Să zicem că, într-o zi, pe culoarele unei instituţii universitare, poate chiar la SNSPA, aţi vedea următorul anunţ: „StudenţiiEle sunt rugaţiTe să depună dosarele la secretariat numai după consultarea cu profesoriiOarele.” Dacă n-aţi prea avut contact cu spaţiul germanofon, vă veţi scărpina în cap şi, probabil, veţi considera că autorulOarea textului va fi avut o zi foarte grea. Dacă, în schimb, sunteţi familiarizat cu marotele nemţeşti, veţi trage o înjurătură neaoşă, ceva de genul „’tu-i maţu’ acrului, uite că a ajuns şi la noi!”

Adică ce să fi ajuns? Păi corespondentul românesc al numitului Binnen-I, adică i-ul mare în mijlocul cuvântului. Să vedem cum funcţionează: luăm paregzamplu cuvântul studenţi – în limba germană Studenten, unde -en este desinenţa de plural. Apoi le luăm şi pe colegele lor, Studentinnen, singular – Studentin. Luăm acum desinenţa de gen -in, îi punem majusculă şi obţinem die StudentInnen, unde -en-ul final este însă cel de la pluralul masculin. Adică Studentinnen înseamnă studente, în timp ce StudentInnen înseamnă studenţi şi studente. Astfel se evidenţiază faptul că studiile superioare sunt frecventate în egală măsură de băieţi şi fete. Iar masculinul generic este pus în faţa plutonului de execuţie, ca un exponent reacţionar al androcentrismului societăţii în care trăim, care este. Sigur, în limba germană, această struţocămilă e mai uşor de realizat decât în limba română, exemplele ipotetice date mai sus fiind ceva mai forţate decât cele reale din germană. Dar, în principiu, aşa funcţionează.

Am săpat puţin prin internet, pentru a afla mai multe despre istoria acestui cât se poate de nemţesc fenomen de gender mainstreaming. Aşa am dat peste uimitor de echilibratul articol de pe Wikipedia şi am aflat că anul naşterii lui Binnen-I este 1981 – gestaţia dura însă mai mult ca sigur încă din ’68, când presupun că a fost conceput cu ocazia unei partuze pacifisto-egalitaristo-feministe. În cartea Freie Radios (Radiouri libere), scrisă de un oarecare Christoph Busch, apărea aşadar în 1981 cuvântul HörerInnen, adică ascultătoriOare. El înlocuia astfel varianta Hörer/innen, folosită până la acel moment. Ca orice idee trăznită, a găsit imediat adepţi. Forma apare din nou în 1983 în Elveţia, la Zürich, pe un flyer al postului de „radio alternativ” LoRa, de unde a fost preluat de săptămânalul stângist WOZ Die Wochenzeitung şi adoptat ca normă obligatorie în luna decembrie a aceluiaşi an. De acolo s-a molipsit în 1989 şi Oliver Tolmein de la cotidianul (pe atunci vest-)berlinez taz, de orientare stângistă. Însă jurnaliştii de la taz au fost liberi să-l folosească sau nu, cu rezultatul că femeile îl foloseau mai des decât bărbaţii, care preferau să rămână la masculinul generic. Însă în ultimul timp, şi jurnalistele de la taz au început să se ferească de el. Se pare că unele nu vor să fie calificate drept feministe iar celelalte, feministele, nu vor să fie considerate „de şcoală veche”.

S-au scris mii de pagini despre Binnen-I, atât pro, cât şi contra. Autoritatea supremă, dicţionarul Duden, nu îl recomandă (încă!). Filologii mai în etate îl resping in corpore, dar în cazul lor este vorba, bineînţeles de nişte Spießer-i, adică mic-burghezi filistini, reacţionari, androcentrişti, de care o societate progresistă nu ar trebui să se împiedice. Chiar dacă argumentele lor sunt de bun simţ. Bunăoară, unele substantive au rădăcini sau chiar forme diferite la masculin şi la feminin. Apoi, în limba germană, genul gramatical nu e congruent cu sexul biologic, existând în limba germană şi genul neutru, care este aplicat, printre altele, şi substantivului Mädchen, care înseamnă nici mai mult, nici mai puţin decât fată. Şi, la urma urmelor, cum ar putea fi citit cu voce tare un asemenea text plin de substantive hermafrodite?

Lingvistica feministă (!), psihologia socială de orientare feministă (!!) şi alte discipline proaspăt născocite sunt, bineînţeles, promotoriOare ale acestui trend. Sigur, nu şi atunci când e vorba de infractori, criminali, terorişti ori escroci, care ar deveni, respectiv, VerbrecherInnen, MörderInnen, TerroristInnen şi BetrügerInnen. Dar când este vorba de conotaţii negative, atunci masculinul generic e OK. Tot Wikipedia vine cu câteva cazuri absurde, dintre care cel mai simpatic mi se pare cel cu candidaţii la primărie, numiţi în germană Bürgermeisterkandidaten, adică primari-candidaţi sau candidaţi-primari. După regulile „ortografiei specifice de gen”, ar trebui să scriem BürgermeisterInnenkandidatInnen, ceea ce e prea mult, chiar şi pentru cel mai progresist neamţ.

Din păcate, trăznaia a pătruns repede şi în mediile politice, astfel încât Ministerul Federal pentru Familie, Seniori, Femei şi Tineret să ajungă să impună folosirea acestui procedeu la cel mai înalt nivel al autorităţilor federale. Conform Ministerului, „masculinul generic este inacceptabil”. La nivel local, primăria oraşului Kiel a interzis folosirea în actele, formularele şi comunicările oficiale folosirea masculinului generic, însă respinge şi forma cu Binnen-I. Măcar atât.

Universitatea din Leipzig a mers şi mai departe: începând din primăvara lui 2013, senatul universităţii a introdus „femininul generic”, astfel încât toţi profesorii sunt, din start profesoare şi toţi studenţii, studente. Castrare lingvistică, monşer!

În imaginea care însoțește articolul este reprezentată zeița Ardhanarishvara din mitologia sanscrită. Este un compozit androgin format în egală măsură din zeul Șiva și consoarta sa Parvati.