FOTO Inquam Photos/ Alberto Groşescu
După golirea brutală a pieței, jandarmii au rămas grupați bătând din când în când în scuturi; mă apropii de cei de la Aviatorilor și încep să le strig că și noi și ei ar fi trebuit să ne petrecem altfel o seară de vineri, că știu că nici ei nu vor să trăiască într-o țară condusă de penali, care își fac legi pentru ei, că nu Dragnea îi plătește, ci cei pe care acum îi tratează drept inamici, că Dragnea și cei din guvern nu produc decât pagube atunci când nu fură de-a dreptul și că fură și de la ei, că jandarmii nu mai sunt forțe de ordine, așa cum se striga în difuzor – „respectați forțele de ordine!” -, ci au ajuns bodyguarzii lui Dragnea și ai altor infractori, că pe timpul altor guverne n-au fost în situația să se poarte ca forțe de represiune, ci doar acum cu infractorii ăștia la putere…
În timp ce vorbeam, unul dintre jandarmi îmi făcea întruna semn a lehamite cu mâna: valea; la un moment dat, dintr-un rând din spate al formațiunii de jandarmi, o femeie, parcă, face un pas lateral și-mi dă un jet de gaze; n-a fost neapărat un gest agresiv, nu mi l-a dat în față – deși l-am resimțit și după câteva secunde aveam senzația specifică de sufocare – ci plin de dispreț, un fel de ‘mai dă-te dreaq’.
Dincolo de ordinele unor ticăloși din politică sau de la vârful jandarmeriei, constați cu astfel de ocazii că printre jandarmii de rând sunt mulți neisprăviți, ciomăgari, cocalari, neamuri proaste, care nu înțeleg prea multe din meserie; pe de o parte își abandonează laș un coleg, salvat în cele din urmă tot de protestatari, și își pierd arme de foc ca niște prostănaci; pe de alta, când se simt stăpâni pe situație, grupați și în uniformă de luptă, se cred dumnezei pe pământ și nu dau doi bani pe cei din fața lor, oricât de pașnică ar fi încercarea de interacțiune.
Sloganul galeriilor nu mai pare deloc o răutate cu rimă, după ce ai avut de-a face cu ei: Dacă n-ai o meserie, du-te la jandarmerie.
Josnicia Jandarmeriei nu și-a atins apogeul când a lovit brutal manifestanți; meschinăria ticăloasă a acestei instituții s-a manifestat plenar abia când a încercat să profite de povestea femeii jandarm bătute în mulțime. Mai ales că a fost în mod clar o acțiune gândită la vârf.
Știrea că fata este suspectă de fractură la coloană „cu riscul de a rămâne paralizată” a fost lansată și întreținută de jandarmi; ba chiar spuneau aseară că nu știu cum să anunțe familia fetei. În acest timp, goarnele mediatice își făceau treaba și amplificau grozăvia: ‘Jandarmul se luptă pentru viață’ a fost toată seara titlu la Felix TV.
Între timp, Jandarmeria a organizat o conferință de presă în care a pomenit despre fata bătută, fără să zică nimic despre evoluția stării ei, dacă se confirmă sau nu diagnosticul inițial.
A trebuit să apară după doar câteva ore ministrul Sănătății, care a declarat că jandarmerița s-a ridicat din pat bine-mersi și ‘e nerăbdătoare să se întoarcă la serviciu’; în mod cert, informația era cunoscută de ore bune, de dinainte de conferința Jandarmeriei, iar unii spun că se știa de aseară că fata este bine.
În concluzie, o instituție militară, care trebuie să fie de o sobrietate ireproșabilă, se victimează ca o borfetă și creează un scenariu mizerabil de telenovelă, încercând să obțină compasiune publică pe seama suferinței.
N-ar trebui să ne mire dacă am auzi că vreun șef de acolo s-a enervat când a aflat că fata este bine – presupunând a fost vreodată atât de rău pe cât s-a spus: ai dracu, repede își mai revin ăștia, n-ar fi rămas și ea țintuită la pat vreo două săptămâni.
