Blestemaţii de români

Etichete:

Umberto Eco, cunoscut publicului de la noi în special ca autor al romanelor „Numele Trandafirului” şi „Pendulul lui Foucault”, a luat o poziţie critică faţă de exagerările romanofobe din presa italiană susţinute şi de declaraţii guvernamentale pripite şi părtinitoare. În articolul „Maledetti romeni”, publicat de revista L’Espresso pe 6 martie, vestitul filozof şi semiotician … …

Umberto Eco, cunoscut publicului de la noi în special ca autor al romanelor „Numele Trandafirului” şi „Pendulul lui Foucault”, a luat o poziţie critică faţă de exagerările romanofobe din presa italiană susţinute şi de declaraţii guvernamentale pripite şi părtinitoare. În articolul „Maledetti romeni”, publicat de revista L’Espresso pe 6 martie, vestitul filozof şi semiotician îşi foloseşte ironia muşcătoare la adresa celor care pun toate crimele, violurile şi jafurile pe seama românilor. De la început trebuie spus că autorul este un om de centru-stânga, critic al guvernului actual.

Vă prezentăm în continuare traducerea integrală a acestui articol.


Blestemaţii de români

Erau Franzonescu din Cogne, soţii din Erba Olindu şi Rosa, Sindioara şi Calvuti. Şi apoi Badalamentu, Provenzanul, Liggiu. Au distrus imaginea unei ţări de persoane oneste.

ansa1

Annamaria Franzoni

Viminalul (Ministerul de Interne, n.t.)a încercat să emită câteva communicate jenante după care, în legătură cu cazurile de viol, în 60,9 la sută din cazuri sunt responsabili cetăţenii italieni (şi în plus sociologii ştiau deja că marea majoritate a violurilor are loc în familie, şi bine au făcut Berlusconi, Casini, Fini şi alţii când au divorţat, pentru a evita situaţii atât de dramatice). Pentru restul, văzând că românii sunt la modă, se pare că ei sunt responsabili pentru 7,8 la sută în timp ce un un bun 6,3 la sută şi-l adjudecă marocanii (care în plus, aşa cum ne-au învăţat Moravia şi Sophia Loren, îşi făcuseră partea lor cu mai mult de 60 de ani în urmă).

Să nu ne mai vorbească de asta. Şi atunci patrulele de noapte? Le facem contra bergamaschilor? Ar fi oportun să amintim participarea nefastă a românilor, imediat după război, la masacrul din Villarbasse, dar din fericire atunci încă exista pedeapsa cu moartea şi în mod just au fost împuşcaţi La Barberu, Johann Puleu, Johan L’Igntolui, Franzisku Sapuritulu. Româncă era desigur Leonarda Cianciullui, fabricantă de săpun şi, aşa cum spune numele clar de străin, româncă trebuia să fie Rina Fort, autoarea măcelului din strada San Gregorio în 1946. Pentru a nu mai vorbi despre originea romană a contesei Bellentani (care până la căsătorie purta numele de Eminescu) care în 1948 a tras în amantul său la Villa d’Este.

Româncă nu era Maria Martirano dar în mod sigur era ucigaşul plătit Raoul Ghianu care, sub mandatul lui Giovanni Fenarolu, a ucis-o în 1958 (toţi îşi vor amiti de delictul din strada Monaci) şi român era maestrul Arnaldu Graziosul care în 1945 şi-a ucis, se spune, nevasta la Fiuggi. Român era Petru Cavalleru care împreună cu banda sa a executat jaful sângeros din Milano, şi români erau membri bandei ticăloase din strada Osopo. Deşi nu au fost descoperiţi, români trebuie să fi fost atentatorii de la Banca della’Agricoltura (sigur români erau Fredu şi Venturu) şi autorii masacrului din gara din Bologna) români au fost şi suspecţii de corupere a judecătorilor cum ar fi Previtului şi Berluschescu, român era băiatul Masu care în 1991 şi-a omorât părinţii şi cei doi tineri Erika (nume tipic extracomunitar) şi Omar (român şi musulman pe deasupra!) care i-au omorât pe mama şi pe fratele ei la Novi Ligure.

