La 3 mai 2016, cu ocazia Zilei Naționale a Poloniei – Ziua Constituției de la 3 Mai 1791, prima Constituție din Europa – Președintele Andrzej Duda a acordat cea mai înaltă distincție a Republicii Polone, Ordinul Vulturul Alb, mai multor personalități: Irena Szewińska, Michał Lorenc, Michał Kleiber, Wanda Półtawska, Zofia Romaszewska și Bronisław Wildstein.

Bronisław Wildstein, scriitor, publicist, jurnalist și luptător anticomunist încă din anii ’70, a vizitat de mai multe ori România. În Linie Dreaptă a publicat numeroase articole și interviuri cu Bronisław Wildstein, iar la editura Humanitas a apărut, cu sprijinul Fundației Ioan Bărbuș, volumul de publicistică intitulat „Un trecut care se încăpățânează să nu mai treacă„, tradus de Anca Cernea. La lansarea volumului, prefațat de Vladimir Tismăneanu, a vorbit Horia-Roman Patapieivici (puteți urmări lansarea aici).

Din discursul Președintele Andrzej Duda, adresat lui Bronisław Wildstein:

Stimate Domnule Redactor, și mai presus de toate – omule neclintit, mare intelectual polonez, care ați arătat acest etos al intelectualității poloneze în toți acești ani. Omule neclintit, fără teamă, din fragedă tinerețe, din vremea studiilor, a luptei studențești pentru o Polonie independentă și cu adevărat suverană. Pentru Polonia principiilor, pentru a se putea păstra tradiția poloneză în spațiul public. În mod oficial, nu numai în subteran. Și mereu apărător al convingerilor, fără teamă, fără a accepta compromisuri morale, din dorința de a sluji Polonia, în ciuda persecuțiilor anterioare, iar apoi a criticii masive și furibunde. Propovăduitor al adevărului și om care cere adevărul și îl urmărește cu statornicie. Adevărul despre regimulcomunist și despre modul în care oamenii s-au comportat atunci. Vă mulțumesc și vă rog să continuați.

Discursul de mulțumire în numele tuturor celor decorați a fost rostit de Bronisław Wildstein:

Îmi revine o dublă onoare. Nu numai că am fost decorat cu Ordinul Vulturul Alb, dar am și posibilitatea aduce mulțumiri în numele tuturor celor decorați. Domnul Președinte a spus deja cât de diferite sunt personalitățile care au fost decorate astăzi. Dar există ceva ce leagă acțiunile noastre atât de diferite. Este conștiința, perspectiva că acțiunile noastre individuale se regăsesc în orizontul a ceea ce numim binele comun și astfel obțin un sens și o semnificație suplimentară. Ca oameni, suntem membri ai unor comunități. Printre altele, cea mai mare comunitate din care facem parte și cu care ne identificăm – este comunitatea națională poloneză, o comunitate de destin, care ne permite să depășim identitatea noastră efemeră, individuală. Din moment ce această comunitate ne distinge cu distincția ei cea mai de seamă, este greu să ne închipuim un premiu mai mare. Dar, în același timp, privim acest premiu ca pe o obligație. Experiența ne pune în față un adevăr destul de evident, acela că nu există nici un moment din viața umană care să fie ferit de riscul unei decizii proaste. Dar, conștientizarea faptului că acționăm pentru binele unei comunități mai largi și că rolul nostru propriu este limitat poate reduce acest risc.

Despre Bronisław Wildstein n. 1952, scriitor, publicist, jurnalist.

Tatăl lui Bronisław Wildstein, Szymon Wildstein, fost medic militar, comandant al unui spital, comunist din perioada interbelică, dat afară din armată în 1967 în contextul epurărilor antisemnite întreprinse de guvernul comunist, a murit la scurt timp după aceea. Mama, Genowefa Wildstein, asistentă medicală, provenea dintr-o familie simplă, era anticomunistă și fusese implicată în mai multe operațiuni AK – Armata Națională – ce activa în subteran după război. Părinții purtau discuții politice aprinse, povestește BW.

