În general vorbim despre terorismul islamic ca despre o afacere masculină, dar balanţa mai înclină din când în când către sexul aşa-zis slab. Au fost destule cazurile în care atentatoare sinucigaşe au păşit în paradisul islamic lund cu ele cât mai mulţi oameni, bărbaţi, femei şi copii deopotrivă. De la “vaduvele negre” cecene la belgianca Muriel Degauque, convertită la islam că urmare a căsătoriei cu un marocan, “martiră” în 2005, s-a dovedit că fiicele lui Allah se comportă bine în postură de atentatoare.

Dar munca unor reţele teroriste nu se rezumă doar la atentatele propriu-zise. Pentru ca un atentator să-şi ducă la îndeplinire “misiunea” sunt necesare informaţii, oameni de legătură, bani şi mijloace de locomoţie, aşadar există un număr greu de estimat de sprijinitori ce nu se implică direct în atentate, dar contribuie la succesul lor. Potrivit religiei în numele căreia reţelele teroriste decid unde, când şi cui să i se ia viaţa, femeile sunt supuse bărbaţilor care conduc grupările respective. Sunt nişte auxiliari ce primesc misiuni importante acolo unde prezenţa bărbaţilor ar da de bănuit. Niciodată lider, niciodată fără stăpân, femeia terorist îşi ştie locul, în cort sau cu centura de explozibil sub burka.

Algeria, Oran, 22 martie 2009. Un tribunal local a admis cererea unui procuror de încarcerare a unei femei – careia i se dau doar iniţialele, PV – care a admis că a avut ca misiune uciderea unor personalităţi importante, militare şi civile din Algeria. PV a lucrat la o coafură din Oran cu ani înainte de a pleca în Egipt, unde a intrat într-o celulă teroristă feminină ce este în contact cu toate reţelele teroriste internaţionale, inclusiv al-Qaeda.

Conform ennaharonline.com, PV a declarat că Mossadul israelian este inspiratorul reţelei teroriste feminine, al cărei centru este Egiptul şi cu ramificaţii în mai multe din ţările din Golful Persic. Misiunea dată de Mossad celulelor teroriste feminine este să asasineze personalităţile arabe pe care Israelul doreşte să le elimine. PV a călătorit în special în ţările din Golf, inclusiv în Irakul din timpul lui Zarkawi, sau în Kuweit, de unde a fost dată afară împreună cu alte femei din reţea.

Pentru a facilita misiunile reţelei teroriste, Mossadul a pus la dispoziţie mari sume de bani. Li s-a cerut femeilor să intre în graţiile viitoarelor victime, pe care trebuiau să le fotografieze în situaţii “specifice”, fotografii care urmau să fie folosite pentru şantaj. Ultima misiune primită de PV a fost să se deplaseze în Algeria natală unde urma să se infiltreze – inclusiv cu ajutorul unei căsătorii cu un ofiţer superior – în anturajul unor personalităţi militare şi politice de prim rang, chiar candidaţi la preşedinţie. Într-un moment favorabil, PV trebuia să îl ucidă pe cel pe care-l indicase Mossadul. Numele preşedintelui Abdelaziz Bouteflika nu este menţionat în articolul din Ennahar, dar se subânţelege că s-ar fi putut ajunge şi la el.

Ce a stat la baza fabricării acestei poveşti este greu de spus. Ura faţă de evrei sau gudurarea justiţiei algeriene în faţa preşedintelui Bouteflika, un pacificator cu pumn de fier? Un răspuns facil e de negăsit. De la atentatul din 11/09, când numeroase organe de presă arabo-musulmane au susţinut că a fost vorba de o conspiraţie evreiască, nu de o crimă islamistă, toate nenorocirile lumii, de la criza economică la atacurile reţelelor teroriste îşi găsesc explicaţia în manevrele israeliene. Media arabă este recunoscătoare justiţiei algeriene.
Sabrine, o aspirantă la moarte prin atentat sinucigaş a spus:

„In paradise the male martyr gets 72 virgins but the female martyr becomes queen of those virgins. The rest of the virgins are her maids and they wait on her. She is the best and most beloved.”

Cherchez la femme ou cherchez le Mossad? Această-i intrebarea…