mai cu seamă dacă ucrainenii vor începe să prospere din punct de vedere economic. Aceasta ar submina stabilitatea regimului autocrat instaurat în Rusia, concluzionează autorii. O Ucraină democratică, înfloritoare, puternică ar submina și visul lui Putin de refacere a URSS, am adăuga noi.”

„Soarta lui Putin se decide acum în Ucraina. Dacă Ucraina rezistă, el va suferi înfrângere și va ajunge să fie citat de Tribunalul Internațional de la Haga pentru uciderea în masă a unor ucraineni nevinovați. În ce scop a purces el la uciderea ucrainenilor, cât sânge va vărsa și când se va opri? Irațional, se pare că nu știe nici el”, concluzionează Nicolae Negru.

Analistul politic Dan Nicu analizează în contextul evenimentelor respective, într-o postare pe Facebook, fenomenul „rally around the flag” (strângerea în jurul drapelului), care poate fi de două feluri – spontan sau programat – și care „se caracterizează printr-o creștere foarte rapidă a dispozițiilor patriotice în societate, cauzată de evenimente externe sau interne. Acest fenomen poate lua amploare în mod spontan, „de jos în sus” sau în mod programat, în urma unui set de acțiuni ale instituțiilor statului, care vizează intervenția socială urmărind anumite obiective.”

Analistul dă exemple de fenomene „rally around the flag” spontane care au avut loc în România: „Astfel, în România a existat un „rally around the flag” foarte puternic și în urma incendiului de la clubul Colectiv în 2015, dar și în urma adoptării ordonanței 13 în 2017.”

Potrivit lui Dan Nicu, în prezent, în Ucraina are loc o combinație între cele două elemente ale „rally around the flag”: „În clipa în care o țară este atacată militar din exterior, autoritățile statului, prin intermediul anumitor instituții publice, generează un ”rally around the flag” programat, pentru a pregăti societatea de rezistență în fața agresiunii. De obicei, rezistența națională capătă forță și are succes atunci când are loc joncțiunea între componenta programată și cea spontană, venită de la cetățenii care resimt o mobilizare interioară, similară mobilizării unei armate, a forțelor psihice și fizice, individul trecând „pe picior de război”. Are loc o schimbare a anumitor percepții, comportamente, anumite lucruri se văd mult mai clar, altele nu mai contează atât de mult. (…)

În Ucraina acestor zile, are loc anume această joncțiune între cele două componente ale ”rally around the flag”, asta însemnând că țara are o armată de 40 de milioane de indivizi. O asemenea țară este invincibilă. Chiar dacă Rusia ar reuși să ia principalele orașe, ceea ce nu reușește, ar pierde războiul pentru că ar fi nevoită să se retragă peste un timp.”

„Situația din Rusia, cealaltă parte combatantă, este diferită. Efectul ”rally around the flag” este pus în practică aproape doar la nivel programat, cel al intervenției autorităților. Fac această afirmație pe baza monitorizării mesajelor propagandei militarizate rusești „oficiale” și a evoluției acestor mesaje în perioada 23-27 februarie, dar și pe baza monitorizării mesajelor din rețelele de socializare rusești și a pozițiilor publice anti-războinice tot mai frecvente adoptate de personalități marcante din viața publică rusă – cultură, artă, media, precum și a puterii manifestațiilor publice spontane din principalele orașe ale Rusiei. Astfel, în cazul efortului militar al Rusiei, doar o singură componentă, cea statală, a ”rally around the flag”, este prezentă”, este de părere Dan Nicu.

În opinia analistului, efectul „rally around the flag”, combinat în raport cu războiul din Ucraina, se manifestă deja la nivel euroatlantic: „Toate țările europene și SUA au joncțiunea celor două componente deja pusă în practică, toate fac ceva atât la nivelul autorităților statului, cât și la nivelul cetățenilor, societății. Oferă armament Ucrainei, impun sancțiuni distrugătoare față de Rusia lui Putin. Franța se evidențiază în chip fericit ca un adevărat lider al Europei continentale în această privință. Polonia, puternică, este și ea în frunte. România își face datoria și a anunțat deja că va livra ajutoare militare Ucrainei.”

Dan Nicu se raportează la cel de-al Doilea Război Mondial și face comparații între Rusia și Germania nazistă. Concluzia este că Rusia va pierde războiul: „Astfel, situația începe să semene tot mai mult cu cea din al Doilea Război Mondial, atunci când aliații occidentali, în primul rând SUA, ofereau Uniunii Sovietice ajutor militar, alimentar, logistic și financiar de sute de miliarde de dolari în banii de astăzi, pentru a învinge Germania nazistă. Astăzi, în rolul de atunci al URSS este Ucraina atacată în stil 22 iunie 1941, aliații occidentali rămân aceiași plus Franța și Germania (deci mult mai puternici), iar în rolul de atunci al Germaniei naziste este Rusia condusă de Vladimir Putin.

Diferența majoră între Rusia lui Putin de azi și Germania nazistă a anului 1941 este că în Germania nazistă a anului 1941 efectul ”rally around the flag” era realizat cu joncțiunea celor două componente, programatic-instituțională și spontană, socială, cetățenească. În Rusia de azi, există doar componenta programatic-instituțională. Care e pur și simplu insuficientă pentru un război de durată.

Din acest motiv, Rusia va pierde acest război.”

Alecu Reniță, ziarist și deputat în primul parlament (1990-1994), semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova, semnează un comentariu pe pagina sa de Facebook, din care cităm: „este o iluzie periculoasă de a crede că Rusia imperială se va mulțumi doar cu Ucraina. Ideea fixă a lui Putin este să reîntoarcă toate teritoriile și popoarele libere în închisoarea Uniunea Sovietică. Dacă Ucraina va fi ocupată, Putin va înscena, „referendumuri”, cereri din partea „popoarelor” de a fi luate sub „protecția” Rusiei. Sunt convins că în laboratoarele Kremlinului au fost fabricate „guverne salvatoare” pentru toate statele independente din fosta URSS. E vorba de timp, când ele vor fi instalate la Chișinău, Tbilisi sau Erevan. (…)

Oricum, cu sau fără neutralitate în Constituție, soarta R. Moldova este pecetluită, dacă nu se adoptă, cât mai urgent, o decizie istorică. Iar această decizie nu are alternativă și ține de salvarea a milioane de basarabeni – UNIREA imediată cu România-Mamă.”

Fostul președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase, opinează pe 25 februarie într-o postare pe Facebook: „Dacă Ucraina pică, Republica Moldova va fi consumată la desert. În laboratoarele Kremlinului deja exista și lista noului guvern marionetă.”

Într-un interviu de pe 25 februarie acordat publicației Ziarul Național, Anatol Șalaru, fost Ministru al Apărării și în prezent președinte al Partidului Unității Naționale, de orientare unionistă pro-românească, fiind întrebat dacă există riscuri de invadare a Republicii Moldova în contextul războiului din Ucraina și a unor „mișcări suspecte în Transnistria”, afirmă:

„Dacă Ucraina rezistă, nu există un asemenea pericol, fiindcă armata rusă din Transnistria o să fie imediat distrusă de către Ucraina și R. Moldova. Dacă Ucraina va cădea, atunci acest pericol este iminent.”

În privința războiului din Ucraina, Șalaru opinează că „Putin a mizat pe un război-fulger. El a crezul că în două ore va ocupa Kievul, că Ucraina se va demoraliza, militarii vor depune armele și vor pleca acasă.” „Ucraina are nevoie de armament și de ajutor financiar. Ucraina are nevoie de suport, ca toate țările europene, împreună cu Statele Unite ale Americii, să ia măsuri dure, drastice astăzi, nu peste o lună, să nu aștepte vreo zece ani să cadă economic Rusia”, afirmă fostul ministru.

În actualul context geopolitic riscant, unirea Republicii cu România este cea mai bună și potrivită soluție, susține Șalaru: „Autoritățile de la Chișinău au două soluții acum: soluția lașă și soluția curajoasă, salvatoare. Dacă ele sunt lașe, atunci vor aștepta și împreună cu Dodon își vor da coate cine să ajungă primul la Nistru să întâmpine tancurile rusești cu pâine și sare și să capituleze. Sau vor convoca Parlamentul în regim de urgență și vor vota Unirea cu România.”

„Eu sunt adeptul ideii că Unirea este un proces, nu este un act. Dar în caz de situație de forță majoră, situație excepțională cum este războiul, Unirea poate fi un act înfăptuit de către Parlament prin vot. Nu avem nevoie și nici timp de referendum, fiindcă ideea cu plebiscitul este promovată de lași și de oamenii Rusiei. În cazul în care va fi clar că Ucraina cade, noi nu avem altă soluție, Unirea va fi unica soluție.

Am văzut că doamna prim-ministru și ministrul de Externe debitează niște idei că noi suntem stat neutru; dar asta nu i-a oprit pe ruși să intre în Ucraina, fiindcă și Ucraina este țară neutră, la fel cum este R. Moldova”, spune fostul ministru. Întrebat despre ipoteza lui Alexandru Tănase, potrivit căruia există riscul ca Moscova să provoace o lovitură la Chișinău prin care să instaleze un guvern-marionetă, Șalaru răspunde: „Orice este posibil. Cred în orice, după ce s-a întâmplat în Ucraina.”

Fostul ministru al apărării atenționează că o eventuală destabilizare guvernamentală este în interesul Rusiei: „Important este să respectăm indicațiile autorităților, fiindcă intenția părții ruse este și de a destabiliza situația internă și de a crea incertitudine, de a discredita Guvernul în fața cetățenilor. Conducerea actuală este unica pe care o avem, așa cum este, și să nu ne lăsăm atrași în diferite acțiuni subversive ale socialiștilor, comuniștilor sau altor exponenți ai coloanei a cincea a Rusiei în R. Moldova.”

Pe 27 februarie, Anatol Șalaru postează pe Facebook: „Văd ca se înmulțesc îngrijorații de serviciu care ne avertizează să fim cuminți, să nu-l supăram pe Putin, să nu-l deranjam pe Dodon, să nu-i sprijinim prea tare pe ucraineni, să fim neutri că poate țarul rus, în nemărginita lui mărinimie, poate ne iartă de vina noastră de a fi români și de a exista pe acest pământ și poate nu ne va invada cu tancurile lui eliberatoare.

Anunț pe această cale toate gunoaiele care au ieșit la suprafață, pe tot felul de Chicu, Cozer, Dodoni, Batranci, Țârdosi și alții care direct sau indirect au mâncat din palma lui Putin – dacă va cădea Ucraina, indiferent de cât de multe limbi îi veți da țarului, tancurile rusești se vor opri la Prut. Speranța noastră astăzi este Ucraina, iar frica și lașitatea voastră nu va vor salva.  Mama mea m-a învățat de mic că decât să întingi in unt și să te uiți in pământ mai bine să întingi in sare și să te uiți la soare.

Slavă Ucrainei!
Trăiască România Mare!”

O altă opinie în privința unui eventual referendum pentru unire o are istoricul Ion Mischevca: „Cer public Maiei Sandu organizarea referendumului pentru Unirea cu România. Acum ori niciodată!”, scria acesta pe Facebook pe 24 februarie.

Mischevca consideră că înfrângerea Ucrainei va fi o „victorie a la Pirus”, în sensul că „Ucraina nu va mai fi cea de până la război. Cel mai probabil, sudul va fi anexat la Rusia (Putin demult jinduiește la crearea Novorossiei), iar restul teritoriului va fi lăsat în haos, dacă nu va reuși să instaleze un guvern marionetă. Dar asta nu înseamnă că ucrainenii vor renunța la restabilirea integrității teritoriale, la fel cum nu au renunțat la Crimeea sau Donbas. Ei vor aștepta când va fi debarcat Putin, chiar de camarila sa, și vor revendica aceste teritorii. Ucrainenii sunt ranchiunoși și mândri. Asta-i marea problemă a lui Putin: a provocat o luptă fratricidă, pe care nu o poate câștiga nici cu 1 milion de soldați. Ucrainenii nu vor fi niciodată frați cu rușii cât timp Putin va fi la conducere și nu vor primi înapoi toate teritoriile anexate.
Blitzkriegul rusesc a eșuat lamentabil, deși a fost aplicat ca la carte. Nu putem nega faptul că rușii se pricep la război. Nu în zadar una dintre puținele lor invenții este pistolul mitralieră Kalașnikov (deși și acesta se pare că a fost copiat de la un model de armă nemțească). Dar și toți vecinii săi au învățat să opună rezistență și să aibă răbdare. Rusia nu trebuie atacată, ci ajutată să se autodistrugă. Uniunea Sovietică s-a destrămat prin implozie.  Zilele lui Putin și ale lui Rusiei neobolșevice sunt numărate. Înfrângerea Ucrainei va fi o “victorie a la Pirus”.”

Istoricul Octavian Țîcu afirmă că prăbușirea lui Putin „este inevitabilă, pentru că în timp Ucraina, liberă sau ocupată, va fi piatra de mormânt a imperiului său.”