Româncă era fără umbră de îndoială doamna Franzonescu din Cogne, cei doi soţi din Erba, Olindu şi Roza, români erau atât Sindioara cât şi Calvuli ca şi ucigaşii lor, români erau bancherii care de curând au dus la faliment atâtea persoane care şi-au depus economiile, români erau copii Satanei, români mizerabilii care aruncau cu pietre de pe podurile de peste autostradă, români erau sacerdoţii pedofili, român era asasinul comisarului Calabresi, români răpitorii şi ucigaşii lui Moro, Casalegno, Bachelet, Tobagi, Biagi şi a altora, români asasinii lui Pecorelli şi cei din banda cu Fiatul Uno alb, şi pentru a termina români erau asasinii lui Mattei, români oamenii banditului Giuliano, români erau oamenii lui Pisciotta, români asasinii lui Mauro di Mauro, ai fraţilor Rosselli şi ai lui Matteotti.

Români erau Giulianu şi autorii masacrului de la Portella delle Ginestre, şi vinovaţii din cazul Wilma Montesi (vă amintiţi de negura Piccionului), şi cei care au tras în morţii din Reggio Emilia, sau atentatorii lui Piano Solo; români erau amicii comeseni ai monstrului din Scandicci, români erau atentatorii contra lui Falcone şi Borsellino şi cei care au executat masacrul din Piazza della Loggia din Brescia, sau autorii masacrului din trenul Italicus şi cei ai masacrului de la Ustica, dar şi ucigaşii lui Pasolini (poate chiar şi Rrom); români cei care l-au rănit pe Montanelli, români erau comandoşii din strada Fani şi asasinii lui Moro, Coco, Occorsio, Alessandrini, Guido Rossa, Peppino Impastato, Pippo Fava, Piersanti Mattarella, Mino Pecorelli, Giorgio Ambrosoli, Ezio Tarantelli, Salvo Lima, don Pino Puglisi, Ilaria Alpi, Massimo d’Antona, Carlo Giuliani; este evident că era român atentatorul Papei (agentul asociaţiei Lupu Grigiu) dar şi ucigaşii lui Dalla Chiesa şi a doamnei, român era răpitorul Emanuelei Orlandi. În fine, români erau toţi aparţinătorii clanului Timişoara, Badalamentu, Provenzanul, Liggiu, Rijnara, români sugrumătorii nazifascisti Tutu şi Concutelluli, clar aderenţi la Gărzile de Fier ale lui Codreanu.

Aceşti români au distrus imaginea unei ţări de persoane oneste, cu frica lui Dumnezeu, străine violenţei, respectuoase ale diferenţelor etnice, religioase şi politice. Ce bine că în sfârşit ne-am dat seama că ei erau vinovaţii, altfel am fi continuat să săpam degeaba în dosarele procuraturilor italo-sovietice, în timp ce cu o bună organizare de patrule leghiste vom putea în sfârşit să restaurăm legea şi ordinea în această nefericită ţară a noastră.

Umberto Eco
6 martie 2009

Daniel Francesco

Daniel Francesco

Comentarii

  1. panselutaSpune:

    Răspunde
    martie 11, 2009

    Francesco:

    1. Eco e de stinga, cum ai zis.
    2. Ca lingvist, Eco e indragostit de Romania in virtutea limbii ei, exponenta a romanitatii de est care a absorbit influente multiple dar a ramas latina in structura–un fel de esperanto (limba care l-a preocupat pe Eco din totdeauna). L-am vazut pe Eco la o conferinta la universitatea mea acum vreo 2 decenii(nu e pe web). Romana avea, in mintea lui, un fel de statut de „limba perfecta/universala”, daca ma ajuta memoria.
    3. Toata istoria pe care Eco o foloseste in satira lui groasa foloseste pentru zilele astea cit o ceapa degerata. Italia se confrunta cu o complet alta realitate decit cea de acum nu stiu cite decenii.
    4. Eco e las in „satira” lui, si o stie bine. Criza „romanilor” din Italia nu e criza „romanilor” din Italia, ci a unui segment al populatiei imigrante in Italia, provenite din Romania, ironic numite „Roma”, adica tziganii, si,in procent mai mic, a romanilor etnici fara lege.

  2. FrancescoSpune:

    Răspunde
    martie 11, 2009

    Panseluta,
    Din lipsa de timp vreau sa spun acum doar ca articolul lui Eco este un caleidoscop al actelor criminale, mafiote, teroriste etc din Italia ultimului secol. Acte infaptuite de italieni desigur.

  3. FrancescoSpune:

    Răspunde
    martie 11, 2009

    „Lista lui Eco” de acte teroriste nu tine cont de afilierea sa politica, crimele Brigazilor Rosii (Moro, trenul Italicus) sunt evocate alaturi de cele comise de fascisti (fratii Rossi.

