FUNDATIA IOAN BARBUS

Che: Argentinianul

În regia lui Steven Sonderberg şi avându-l ca protagonist pe actorul Benicio Del Toro, filmul Che are două părţi, prima parte – Che: Argentinianul, titlu original „Che Part 1: The Argentinian” – ajungând pe ecranele din România la aproape 7 luni de la lansarea din 16 ianuarie 2009. Wikipedia propune pentru acest film termenul de biopic, adică film biografic (biographical motion picture) iar unul din argumente ar fi că se bazează pe cartea lui Jon Lee Anderson Che Guevara, A revolutionary Life. Partea a doua a filmului se numeşte Che: The Guerrilla, unde este tratat discursul lui Che de la Naţiunile Unite din 1964 şi perioada luptelor din Bolivia.

Deşi lansat în toamna lui 2008 la Festivalul de Film de la Cannes – cu ritualicul tam-tam de mare producţie „progresistă” pe valul victoriei lui Obama -, filmul Che: Argentinianul lasă neatinse zonele gri sau negre din adevărata biografie a lui Ernesto Guevara. Che: Argentinianul se ocupă de revoluţia cubaneză, de la momentul întâlnirii Castro-Guevara până la cucerirea completă a Cubei. Însuşi marele regizor Steven Sonderbergh a contribuit la înfrumuseţarea biopicului prin scoaterea scenelor unde era tratat „judecata” făcută lui Lalo Sardinas, unul dintre conducătorii guerillei castriste care a ucis un luptător pentru un motiv îndoielnic. Cel care a fost denumit „The Last Armed Prophet” şi-a continuat cariera de măcelar în închisoarea La Cabana, unde pe lângă „contrarevoluţionari” a omorât preoţi şi homosexuali. Dar asta nu se arată în film. Aşa, doar din spirit progresist…

Cinematografele bucureştene Movieplex, Cinema Plaza şi Hollywood Multiplex îşi aşteaptă spectatorii la acest film. Măcar pentru faptul ca Benicio Del Toro a câştigat Marele Premiu la Cannes sperăm să nu lipsească din asistenţă marxiştii, troţkistii, antiglobaliştii, obamicii şi progresiştii de toate nuanţele de roşu. Pe lângă cei curioşi, neinfestaţi de variantele de virus revoluţionar. Ţinând cont şi de recomandarea călduroasă făcută de ziarul Adevărul, fostul Scânteia, nu avem de ce ne teme: a murit Che, dar revoluţia continuă!

O cronică adevărată despre film o găsim în In These Times sub semnătura lui Ben Kenigsberg: Che the Man, Not the T-shirt. Pe aceasta v-o recomand călduros înainte sau după vizionarea filmului.

200px-Che-movie-poster2

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Daniel Francesco

Daniel Francesco

11 comentarii

  1. Riddick
    1 august 2009

    Tare curios as fi sa vad cat de pline vor fi salile. Mai ca m-as duce sa-l vad, mai mult sa observ reactia salii la propaganda. Daca o constientizeaza sau nu.

  2. Francesco
    1 august 2009

    Actorii sunt buni, s-au investit si o multime de bani in film (unii vb. de 60 milioane), dar parca nu m-as duce la cinematograf. O „biografie” selectiva nu ma atrage.

  3. dr. jones
    1 august 2009

    astept cu nerabdare un biofilm marca sondberg despre eroul revolutionar nicolae ceausescu.
    Care a dus Romania pe cele mai inalte culmi ale stiintei si progresului.

  4. Riddick
    1 august 2009

    Scoate la toamna Michael Moore un film despre criza. In USA se cere audit la Federal Reserve Bank, care se pare ca-i in pioneze:

    http://www.russiatoday.com/Top…..-paul.html

    http://www.politicallore.com/w…..serve/1113

  5. Imperialistu'
    1 august 2009

    Ceausescu a fost prea analfabet pentru a starni simpatia idiotilor utili. Astia din urma sunt prea narcisisti pentru a aplauda orice bruta. Au nevoie de un lider cu charisma, cineva care sa ii vrajeasca prin cuvinte si/sau privire. Ceausescu era incapabil a starni asemenea admiratie; Mao, Castro, Ernesto si Chavez pot sa o faca, uu acel ceva la care Ceasca nici nu putea visa.

