Victor Ponta a atacat în termeni duri procurorii care au dispus sechestru pe produsele Petrotel Lukoil. El i-a criticat pe aceştia deoarece nu ar fi interesaţi de faptul că “Lukoil are 3.500 angajaţi, că, de exemplu, Oltchim cumpără doar de la Lukoil, că au blocat combustibil pe la Oil Terminal şi la Conpet, că nu ştie procurorul şi nici nu cred că e treaba…sau mă rog, probabil că nu e treaba domniei sale”. Decizia procurorilor de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti este una legală şi, conform Codului Penal, a fost explicată clar în comunicat. Procurorii au deschis companiei ruseşti Lukoil un dosar de evaziune fiscală şi spălare de bani. Aceştia susţin că Lukoil a făcut evaziune fiscală de peste 112 milioane de euro şi că ar fi spălat alte 118 milioane de euro. Astfel, Lukoil ar fi prejudiciat statul român cu aproximativ 230 de milioane de euro.

A doua zi după descinderea procurorilor, compania a început procedurile de oprire a producţiei la rafinăria Petrotel – Lukoil, din Ploieşti, deşi ancheta viza strict documente scrise şi nu afecta absolut deloc activitatea propriu-zisă. Astăzi deja a fost instituit sechestru asigurator asupra stocurilor de materii prime deţinute de Lukoil în tank-urile, conductele de transfer şi rezervoarele Oil Terminal  SA.  Cu toate acestea, „procurororul” Ponta le cere acestora să găsească „soluţia legală”.

Ieşirea suprinzătoare a premierului vine la doar câteva ore după ce ambasadorul rus a avut o declaraţie asemănătoare. Oleg Malginov a avut totuşi o ieşire mult mai moale decât premierul, spunând doar că este “foarte îngrijorat”. Malginov a adus în discuţie locurile de muncă creat de Lukoil şi beneficiile aduse de companie economiei naţionale. Cu toate acestea, ambasadorul rus nu şi-a permis nicio clipă să atace justiţia din România! Din acest punct de vedere, putem spune că adevăratul ambasador al intereselor ruseşti este Victor Ponta.

Ce se ascunde în spatele declaraţiilor lui Ponta?

Acest caz aduce o noutate absolută pentru publicul român. Până acum ne-am obişnuit să-l vedem pe Victor Ponta luând apărarea corupţilor din propriul partid. Acum îl vedem atacând Justiţia din România şi luând apărarea unei companii ruseşti! De-a lungul timpului, mai multe companii străine au fost vizate de anchete ale diferitelor instituţii din România, însă Victor Ponta nu a reacţionat niciodată. A făcut-o abia acum, când justiţia a lovit în interesele regimului fascist de la Moscova, a cărui companie de stat prejudicia statul român! Altfel spus, dintre Putin şi români, Ponta l-a ales pe Putin.

Declaraţia premierului vine în contextul în care numeroase voci atrag atenţia că România sub conducerea lui ar putea devia de la cursul pro-Vest şi s-ar putea întoarce către marile puteri nedemocratice din est, Rusia şi China. Dacă rămânem în zona energiei, Aici putem vedea pe larg planul premierului de a oferi mare parte a sistemului energetic naţional Chinei, chiar cu riscul de a submina securitatea naţională şi interesele naţionale.

De altfel, nu este nicio noutate pentru nimeni faptul că Victor Ponta preferă modelul chinezesc şi modelul putinist. Marea întrebare acum este în ce măsură Victor Ponta ar continua aceste politici de apropiere de dictaturi precum Rusia sau China.

Companiile ruseşti din România

Cazul Lukoil este cel mai mare dosar de corupţie în care este implicată o companie străină, în ultimii 25 de ani. Un aspect interesant este că au fost făcute 23 de percheziţii la mai multe sedii ale unor societăţi comerciale, printre care S.C. Petrotel Lukoi S.A., S.C. Lukoil Energy & Gas Romania S.R.L., S.C. Lukoil Lubricants East Europe S.R.L., S.C. Agenţia Lukom-A-România S.R.L., S.C. TP Log Services S.R.L., toate din Ploieşti.

Lukoil nu este singura companie rusească ce a investit în România. Observăm însă două lucruri: toate companiile ruseşti au deschis şi închis de-a lungul timpul numeroase firme, şi toate sunt fie pe pierdere, fie au profitul unui butic de cartier. În România există numeroase companii ruseşti care au investit direct sau indirect în ultimii ani, printre cele mai cunoscute figurând Gazprom, Lukoil sau Artoil. Spre deosebire de majoritatea firmelor occidentale, care acţionează sub nume propriu pe o piaţă străină, companiile ruseşti preferă să acţioneze prin intermediari sau să deschidă numeroase subsidiare.

De exemplu, Gazprom a înfiinţat mai multe subsidiare în România, precum Gazprom Marketing & Trading Limited London, Gazpom Export – Reprezentanţă, Gazprom Intermedial distribution SRL, Gazprom Trading SRL, Gazprom Marketing and Trading Limited London – sucursala Bucureşti.

O altă caracteristică a companiilor ruseşti este aceea că preferă să lucreze şi prin intermediul unor alte firme pe care le controlează. Gazprom ne oferă şi aici exemplul cel mai elocvent, dacă ne uităm la faptul că pe piaţa românească, ruşii lucrează inclusiv prin intermediul companiei sârbeşti NIS. Gazprom a deschis anul trecut 12 benzinării în România, prin intermediul NIS Petrol SRL, iar anul acesta intenţionează să ajungă la cel puţin 50, pentru a-şi creşte şi mai tare numărul în 2015.