    Are un dinte – hors concours – contra lui Berlusconi, numit Berluschescu, pe care il ataca si prin Previtulu, Cezare Previti, care a fost condamnat pentru mituirea unor magistrati ca sa-si scape seful. Ironiile mai mici, cum ar fi evocarea divortului exponentilor dreptei Berlusconi, Fini si Maroni fac parte din joc…

    Am scris Rrom, desi in articol apare Rom; aici ar fi multe de zis despre motivele pentru care Italia este destinatia favorita a multor concetateni de-ai nostri de etnie tiganeasca. Revin al o idee mai veche: de ce statul roman nu blocheaza utilizarea denumirii Rom care se poate asimila/confunda cu aceea de roman?

  4. panselutaSpune:

    Răspunde
    martie 11, 2009

    Francesco:

    Ai dreptate, si sunt de acord cu critica pe care o face Eco guvernantilor/politicienilor. Ei au o parte uriasa de responsabilitate, ca si guvernul roman, care a exportat criminalii.

    Argumentul (chiar si pamfletar)lui Eco nu tine la o analiza practica. Jucindu-ma putin cu latina mea ruginita, l-as numi „argumentum ad Italicos”.

    E acelasi argument folosit in SUA impotriva celor care vor un mai bun control al granitei de sud, prin care au patruns gangsteri din Mexic si Guatemala si Colombia si El Salvador, ca cei de la MS 13 (MARA Salvatrucha)–activi si in zona mea. Tipii s-au instalat in mici si mari orase, mai in toata America, unde au contribuit masiv la cresterea criminalitatii. Activistii de stinga tipa: „e pur rasism sa arati etnia violatorilor si a criminalilor! 60% din violuri, omoruri, etc. sunt comise de americani get-beget.”

    Sigur ca e asa. Dar lumea mai putin sofisticata, mai ales victimele gangsterilor ilegali hispanici, se intreaba: de ce sa importam criminali, cind ii avem pe ai nostri? Poate baiatul meu/fata mea/sotul meu/copiii mei ar fi inca in viata daca n-ar fi fost omoriti de gangsteri aflati ilegal in tara (si nu e vorba doar de gangsteri; citesc frecvent depre hispanici ilegali care au condus sub influenta alcoolului, fara permis, si au omorit oameni nevinovati):

    http://michellemalkin.com/2008…..es-murder/

  5. AlessiaSpune:

    Răspunde
    martie 11, 2009

    De citit si acest articol: Mircea Vasilescu – În UE, dar «prin noi înşine»

  6. Imperialistu'Spune:

    Răspunde
    martie 11, 2009

    Panseluta, sa nu amestecam merele cu perele. Pana la urma, isteria stupid-italieneasca din cizma are ca tinta pe romani, in general, fara nici un pic de deosebire. Romani care, spre socul dajteptilor din peninsula, sunt albi si nu cersesc la colt de strada. Infractionalitatea romaneasca din Italia este in proportie covarsitoare* TIGANEASCA, asa ca pana la urma problema trebuie pusa in alti termeni. Si chiar si asa, incapacitatea autoritatilor italiene de a-si guverna propria tara este de un ridicol infiorator.

    * Nu neaga nimeni existenta componentei romanesti, dar eu cand vad reportaje ale televiziunilor italiene cu romani, romanii aia nu sunt romani.

  7. FrancescoSpune:

    Răspunde
    martie 11, 2009

    De curand, autoritatile italiene au modificat grupul de litere ROM in ROU de pe cartile de rezidenta italienesti. Confuzia era „perfecta” doar pentru alde Valter Veltroni.