  6. Francesco
    1 august 2009

    Exista si o varianta de urgenta, un fel de hip-hop de Dambovita: Vanghelie. Are multe in comun cu Chavez, dar mai trebuie sa isi slefuiasca nitel discursul. Cu gramatica se intelege f. bine, sta in doua picioare si nu se lupta cu Presedintii Americii, pentru alde Basescu el este teoreticianul de frunte al PSD. Intelectualii din PSD au ori varianta Sorin Oprescu, ori trabuie sa stea cuminti in banca lor, gen Cristian Diaconescu.

  7. Manjusri
    1 august 2009

    In opinia mea, o caracterizare perfecta a lui Che a fost facuta de Sorin Ionita, intr-un articol din Revista 22: „Paradoxal, acest om, o combinatie de Himmler si Beria, a ajuns simbolul libertatii si e ridicat în slavi exact de cei pe care i-a exterminat.”(Revista 22, 29.09.2005)

  8. Francesco
    1 august 2009

    Din recomandarea lui Manjusri:

    „Fara studii terminate (în anii ‘50 universitatile nu erau înca fabrici de diplome), valul revolutiei i-a dat pe mana puterea suprema, cu drept de viata si de moarte. In plus, spre deosebire de Stalin, Pol Pot sau Gheorghiu-Dej, era un barbat frumos, cu ochi patrunzatori, ce pareau si inteligenti pana deschidea gura. Aceste doua atuuri l-au transformat în produs aspirational de masa, prizat în nestire de intelectuali americani cu o doaga lipsa, sindicalisti italieni machiavelici sau frantuzoaice lesinate.
    Ca atare, a aparut în Occident o întreaga moda “Che”. El Comandante priveste vultureste de pe haine, cani, ceasuri, solnite, ilustrate ce fac cu ochiul, sticle de bere, trabucuri. Se fac tatuaje “Che”, cum are boxerul Mike Tyson, “omul fara creier mare”, oaspete recent al primarului Mazare din Constanta. Intr-un camin studentesc din Washington DC, l-am vazut pe un abajur de veioza, iar la Londra s-au vandut prezervative “Macho” cu aceeasi imagine (retrase în urma actiunii în instanta a mostenitorilor fotografului care a facut celebra poza). La concurenta cu Mickey Mouse si Elvis Presley, Che Guevara a ajuns un produs kitsch de larg consum. Piata s-a razbunat astfel crunt pe revolutionarul care voia sa îngroape capitalismul, deturnandu-i fan-clubul din contra-cultura într-o forma malaiata de conformism, ca toate modele adolescentilor întarziati”.

    Sorin Ionita, articolul Viva la Revolucion TSD!

  9. dr. jones
    1 august 2009

    Imperialistule – cu idiotii utili – nu se stie niciodata.
    Sunt convins ca exista voci care sustin ce bine era pe vremea lui – cum toti aveau de munca, case si inevitabila intrebare de o prostie remarcabila: ai auzit tu de vreun roman care sa moara de foame pe vremea lui?
    sau ca daca ceausescu dadea de mancare la popor – nu se mai schimba regimu’!!!
    eu cred ca o sa apara genul asta de filme si despre ceausescu.
    au aparut ele „documentarele” lui moore care explica superioritatea sistemul de sanatate cubanez si o gramada de idioti utili l-au inghitit pe nemestecate…

  10. Paco
    1 august 2009

    Hasta La Victoria Siempre!

  11. costin
    1 august 2009

    hasta, paco, hasta ????

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian