Elisabeth Sabaditsch-Wolff este o austriancă ce, asemeni lui Geert Wilders în Olanda, va fi dată în judecată pentru ofense aduse islamului. Este acuzată de „denigrarea învăţăturilor religioase” pentru că a citat din Coran Sura 4, versetul 34, care permite bărbatului să îşi bată nevasta.

Sura 4, versetul 34: “Bărbaţii sunt mai presus decât femeile, fiindcă Dumnezeu le-a dat întâietate asupra lor şi fiindcă ei cheltuiesc din averi pentru ele. Femeile cinstite sunt pioase, păstrând în taină ceea ce Dumnezeu păstrează. Dojeniţi-le pe cele de a căror neascultare vă este teamă! Părăsiţi-le în aşternuturi! Loviţi-le! Nu le căutaţi însă gâlceavă, dacă vă dau apoi ascultare. Dumnezeu este Înalt, Mare.” (link)

Detalii mai multe despre caz puteţi afla de aici.

Cazul Elisabethei a fost iniţial cunoscut doar unei comunitaţi restrînse de oameni formată din cîţiva bloggeri americani şi europeni şi cele cîteva mii de cititori ai lor. Ca urmare a unui apel iniţiat de Gates of Vienna (SUA), Tundra Tabloids (Finlanda), Europe News (Danemarca), Politically Incorrect (Germania), The International Civil Liberties Alliance (organizaţie internaţionala pornita de Lars Hedegaard în Danemarca) şi Vlad Ţepeş (Canada), un apel de de publicizare a cazului Elisabethei, povestea a fost preluată şi de alţi bloggeri şi autori importanţi – Pamela Geller, Robert Spencer, Mark Stey, Diana West, de membrul congresului american Allen West, etc, iar recent de publicaţii de prima mînă şi televiziuni (Wall Street Journal şi CBN).

Este extrordinar cum o poveste iniţial ignorată de sursele convenţionale de informare a fost impusă ca ştire prin efortul comun ale unor bloggeri. Cazul ilustrează perfect faptul că monopolul informaţional al mainstream media a încetat definitiv. Rigorile corectitudinii politice nu mai pot impune discursul public prin cenzura impusă şi autoimpusă pe considerente ideologice, sau pur şi simplu din teama de descalificare din breaslă sau pierdere a locului de muncă – recent este cazul lui Juan William din SUA care a fost concediat de NPR pentru că a mărturisit că vederea musulmanilor cînd călătoreşte cu avionul îi provoacă nelinişti. În cazurile mai extreme, persoanele care ignoră dogma sînt tîrîte prin trebunale, cazul Elisabethei Sabaditsch-Wolff nefiind unic. Ezra Levant în 2006 şi Mark Steyn în 2008 au făcut primele pagini ale ziarelor la vremea lor.

Tendinţa de dizolvare a acestui monopol a fost descrisă acum un an şi jumătate de parlamentarul european Daniel Hannan,

Acum 1.000 de blog-uri decid singure ce este interesant. Dacă destule sînt interesate, bingo!, ai devenit ştire.[…] Să distrugi monopolul presei este una. Dar internetul a distrus şi monopolul politic.
Internetul, blogurile, presa şi dizidenţa

…şi recent de Dragoş Paul Aligică:

A treia forta este cu adevarat revolutionara si este reprezentata de aparitia unei noi forme de jurnalism pe Internet. “Blogerii” sunt indivizi privati cu interese si expertize diferite, care posteaza zilnic pe Internet informatii, analize, opinii cu privire la evenimente si dezbateri de interes public.

Ei alcătuiesc împreuna o retea cu milioane de noduri, care practic revolutioneaza modul in care este gandit si practicat jurnalismul. Forta acestei retele vine din descentralizarea si flexibilitatea ei. Informatia si expertiza sunt mobilizate in numai cateva minute, din toate colturile lumii, evenimentele sunt filtrate si analizate din nenumarate perspective, astfel incat avantajul comparativ pe care organizatii mass-media standard, bazate pe centralizarea informatiei, il aveau pana de curand este practic spulberat.
Dragoş Aligică: Stângismul presei americane

“These show trials and violent street attacks are symptoms of [Multiculturalism’s] death throes. They’re the desperate acts of desperate people who’ve totally lost their way… This is just the beginning: the genie is out of the bottle in Europe, and no multicultural diversity fascist is going to put it back.”

Idealurile progresiste au adus occidentul din modernitate în postmodernitate, iar acum se pregătesc să-i dea brînci înapoi în Evul Mediu. Cu puţin ajutor din partea islamului, bineînţeles.