Bronisław Wildstein a studiat filologia polonă la Universitatea Jagielonă de la Cracovia. Și-a început activitatea în opoziția anticomunistă în timpul studenției, a colaborat îndeaproape cu KOR, în 1977 a fondat SKS – Comitetul Studențesc al Solidarității – prima formă de opoziție structurată de la Cracovia, având un caracter deschis și public asumat (și prima organizație în a cărei denumire apare termenul „Solidaritatea”); după modelul SKS, au apărut mai târziu și în alte centre universitare organizații studențești independente, care au constituit NZS – ramura studențească a Solidarității, cuprinzând toată țara.

Wildstein a fost în repetate rânduri arestat și interogat de SB, poliția politică a regimului comunist din Polonia.

Prietenia cu Stanisław Pyjas

În mai 1977 a fost unul dintre actorii unei drame care a zguduit Polonia la acea vreme, asasinarea de catre Securitatea poloneză a unui bun prieten – studentul Stanisław Pyjas de la Universitatea Jagielonă din Cracovia.

La 7 mai 1977 a fost găsit corpul neînsuflețit al lui Stanisław Pyjas (probabil ucis de SB). Moartea lui a avut loc cu o săptămână înaintea Juvenaliilor (un fel de zile ale tineretului, organizate de autoritățile comuniste) prietenii lui Pyjas au lansat un apel la boicotul acestora. Au declanșat demonstrații și proteste. Studenții făceau de gardă lângă afișele care anunțau moartea lui Pyjas, pentru ca acestea să nu fie rupte de necunoscuți. În seara de 15 mai 1977 (la încheierea Marșului Negru, a cărui organizare a fost ideea lui Wildstein și la care au participat mai multe mii de persoane), s-a dat citire declarației de înființare a SKS la Cracovia.

Încă din 1977, Bronislaw Wildstein s-a luptat pentru aflarea adevărului despre moartea lui Pyias. După 1989, s-a judecat cu Prof. Zdzisław Marek, expertul în medicină legală care în 1977 a afirmat că Pyjas a murit în urma căderii de pe scară. Wildstein l-a numit tăinuitor al asasinilor. A pierdut procesul. Deși însuși Z. Marek, neștiind că este înregistrat, într-o convorbire la telefon cu o ziaristă, la începutul anilor 90, recunoscuse că „cineva i-a dat lui Pyjas peste mutră… nu știu cine…”.

În 2001 Wildstein l-a descoperit pe informatorul SB cu numele de cod „Ketman”. S-a dovedit că acesta era Lesław Maleszka, devenit publicist de frunte la „Gazeta Wyborcza”, unde scria editoriale împotriva lustrației; Ketman turnase cu zel și cu lux de amănunte despre prietenii lui și despre activitatea SKS de la Cracovia.

În anul 1976, Wildstein fusese reținut de SB (Securitatea poloneză) împreună cu cei mai buni prieteni ai lui: Stanisław Pyjas și Lesław Maleszka. Toți trei au fost interogați, doar Maleszka le-a dezvăluit lucrătorilor SB detalii despre activitățile lui și ale colegilor. Cu această ocazie, Maleszka a fost recrutat ca informator al SB.

Fotografie de arhivă, Cracovia, mai 1977: Bronisław Wildstein la poarta de pe strada Szewskiej nr.7, locul unde a fost găsit asasinat prietenul său Staszek Pyjas.

Exilul:
După acordurile din August 1980 încheiate între Solidaritatea și guvernul comunist, Wildstein a fost eliberat din închisoare, a primit pașaport și a plecat cu soția, Iwona Galińska-Wildstein, la Viena. Din cauza declarării legii marțiale, ei nu s-au mai întors în Polonia și s-au stabilit în Franța, unde Wildstein a fost redactorul șef al revistei „Kontakt” și corespondent al Europei Libere. A avut ocazia să întâlnească mai mulți reprezentanți ai exilului românesc.

Activitatea jurnalistică post-1989:
În anii ce au urmat, ca jurnalist în presa scrisă și în televiziune, dar și ca scriitor și eseist, Wildstein a devenit unul dintre cei mai importanți intelectuali publici polonezi.
După întoarcerea din exil, în 1989, a fost numit șef al Radio-ului Polonez la Cracovia. La începutul anilor 90 a colaborat la „Gazeta Wyborcza”. În anii 1994-1996 a fost secretar de redacție la „Życie Warszawy”, apoi, împreună cu Tomasz Wołek a trecut la ziarul „Życie”, unde a fost redactor șef adjunct până în 1997. La jumătatea anilor 90 scria foiletoane pentru revista „Architektura-murator”.
S-a pronunțat întotdeauna pentru lustrație, aflarea adevărului despre crimele comunismului și pedepsirea celor vinovați.

A colaborat la săptămânalul „Wprost”, a fost foiletonist al revistei „Nowe Państwo” și publicist la „Rzeczpospolita”.

A fost dat afară de la Rzeczpospolita la 31 ian 2005, în urma scandalului legat de așa-numita „listă a lui Wildstein”. Wildstein copiase din calculatorul IPN (Institutul Memoriei Naționale, un fel de CNSAS – IICCMER polonez, dar mult mai mare) o listă cu sute de mii de nume de cuprinzând informatori ai SB, persoane propuse spre a fi recrutate, și persoane supravegheate de servicii; Wildstein a mers cu lista prin redacții, punându-o în discuția colegilor. Scandalul a fost declanșat după publicarea listei de către „Gazeta Wyborcza”. (v. și https://www.evz.ro/detalii/stiri/lista-lui-secu-varianta-poloneza-674240.html).

Marek Król, redactorul șef al săptămânalului „Wprost” a spus atunci că Wildstein a fost pedepsit „exact pentru o faptă care ar fi fost premiată oriunde în lume; pentru că este un jurnalist de înaltă clasă”. „Datoria jurnalistului este să obțină informații și să le transmită societății. Nu este bine dacă informațiile jurnalistice sunt cenzurate.” Wildstein a fost înfierat de cercurile Gazetei Wyborcza, dar în sprijinul lui s-au organizat mitinguri de solidaritate, zgomotoasele reacții pro- și contra listei lui Wildstein dovedind că interesul societății poloneze pentru dezvăluirea colaboratorilor SB era departe de a se fi stins cu trecerea anilor, așa cum afirmau adversarii lustrației.

După concedierea de la „Rzeczpospolita”, Bronisław Wildstein a lucrat la „Wprost” și a condus programul „Bez autocenzury” („Fără autocenzură”) la TV Puls.
Este membru al Asociației Scriitorilor Polonezi și al Asociației Libertății Cuvântului. Din apr 2005 este membru de onoare al Asociației KoLiber.
La 11 mai 2006 a fost ales președinte al TV Poloneze (TVP), în unanimitate, de către Consiliul de Administrație. La 26 feb 2007 a fost demis din această funcție. (Demiterea a fost obținută de răposatul Andrzej Lepper, un politician controversat, cu discurs populist și conexiuni securiste – estice, aflat pe atunci în coaliție cu PiS în guvernul condus de Jarosław Kaczyński).
Din mai 2007, Wildstein s-a reîntors în redacția „Rzeczpospolitei”, unde scrie comentarii politice. Din 2008, din nou la TVP a condus programul „Cienie PRL-u” (”Umbre ale Republicii Populare”). Din sep 2008 până în oct 2010, a condus la TVP1 programul ”Bronisław Wildstein prezintă”. După ce acest program a fost desființat de TVP, BW l-a continuat la tv.rp.pl (Rzeczpospolita TV).

Din octombrie 2011 a încetat să mai scrie la Rzeczpospolita – după preluarea ei de către mogulul Hajdarowicz, schimbarea redactorului șef și a orientării ziarului.
Din 2011 publică la săptămânalul „Uważam Rze”.

În nov 2012, părăsește „Uważam Rze”, în semn de solidaritate cu redactorul-șef al săptămânalului, Paweł Lisicki, dat afară de Hajdarowicz.

În martie 2013, este lansat noul post TV de știri, ”Televizja Republika”. Wildstein este redactorul șef.

Tot 2013 scrie la săptămânalul „Do Rzeczy” întemeiat de echipa care a părăsit „Uważam Rze”

Părăsește Televiziunea Republika în 2014.

În prezent editorialist revista „wSieci”.

OPERA

Romane

• 1989 Jak woda („Ca apa”)
• 1992 Brat („Fratele”)
• 2004 Mistrz („Maestrul”)
• 2008 Dolina nicości („Valea nimicniciei”)
• 2011 Czas niedokonany („Timpul imperfect/neîmplinit”)
• 2012 Ukryty („Ascuns”)

Volume de nuvele

• 1992 O zdradzie i śmierci („Despre trădare și moarte”)
• 2003 Przyszłość z ograniczoną odpowiedzialnością („Viitor cu răspundere limitată”)
Publicistică
• 1987 Jakiej prawicy Polacy nie potrzebują („De ce fel de dreaptă nu au nevoie polonezii”)
• 2000 Dekomunizacja, której nie było czyli Mistyfikacja triumfująca („Decomunizarea care nu a avut loc, sau Mistificarea triumfătoare”)
• 2005 Długi cień PRL-u, czyli dekomunizacja której nie było („Lunga umbră a Republicii Populare, adică decomunizarea care nu a avut loc”)
• 2008 Moje boje z III RP i nie tylko („Luptele mele cu cea de-a III-RP și nu numai”)
• 2013 Demokracja limitowana, czyli dlaczego nie lubię III RP („Democrație limitată, sau, de ce nu-mi place Republica a Treia”)
• 2015 Cienie moich czasów („Umbre ale vremurilor mele”)
Eseistică
• 2009 Śmieszna dwuznaczność świata, który oszalał („Echivocul ridicol al lumii care a înnebunit”)

Volume de interviuri

• 2000 Profile wieku (interviuri cu Francis Fukuyama, Bernard Lewis, Lester Thurow, Leszek Kołakowski, Jacques Derrida, Samuel Huntington și alții)
• 2012 Niepokorny („Nesupus”)– interviu fluviu cu Bronisław Wildstein, de Piotr Zaremba și Michał Karnowski

Volume în limba română

• 2014 Un trecut care se încăpăţânează să nu mai treacă, eseuri, Editura Humanitas
Carte publicată cu spijinul Fundației Ioan Bărbuș și platformei În Linie Dreaptă.

• 2016 Valea nimicniciei, roman, în traducerea Prof. Dr. Constantin Geambașu, în pregătire la Editura Humanitas, în curând în librării

Articole și interviuri în limba română

• https://inliniedreapta.net/author/wildstein/

Decorații și Premii:

• 1990 Premiul Fundației Kościelskich
• 2004 Premiul Andrzej Kijowski – pentru volumul de nuvele Przyszłość z ograniczoną odpowiedzialnością („Viitor cu răspundere limitată”)
• 2005 Membru de Onoare al Asociației KoLiber
• 2006 decorat de Președintele Lech Kaczyński cu Crucea de Ofițer al Ordinului Renașterii Poloneze, pentru activitatea din opoziția anticomunistă
• 2009 Laureat al Premiului Dariusz Fikus pentru anul 2008 la categoria „autori din media”
• 2009 Laureat al Premiului Literar Józef Mackiewicz 2009 pentru romanul Dolina nicości („Valea nimicniciei”)
• 2011 decorat cu Medalia Niezłomnym w słowie, („Celor neclintiți în cuvânt”) acordată acelora care, în timpul regimului comunist, riscând represiuni și închisoare, au acționat pentru libertatea cuvântului în Polonia.
• 2012 Laureat al Premiului Jerzy Zieleński acordat de SDP (Asociația Jurnaliștilor Polonezi) pentru articolul Polska, antysemityzm, lewica („Polonia, antisemitismul și stânga”), publicat în revista Arcana.
• 2014 Nominalizat pentru Premiul Zaharov pentru Apărarea Drepturilor Omului al Parlamentului European
• 2015 Laur SDP („Laurii Asociației Jurnaliștilor Polonezi”) pentru „curaj, echilibru și talent, folosite cu înțelepciune și noblețe”.
• 2016 Medalia de Aur Zasłużony Kulturze Gloria Artis ( „Meritul Cultural Gloria Artis”) acordat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național
• 2016 Decorat de către Președintele Andrzej Duda cu Ordinul Orła Białego („Vulturul alb”), cea mai înaltă distincție a Statului Polonez pentru „merite în slujba Poloniei, realizări în activitatea publică și în jurnalism”

Vezi și:

https://inliniedreapta.net/lavedere/live-inapoi-la-argument-h-r-patapievici-cu-bronislaw-wildstein/
https://inliniedreapta.net/lavedere/horia-roman-patapievici-despre-bronislaw-wildstein-lansarea-volumului-un-trecut-care-se-incapataneaza-sa-nu-mai-treaca/
https://inliniedreapta.net/lavedere/anna-ferens-despre-adam-michnick-ca-mogul-de-presa-in-polonia/
https://inliniedreapta.net/author/wildstein/