În anul are a trecut, blogul jurnalistului Petre M. Iancu, petreiancu.com, s-a impus, în opinia mea, ca cea mai bună sursă de informații și comentarii în limba română despre războiul din Ucraina și implicațiile acestuia pentru Occident, cu precădere pentru România.
Mi-am petrecut un an scriind. Am uitat, în mare măsură, de mine și de fericirea mea. De a vizita Luvrul de pildă. De a-mi face lungile plimbări și hoinăreli. De a citi și ce nu e neapărat important pentru blog. De a mă regala unde mi-ar plăcea să mă las răsfățat. De a mă vedea cu cine vreau, când vreau.
N-am uitat însă ce mă anima când a început nebunia. Și, mai ales: n-am nicio îndoială că am avut dreptate când, după numai câteva zile, la 24 februarie 2022, îmi manifestam pe acest blog și la Deutsche Welle convingerea că, după multe înfrângeri și localități cucerite de ruși, ucrainenii vor sfârși prin a obține victoria. Nici acestei predicții n-am să-i adaug nimic în afara nădejdii că Vestul se va dezmetici și le va permite ucrainenilor nu doar să-și recucerească teritoriile, ci și să silească oștirea rusă să capituleze.
… scrie Petre M Iancu.
În dezolantul peisaj publicistic românesc, blogul dlui Petre Iancu a făcut notă discordantă. Bazele acestuia erau puse chiar în zilele de dinaintea invaziei, când ce avea să devină cel mai sângeros conflict din Europa de la al doilea război mondial era anticipat de cinismul și superficialitatea țanțosă a unei părți a comentariatului românesc, mai ales cea “de dreapta” (iertați ghilimelele), care aveau să ne însoțească în ultimul an.
Glumițele au fost urmate de o tăcere asurzitoare, în primele săptămâni ale invaziei, doar ca să revină cu și mai mare furie și însoțite de insultele groase pentru criticii Rusiei, pe măsură ce gropile comune, milioanele de refugiați și orașele puse la pământ de armata rusă se acumulau.
“Lumea, între care și coreifeii, pardon coroiii presei și ”experților”, români și străini bucurau acum un an inima Kremlinului (ce-și dorea un minim efect al surprizei, în pofida predicțiilor serviciilor americane), își bătea joc de Vest. Fiindcă războiul nu începuse la ”ora fixă”, prezisă de serviciile apusene.
Așa că marii specialiști (nu puțini ”conservatori”) dădeau în mare veselie de pământ cu Occidentul, frecându-și mâinile că Putin îi arăta pisica, făcându-i să tremure ca varga și pe ucraineni.”
În tot acest timp, Petre M. Iancu a umplut din golul lăsat de sinistrele dezertări cu informațiile pe care unii ar fi vrut să le poată ignora.
Citiți articolul de pe petreiancu.com.
Îl puteți urmări pe Petre M. Iancu și pe Facebook și Twitter