Cea mai importantă prezenţă rusească pe piaţa românească (ca volum al afacerilor) este totuşi Lukoil, ce deţine aproximativ 20% din piaţa de produse petroliere. Compania controlează în România 310 staţii de distribuţie şi zece depozite de produse petroliere. Lukoil a primit recent şi o autorizaţie pentru construcţia unui parc solar, la Ploieşti.

Ultima firmă rusească importantă care a intrat pe piaţa românească este Art Oil, care a deschis deja patru benzinării. Compania este deţinută de magnatul Rishat Safin, unul dintre cei mai bogaţi ruşi, a cărui familie a fondat chiar imperiul Lukoil.

Dacă ne uităm la profitul acestor firme avem impresia că acestea fac afaceri în România doar de plăcere şi că au venit să piardă bani! De exemplu, Lukoil a pierdut în ultimii 6 ani aproximativ 700 de milioane de euro! Astfel, principalele două firme ce aparţin consorţiului rus şi care operează în România, Lukoil România SRL şi Petrotel-Lukoil SA, au cumulat împreună pierderi de peste 3 miliarde de lei (720 milioane de euro) între 2008 şi 2013. Cifra de afaceri a celor două companii, conform datelor raportate Ministerului Finanţelor, este însă una uriaşă: peste 12 miliarde de euro.

Poziţia Administraţiei Prezidenţiale faţă de companiile ruseşti

Am discutat recent cu Iulian Fota, consilierul preşedintelui Traian Băsescu pe probleme de securitate naţională şi energie. Am fost în special interesat să văd în ce măsură banii din Est ar putea veni cu nişte condiţii de ordin democratic şi un stil de a face afaceri diferit de cel euro-atlantic.

„România, în ultimii ani, a avut o politică a uşilor deschise. Orice investiţie străină este binevenită. Nu avem idei preconcepute. Atât timp cât nu avem argumente solide să bănuim lipsa de onestitate a unei investiţii, de exemplu, se poate întâmpla să nu fie originea sumei investite clară sau fondurile să nu fie obţinute pe căi licite, nu avem nicio problemă”, îmi spunea Iulian Fota.

Consilierul preşedintelui atrăgea însă atenţia că cei care investesc în România trebuie să respecte trei condiţii esenţiale: „Investiţiile sunt binevenite pentru că plecăm de la ideea că cine investeşte în România înţelege cele trei condiţii minimale: respectarea legislaţiei naţionale, respectarea legislaţiei europene şi neamestecul economiei în politică. Încurajăm investiţiile străine, însă aşteptăm de la investitorii străini să se menţină strict în planul economic şi să nu interfereze cu politica noastră naţională sau euro-atlantică. Economia este şi a investitorilor străini, politica este numai a cetăţeanului român, aceasta este regula de aur în orice democraţie consolidată”.

În momentul în care am solicitat poziţia Administraţiei Prezidenţiale cu privire la investitorii din est, companiile ruseşti nu erau considerate o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale. „Nu privim investiţiile economice din perspectiva unor jocuri de sumă zero, inclusiv pe zona energiei, care este o zonă importantă şi sensibilă, unde România şi-a manifestat preocuparea pentru dimensiunea de securitate”, explica Fota.

Administraţia prezidenţială consideră totuşi că influenţa Rusiei ca actor energetic a scăzut în ultimii ani şi că, în viitor, va scădea şi mai mult. „S-a ajuns la un clişeu deja, cred că exagerăm importanţa energetică a Rusiei. Rusia la momentul 2014 nu mai este atât de importantă energetic cum era, de exemplu, când a oprit gazul pentru Ucraina. Motivul este simplu, între timp a apărut această revoluţie a gazului de şist, a apărut chestiunea gazului lichefiat, au apărut Statele Unite ca exportator de gaz. Cred că discutăm prea mult despre Rusia ca pericol energetic, deoarece în ultimii ani relevanţa energetică a Rusiei s-a redus”, crede Iulian Fota.

Poziţiile diplomatice ale oficialilor români nu ascund însă realitatea care ne arată mai clar ca niciodată faptul că banii esticilor distrug economia României. Companiile din aceste ţări nu au la bază norme etice şi morale, precum majoritatea companiilor occidentale. În activitatea oricărei companii ruseşti sau chinezeşti va exista întotdeauna tentaţia fraudării statului în care îşi derulează afacerile. Reacţia oficialilor companiei ne arată chiar că sunt dispuşi să şantajeze statul care le descoperă ilegalităţile şi că miza pentru ei nu este nicidecum intrarea în legalitate.

Un lider politic patriot şi responsabil ar fi pus problema altfel: nu respectaţi regulile jocului, nu respectaţi ţara gazdă, vă ocupaţi cu evaziunea fiscală şi cu spălarea de bani, deci puteţi pleca de unde aţi venit. Nu avem nevoie de astfel de parteneri. În schimb, premierul Ponta a ales să se căciulescă la ruşi şi să atace procurorii români care îşi fac meseria ca nişte adevăraţi patrioţi, chiar cu riscuri majore pentru viaţa lor. Aceşti oameni trebuie susţinuţi, protejaţi şi onoraţi, nu batjocoriţi public, pentru că, în final, ceea ce a făcut premierul este doar un act josnic de trădare naţională.