    ROU

  8. AlessiaSpune:

    Răspunde
    martie 11, 2009

    Dupa umila mea parere, domnul Eco, folosindu-se de romani, a vrut sa punctualizeze cu totul si cu totul alta problema, si, surpriza!, nu e vorba de antiratism, ar fi fost prea frumos si generos din partea lui, ci de fascismul a carui fantasma inca ii mai da, se vede treaba, tarcoale… Punctul sensibil sunt aceste „patrule de noapte” despre care s-a vorbit si se va vorbi, cum suntem in Italia!, mai mult decat este cazul… nu vreau sa va plictisesc pentru ca aceasta tema ar inghiti prea multe pagini sau, mai bine spus, „dosare”… Valul impotriva romanilor, daca nu ma insel, s-a izbit de mal si apele s-au calmat de cateva luni bune, asa ca domnul Eco, daca ar fi observat cu adevarat ca – e distrusa – „imaginea unei tari de persoane oneste” ar fi trebuit sa intervina cand era cazul, si nu acum – e prea tarziu, va multumim! Ceea ce ma uimeste e faptul ca romanii, care in cazul de fata, repet – dupa parerea mea – sunt pur si simplu un mijloc, nicidecum cauza – continua sa trimita mesaje pupandu-i picioarele acestui „domn”, lasandu-se cu usurinta impresionati si „pieptanati” in timp ce el nu a demonstrat altceva decat cumplita ipocrizie, caci de ignoranta, din pacate, nu mi-as permite niciodata sa vorbesc…

  9. AlessiaSpune:

    Răspunde
    martie 11, 2009

    Ideea pe care as vrea sa o subliniez e legata de faptul ca fiecare, sa-l numim cu termen generic, „eveniment”trebuie sa fie vazut in contextul, in realitatea in care acesta apare, sau a aparut, tinand cont de ceea ce l-a generat si de ceea ce, eventual, va putea genera. Ar fi foarte simplu, dar fara rost, sa vorbim despre ceea ce ni se pune in prim plan, trebuie sa tinem cont si de detalii, uneori sunt chiar cele mai importante, de tot ceea ce se afla in cel de-al doilea plan, lucruri aparent fara importanta, dar fara de care nu am putea niciodata atinge profunzimea figurii sau a ideii centrale. Ma refer la cateva din comentariile citite si la faptul ca exagerarea uneori consta si in faptul de a te indeparta de la ideea de baza, de a generaliza (mare pacat!), precum si de a te folosi cu inversunare de idei furate dintr-o carte descoperita in timp ce stergeai praful prin biblioteca (scuzati-ma, dar nu ma pot abtine!) pentru a hrani si a reusi sa exteriorizezi de fapt anumite sentimente, din placerea de a face comparatii si de „a te simti parte”, din placerea de „a fii” (nobila de altfel) s.a.m.d.

  10. Imperialistu'Spune:

    Răspunde
    martie 11, 2009

    Sigur ca fiecare eveniment trebuie interpretat in context, altfel iti scapa sensul lui si risti sa nu intelegi nimic, sfarsind prin a proiecta o parere proprie asupra unei realitati care poate fi cu totul diferita. Din pacate, m-ai pierdut la a doua jumatate a celui de-al doilea mesaj. La ce te referi cand scrii urmatoarele:

    Ma refer la cateva din comentariile citite si la faptul ca exagerarea uneori consta si in faptul de a te indeparta de la ideea de baza, de a generaliza (mare pacat!), precum si de a te folosi cu inversunare de idei furate dintr-o carte descoperita in timp ce stergeai praful prin biblioteca (scuzati-ma, dar nu ma pot abtine!) pentru a hrani si a reusi sa exteriorizezi de fapt anumite sentimente, din placerea de a face comparatii si de “a te simti parte”, din placerea de “a fii” (nobila de altfel) s.a.m.d.

    ?

  11. FrancescoSpune:

    Răspunde
    martie 11, 2009

    „Jurnalista scriitoare care iubeste razboiul
    Deoarece ii aduce aminte de cand era tanara si frumoasa”

    Fiind vorba despre Oriana Fallaci, aceste versuri sunt de o mojicie fara seaman si il transforma pe artist intr-un cantaret al centrelor sociale.

    Despre Eco: ramane tot la stanga, cu toate Brigazile Rosii. Nu l-a vazut pe Veltroni pentru ca se uita politic si critic inspre dreapta.

  12. AlessiaSpune:

    Răspunde
    martie 11, 2009

    Dupa ce am citit o prea lunga si la un moment dat de-a dreptul plictisitoare discutie, am indraznit sa va pun o anumita intrebare… Am incercam sa explic acum sensul acelui „exagerati”… care se pare ca nu a fost „detectat”.

    Cat despre melodie, da, reactie copilareasca, ce sa-i faci!; intentia mea era sa destind un pic atmosfera si pe de alta parte sa fac un test; sincer, speram sa nu sesizezi aluzia… Eu sunt o mare admiratoare a Orianei, asa ca nu m-ai prins! ???? Culmea ironiei, tocmai datorita ei am ajuns la voi.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *