La sfârșitul lui noiembrie 2014, fostul consilier economic al lui Vladimir Putin – Andrei Ilarionov, cel care a reformat sistemul de impozitare din Rusia introducând la începutul anilor 2000 cota unică, dădea un interviu publicației TV Republika – televiziune poloneză. Ilarionov, un om informat și curajos, care a demisionat la sfârșitul lui 2005 acuzându-l pe Putin că suferă de „sindromul Venezueala” când Putin a oprit gazele către Ucraina, a avertizat asupra posibilității unei „primăveri islamice” în Europa occidentală în interviul acordat ziaristului Michał Rachoń acum o lună și jumătate.

27 noiembrie 2014. Andrei Ilarionov, aflat la Varșovia, a dat un interviu lui Michał Rachoń, la TV Republika:

Nu avem de-a face cu un „război rece”. În timpul războiului rece nu au existat sancțiuni personale, anexări de teritorii ale statelor europene, acțiuni de război cu peste 4 000 victime.

Este un război cald.

Chiar oamenii lui Putin îl numesc „cel de-al IV-lea Război Mondial”. Războiul rece dinainte îl numesc „cel de-al III-lea Război Mondial”.

E un război declarat de Rusia restului lumii, aproape întregii lumi. Războiul pentru așa-numitele „valori tradiționale rusești”, pentru crearea unei „lumi rusești”, a unei entități neo-imperiale pe fostul teritoriu al imperiului sovietic sau al imperiului rusesc.

În logica lor, fără să discutăm dacă e bine sau rău, doar ca să înțelegem ce fac, Ucraina nu are dreptul la un viitor propriu. Ucraina nu are dreptul să-și aleagă aliații, ca orice altă țară. Ei consideră că Ucraina, ca și alte țări ale fostului imperiu, ar trebui să-și construiască viitorul conform planurilor și dorințelor Kremlinului.

Ei numesc asta „zonă de interese privilegiate”.

Foarte important este că niciodată nu au definit care sunt granițele acestei zone. Unul dintre acei oameni, domnul Medvedev – cu siguranță nu cel mai important – dar unul dintre ei, întrebat dacă granițele acestei zone de interese privilegiate sunt granițele fostei Uniuni Sovietice, sau trec dincolo de acestea, a spus: „Nu, nu, avem interese și dincolo de aceste granițe.”

Așa că, repet: nimeni până acum nu a definit aceste granițe. Este evident că Putin, împreună cu colegii lui, cu echipa lui, dacă îi putem numi astfel, vor merge atât de departe pe cât li se va permite să meargă. (…)

„Discursul de la SOCI”

Nu demult, în octombrie, domnul Putin a ținut așa-numitul „discurs de la Soci”, în timpul întâlnirii Clubului Valdai. Probabil este cel mai important discurs al lui. Pentru că este esența atitudinii imperiale față de lumea de astăzi.

În acest discurs, Putin contestă în întregime ordinea mondială actuală, regulile sistemului internațional actual. Vrea să schimbe acest sistem cu unul nou. Este clar și evident că trimite astfel un mesaj către domnul Obama, cu sugestia foarte clară: OK, te recunosc drept o altă putere imperială, ai interesele tale, ai zona ta de interese privilegiate, ai intervențiile tale în Irak, Siria, sau în alte locuri. Recunosc asta. Dar tu trebuie să recunoști zona mea de interese, în care am dreptul deplin de a interveni și de a stabili ordinea mea.

Este o ofertă foarte clară pentru Obama și guvernul SUA: să-și împartă între ei lumea și să instituie noi reguli ale ordinii mondiale.

Din această perspectivă, aceasta nu seamănă cu modul de acțiune al Uniunii Sovietice, când își aborda relațiile cu Occidentul. Nu îmi amintesc ca Politbiuro-ul, sau administrația de la Kremlin, să fi sugerat vreodată o asemenea abordare Statelor Unite sau lumii occidentale. Dar această abordare îmi amintește un alt proiect din istorie, asemănător celui pe care l-am auzit acum o lună.

Este mesajul pe care Adolf Hitler l-a trimis la 23 și 25 august 1939 lui Neville Chamberlain, pe atunci premierul Marii Britanii.

În acele două mesaje, Hitler i-a sugerat lui Chamberlain exact același lucru: să schimbe ordinea mondială, să împartă Europa Occidentală între Imperiul Britanic și cel de-al III-lea Reich. Știm din istorie că, doar cu câteva zile înainte, Hitler și-a trimis șeful Ministerului de Externe în Rusia, pe Ribbentrop, cu aceeași idee, să împartă Europa Centrală și de Est între Reich și Uniunea Sovietică. Așa cum știm, Iosif Stalin a acceptat această idee. Rezultatul a fost Pactul Ribbentrop-Molotov, în urma căruia a fost împărțită Europa Centrală și de Est.

MR: A acceptat Barack Obama oferta lui Vladimir Putin?

Până acum, nu sunt sigur că domnul Obama a înțeles această ofertă. (…)

De aceea, până acum nu cunoaștem răspunsul lui Obama. Mă îndoiesc dacă Obama va da un răspuns pozitiv, atunci când va ajunge la el mesajul lui Vladimir Putin.

Dar, comparând aceste doucumente, intervenția lui Putin de la Soci la întâlnirea Clubului Valdai din 24 octombrie și cele două telegrame către Chamberlain din 1939, alcătuite, de altfel, aproape exact cu 75 de ani în urmă, găsim cel puțin 25 de elemente identice, cuvânt cu cuvânt, propoziție cu propoziție, idee cu idee, găsim exact același lucru.

MR: În acest discurs de la (clubul) Valdai, apare arma nucleară drept un instrument esențial pentru construirea relațiilor internaționale. Cum trebuie să înțelegem aceasta?

Nu numai la Soci a vorbit Vladimir Putin de arma nucleară. Sunt importante și alte semnale. Așa cum vă amintiți, domnul Kiselyov, unul dintre generalii informației televizate din Rusia, a trimis avertismente către SUA și alte țări, cum că Rusia poate să le distrugă prin atacuri nucleare.

În ultimele câteva săptămâni, nu a existat nicio singură zi în care televiziunile rusești sau instrumentele rusești de propagandă să nu menționeze posibilitatea ca rușii să distrugă alte țări prin atacuri nucleare. Aceasta pentru ca șantajul nuclear să devină rutină, oricât de îngrozitor ar suna asta în împrejurări normale. Acest șantaj este o afacere de rutină. Este important ca lumea să înțeleagă ce înseamnă aceasta.

Aș vrea să vă amintesc faptul că în timpul Războiului Rece, cel mai important element de rezistență împotriva unei lovituri din partea URSS, împotriva unui potențial atac al Uniunii Sovietice, al Pactului de la Varșovia, era arma nucleară tactică, staționată în Europa Occidentală. Europa de Vest nu era în stare să mobilizeze un număr suficient de soldați, de aceea au fost staționate focoase tactice. Erau considerate drept cea mai eficientă armă împotriva unui astfel de atac.

Acele arme nucleare tactice au fost retrase din Europa Occidentală acum ceva timp.

Ultimele elemente ale echipamentului militar greu pe care NATO le avea în Europa Occidentală erau tancurile americane Abrams, care au fost retrase din Europa Occidentală la sfârșitul anului 2013.

Punând toate acestea la un loc, nu este de mirare că Putin și-a început războiul ruso-ucrainean, acest al IV-lea Război Mondial, după retragerea acestor forțe din Europa – armele nucleare tactice și tancurile americane Abrams.

În acest moment, Europa Occidentală este, într-adevăr, la cel mai jos nivel al posibilităților sale de apărare. Nu este vorba doar de capacitatea psihologică de a înțelege natura regimului ci și de lipsa unor capacități cât se poate de materiale de rezistență față de agresiune. Toate acestea fac Europa atât de vulnerabilă în acest moment.

MR: care este motivul și care este semnificația raidurilor forțelor aeriene rusești asupra spațiului aerian al țărilor Europei Occidentale și NATO?

Unii spun că e vorba de o testare, o recunoaștere a procedurilor și celorlalte elemente ale apărării aeriene a țărilor europene, și poate că au dreptate, dar din punctul meu de vedere, este și un element de șantaj asupra țărilor europene, ca și acel șantaj nuclear.

Este un mesaj adresat țărilor europene: Atunci când eu îmi văd de zona mea de interese privilegiate, cu țările pe care vreau să le supun, țineți-vă departe, nu aveți ce căuta, nici politic, tehnic, organizațional, militar, în niciun fel, țineți-vă departe. Vor să trimită un mesaj puternic.

În plus, nu aș exclude… țările și națiunile europene nu ar trebui să fie surprinse, dacă, să spunem, la anul, în primăvară, apare o masivă mișcare politică islamistă, o primăvară islamică în Europa, care va destabiliza țările europene și va consuma energia și atenția liderilor europeni, în timp ce Putin va încerca să-și ducă la capăt proiectele sale neo-imperiale.

MR: Așa cum ISIS acum atrage atenția, liderii occidentali sunt concentrați asupra ISIS și nu asupra Ucrainei?

Să spunem că atenția este împărțită. Dar să spunem că vor fi anumite mișcări, anumite activități chiar în țările europene, atunci va fi greu să se acorde suficientă atenție Estului Europei.

MR: Sugerați că o astfel de mișcare va fi asmuțită de Rusia?

Eu nu fac decât să avertizez, că dacă așa ceva se întâmplă în Vestul Europei, societățile occidentale, națiunile europene nu ar trebui să fie deosebit de surprinse și șocate.

MR: Considerați că dezastrul de la Smolensk este un element al acestui mare plan despre care vorbim?

Ceea ce pot spune eu despre dezastrul de la Smolensk din 10 aprilie 2010 e că avem un număr mare de întrebări. Încă pe atunci, în aprilie și în mai, am formulat cel puțin 17 mari întrebări, ca să nu mai vorbim de sutele de întrebări mai mici, tehnice. La acele 17 întrebări mari, de-a lungul acestor patru ani și jumătate, încă tot nu avem răspuns. La niciuna dintre aceste întrebări.

Ceea ce știm este că cel puțin o parte a raportului oficial MAK – Comitetul de Aviație Interstatal – a fost dovedită drept falsă, sunt minciuni clare, evidente.

Știm că afirmațiile publice ale oficialităților ruse au fost minciuni.

Știm că au apărut niște personaje ciudate, pretinși martori, care au fost cu ușurință identificați ca agenți ai serviciilor speciale.

Tot nu știm de ce avionul, căzând de la o altitudine relativ mică, de la 50 de metri, a fost distrus în atâtea bucăți mărunte, fragmentele sale fiind răspândite pe un teritoriu atât de mare.

Nu înțelegem de ce, deși avionul a căzut de la o înălțime atât de mică, au murit toți pasagerii. Nu mai există cazuri de acest tip, accidente asemănătoare, în care toți pasagerii și întregul echipaj să fi murit. Da, au fost morți, au fost mulți răniți, dar au fost și mulți supraviețuitori. Aceasta este o altă întrebare. Nu mai există vreun alt caz în care un mesteacăn, sau orice alt copac, a putut distruge aripa unui avion.

Mai sunt și alte întrebări. Nimeni dintre oficialitățile MAK sau din partea poloneză nu a furnizat răspunsuri clare la aceste întrebări și multe altele.

Eu sunt încă departe de a formula concluzii, privind felul cum poate fi explicat acest eveniment, încerc să fiu prudent în această privință. Aceste întrebări cer răspunsuri rezonabile. Nu le avem până acum.

MR: Întregul tablou despre care vorbim este destul de înfricoșător pentru Civilizația Occidentală. Ce credeți că ar trebui să facă lumea occidentală ca să oprească războiul? Ați spus că Putin și grupul care conduce Rusia în prezent vor merge atât de departe pe cât li se va permite să meargă. Ce ar trebui să facă Occidentul ca să-i oprească?

În primul rând, nu numai Occidentul, ci tot restul lumii – pentru că nu există o mare diferență între Occident și restul lumii – ar trebui, mai ales, să înțeleagă natura problemei.

Încă în urmă cu o lună era cât se poate de clar că foarte puțină lume în Occident a înțeles într-adevăr, sau măcar a vrut să înțeleagă.

În ultimele două săptămâni vedem câteva elemente de evoluție, în ceea ce o privește pe cancelarul Angela Merkel, care a admis cu întârziere că abordarea relației Germania-Rusia a fost o greșeală, greșeala ei personală, timp de nouă ani. A încercat să fie un interlocutor între Occident și Putin, iar asta s-a terminat cu un dezastru.

În 2008, ea nu a lăsat Ucraina și Georgia să intre în NATO. Aceasta l-a provocat pe Putin să atace Georgia, să ocupe 1/5 din teritoriul Georgiei. Răspunderea ei personală pentru aceste greșeli, pentru această abordare greșită a doamnei Merkel, ar trebui să se înțeleagă foarte clar. Dacă într-adevăr ea va începe să înțeleagă mai bine natura problemei, cum sugerează remarcile sale de după întâlnirea grupului G20 de la Brisbane și recentul ei discurs din Bundestag, acestea sunt semne pozitive.

Dar doamna Merkel nu e singura persoană din Occident care ar trebui să înțeleagă asta. Mai sunt și alții, mai este și domnul Obama. Este el oare capabil să înțeleagă problema?

De la acest prim stadiu al înțelegerii, mai sunt foarte mulți alți pași care vor trebui făcuți pe baza acestei înțelegeri.

Pentru că a opune rezistență este singura cale, rezistență informațională, politică, morală, psihologică, iar dacă este necesar, chiar rezistență prin forță.

Dacă nu va exista rezistență, agresiunea va continua asupra altor țări și altor națiuni. Nu numai cu forța militară singură. Și cu informare/dezinformare, război psihologic, război cibernetic, iar acestea nu sunt neapărat interpretate drept agresiune, deși, de agresiune este vorba. Aceste țări și aceste națiuni pot cădea victimă acestui nou tip de război.