Săptămîna trecută a fost declanşată cea mai amplă ofensivă împotriva Talibanului de la căderea regimului din 2001. O armată de 15 mii formată din puşcaşi marini americani, britanici şi unităţi ale armatei afgane a început operaţiunea Mushtarak (Împreună) de eliberare a oraşului Marja, din provincia sudică Helmand, de sub control taliban.

Atacuri aeriene iniţiale au vizat poziţiile Talibanului din jurul oraşului şi o serie de puncte de control şi comandă din interior. Sute de puşcaşi marini au fost desantaţi în interiorul oraşului de o flotă de elicoptere de atac, luînd prin surprindere inamicul, în timp ce forţele comasate la periferie au început să avansaze cu precauţie în oraş, datorită reţelei dense de mine şi explozibile ascunse amplasate de Taliban ca măsură defensivă.

General-maior Gordon Messenger, purtătorul de cuvînt al forţelor britanice, a descris rezistenţa opusă de Taliban drept „uşoară” – „Am fost întîmpinaţi de rezistenţă, dar a fost relativ uşoară, iar obiectivul de a surprinde Talibanul cu momentul şi locul atacului pare a fi fost atins.” Probabil se referă la desantul surpriză din chiar centrul localităţii, întrucît ofensiva generală asupra oraşului fusese anunţată de forţele de coaliţie cu mult timp în avans, în încercarea de a pregăti populaţia civilă şi de a încuraja dezertarea în rîndurile Talibanului.

Numărul forţei inamice este estimat la între 1000 şi 2000, iar declaraţiile din partea localnicilor care au părăsit zona sînt contradictorii: unii afirmă că numeroşi talibani, inclusiv lideri de vîrf, au fugit înainte de declanşarea ofensivei, iar alţii susţin că talibanii s-au baricadat în oraş. Aceleaşi mărturii indică faptul că talibanii împiedică populaţia locală să părăsească oraşul şi că tactica lor constă în provocarea de cît mai multe victime civile, prin folosirea de scuturi umane şi poziţii de foc în perimetre dens populate. Abdul Rahim Wardak, ministrul afgan al apărării, a declarat că trupele care au avansat în oraş au găsit Coranuri arse şi împrăştiate pe străzi. Altă tactică talibană, din arsenalul războiului propagandistic.

În anii recenţi oraşul Marja a servit drept unul din principalele centre de activitate sudice ale Talibanului şi Al Qaeda. Conducerea regională a Talibanului din provincia Helmand era încartiruită aici, iar Marja a reprezentat un nod strategic în comerţul cu opium şi heroină de pe urma căruia Talibanul îşi finanţează operaţiile. În mai 2009 forţele americane au atacat din aer un centru de comandă şi un laborator de narcotice amplasate în Marja şi au ucis 34 de luptători talibani. Operaţiunea Mushtarak reprezintă faza curentă a campaniei începută în vară 2009 de a alunga Talibanul din provincia Helmand. În iulie 2009 s-a desfăşurat operaţiunea Dagger, care a eliminat Talibanul din localităţile Nawa, Garmser şi Reg. În urma acestei operaţiuni, mii de talibani s-au refugiat în Marja. În decembrie a avut loc operaţiunea Cobra’s Anger, o încercare de a prelua controlul asupra oraşului Naw Zad, la nord de Marja.

Începînd din 2006, Talibanul a revenit în forţă în Afganistan, după ce fusese complet alungat din această ţară în 2002. În intervalul 2002 – 2006 Talibanul s-a regrupat şi consolidat în provinciile Beluchistan şi Waziristan din nordul Pakistanului. O graniţă poroasă, slaba coordonare dintre forţele coaliţiei asamblate sub egida NATO, corupţia regimului Hamid Karzai şi greutăţile intimpinate în punerea pe picioare a unei armate afgane disciplinate şi eficiente, un set de reguli de angajare a inamicului care-i forţează pe soldaţii americani să lupte în condiţii tactice dezavantajoase, lipsa unei strategii clare de obţinere a victoriei militare – toate au permis intensificarea atacurilor Talibanului şi preluarea de către acesta a controlului în provinciile sudice şi estice din Afganistan.

Războiul din Afganistan a atins un moment critic: încă nu este complet pierdut, dar iniţiativa este de partea adversarului. Încercarea administraţiei Obama de a întoarce valul este probabil ultima şansă de a evita un nou Vietnam. Planul aprobat de preşedintele american pe 3 decembrie 2009 prevede suplimentarea forţei americane cu 30 de mii de cadre militare şi schimbarea strategiei, dintr-una de antiterorism, într-una de contrainsurgenţă. Generalul Stanley McChrystal a preluat comanda, acelaşi general care în Irak a reuşit ceea ce mulţi credeau imposibil: înfrîngerea Al Qaeda şi a simpatizanţilor lui Saddam, după o deteriorare dramatică a situaţiei.

Irak şi Afganistan prezintă totuşi circumstanţe diferite, la fel cum administraţiile Bush şi Obama sînt diferite. Cînd a ordonat în ianuarie 2007 întărirea forţelor militare şi schimbarea strategiei din Irak, Bush nu a anunţat simultan şi data de retragere. Cînd a decis în decembrie 2009 să adopte în Afganistan un curs similar cu cel al predecesorului sau în Irak, Obama şi-a anunţat adversarul şi despre calendarul încetării ostilităţilor: începînd cu iulie 2011. Cu o precizare: „vom executa o tranziţie responsabilă, funcţie de condiţiile din teren.” Talibanul înţelege bine despre ce teren este vorba: terenul electoral din 2012, cînd Obama speră să-şi extindă mandatul cu încă patru ani. Canada a anunţat de asemenea că în iulie 2011 va începe retragerea celor 2500 de militari din Kandahar, cu finalizarea în decembrie.

Noua strategie promite o luptă straşnică şi o capitulare anunţată în avans. Talibanul îşi rîde în barbă şi aşteaptă. Victoria e de partea celor răbdători.

Orice capitulare militară are şi o componentă diplomatică. La sfîrşitul lui ianuarie, o conferinţa internaţională dedicată problemei afgane, ţinută la Londra şi sponsorizată de UE, SUA şi ONU, a anunţat programul Pay For Peace, a cărui atracţie constă într-o mită de 500 de milioane de dolari. Aceasta este suma pe care Occidentul este dispus să o plătească Talibanului pentru a depune armele, cu garanţie de slujbe în agricultură, învăţămînt şi armată, iar pentru liderii moderaţi, chiar şi la guvernare. Specialişti de încredere estimează că aproximativ jumătate din membrii de rînd au aderat la Taliban datorită… sărăciei.

Under the scheme, jobs in security forces and agriculture or education would be offered in a bid to attract insurgents who were not ideologically committed to the Taliban’s fight but joined because of poverty – which it is thought could amount to around half of their number.

Blueprint for Afghanistan withdrawal to be drawn up at London conference

Talibanul a refuzat oferta. De ce s-ar vinde pe 500 de milioane cînd o regulă elementară a războiului spune simplu: nu negociezi cu un adversar care şi-a pierdut voinţa de a lupta. Atunci este momentul să îl baţi.

Locotent-colonelul Allen West despre dificultăţile din Afganistan.