De la bun început aţi înţeles că e vorba de o ficţiune, care este însă foarte îndrăgită de cei care o folosesc ca armă împotriva Israelului. În primul rând ca armă propagandistică. Şi se bucură de mult succes.
Ce-i drept, nimic nu e mai uşor în domeniul propagandei decât să îndrepţi atacurile împotriva Israelului şi a evreilor. O infrastructură culturală de ură şi minciuni, preexistentă deja din timpuri greu de precizat, constituie un excelent sol pe care poate prinde orice acuzaţie, minciună şi absurditate contra evreilor şi a tot ce e legat de ei. Nu toţi oamenii sunt infectaţi de acest sol nociv, dar sunt suficienţi pentru a produce o huiduială continuă împotriva poporului cel mai huiduit din istorie.

Dar să revenim la subiect. Nu voi prezenta toata istoria cunoscută în general, căci ar lua mult prea mult spaţiu.
Este ştiut că o dată cu declararea independenţei (1948), şi după victoria într-un război aproape fără şanse, în care ţările arabe cu un avantaj covârsitor au încercat să nimicească statul evreiesc nou născut, lumea (cu excepţia ţărilor musulmane) a arătat multă simpatie pentru Israel şi i-a aplaudat victoria. URSS fusese primul stat din lume care l-a recunoscut, încă înainte de americani.

Problemele au început ceva mai târziu, când rusii au văzut că Israelul, deşi stat cu tendinţe socialiste pe atunci, nu a fost dispus să intre sub larga pulpană a marelui frate de la Rasarit.

Arabii, la rândul lor, nu s-au împăcat cu înfrângerea şi au continuat în anii următori eforturile în vederea nimicirii Israelului, cu declararea pe faţă a intenţiei. În paralel, cei cca 650.000 de refugiaţi arabi fugiţi din teritoriul israelian, în loc să fie absorbiţi între fraţii lor în ţările în care au ajuns, toate fiind ţări arabe, locuite de arabi ca şi ei, au fost închişi în tabere de refugiaţi și li s-a interzis să se integreze în ţările respective. În cea mai mare parte situaţia continuă la fel până azi. Li s-a spus să aibe răbdare, că în curând Palestina va fi curăţată de evrei şi se vor putea întoarce.

Semnificativ este faptul că ONU, care întreţine aceste tabere, îi consideră refugiaţi pe viaţă, inclusiv toate generaţiile care vor urma. O asemenea politică nu practică ONU cu nicio altă categorie de refugiaţi din lume. Scopul acestei politici a fost crearea unei mase de oameni în rândul cărora să se poată dezvolta o mişcare extremistă antiisraeliană, cu largul concurs al ONU.

Până prin anii ’60 nimeni nu a auzit de termenul „popor palestinian”. Însusi fondatorul OEP, Ahmed Shukeiri (diplomat saudit fără nicio legatură cu Palestina) nu a vorbit de arabii palestinieni ca de un popor distinct. Iar până în 1967 nicio ţară arabă nu a pretins crearea vreunui stat palestinian, ci pur şi simplu distrugerea Israelului. De fapt, chemarea aceasta răsună din nou azi, fără nicio ruşine.

Schimbarea a venit după 1967, când Yaser Arafat a preluat conducerea OEP şi a primit instructajul cuvenit dela KGB-ul sovietic. Din acel moment OEP a devenit adevărata mişcare teroristă pe care o cunoaștem.

Ruşii au înţeles că formula folosită până atunci produce o imagine păgubitoare mişcării, căci menţine imaginea adevărată a minusculului Israel asediat de masa imensă a lumii arabe, imagine care trezea totuşi simpatie. Ruşii au mai înţeles că pentru propriile lor interese strategice trebuie să organizeze şi să antreneze OEP în vederea efectuării de atacuri teroriste „profesioniste”.

Şi atunci, din arsenalul inepuizabil al minciunilor şi mistificărilor rusesti (din care ieşiseră la vremea lor şi faimoasele „Protocoale” ale Sionului) răsare o noua idee genială: declararea arabilor din Palestina ca popor distinct şi inventarea unei istorii proprii care să nege concomitent istoria evreilor.

Ideea este lansată si speculată cu succes. Dintr-o dată, nu mai vedem Israelul asediat de sute de milioane de arabi chemând isteric la distrugerea lui, ci vedem „un biet popor oropsit, alungat din patria sa multimilenara de catre uriaşul căpcăun sionist şi luptând în lupta sa dreaptă pentru eliberare”.

Trucul prinde rapid în lumea civilizată, nu în ultimul rând din motivele arătate la începutul articolului, dar şi din cauza trendului la modă de sprijinire a luptei de eliberare a popoarelor coloniale, mai ales că Israelul este prezentat ca o putere colonială. Nu ma întrebaţi de logica afirmaţiei, întrebaţi-i pe ei…

Istoria confecţionată pentru poporul născocit în birourile de la Moscova şi adoptată cu entuziasm de către arabi este la fel de uimitoare. Ea pretinde că „poporul palestinian” este descendent direct din filistenii antici (jocul de nume e atrăgător, nu?), iar cercetările ulterioare ale „specialiştilor în istorie” arabi găsesc că Isus Christos însuşi a fost un ‘falastin” de-ai lor pe care l-au omorât sionistii. Pentru precizare amintesc numai că filistenii, care au încercat să invadeze primele regate evreieşti, acum mai mult de 3 milenii, au fost înfrânţi şi au dispărut ca popor încă cu vreo 2800 de ani în urmă, absorbindu-se treptat în rândul evreilor. Dar istoria se rescrie când e nevoie…

În realitate nu există desigur nicio diferenţă între arabii din zonă sub niciun aspect. Identificarea lor cu găselnita de „popor palestinian” este pur politică, dar prinde la publicul de destinaţie (ignoranţii europeni, în special), produce exact sprijinul scontat şi de aceea de ce să nu continue aşa? Cu toate acestea unii conducători arabi nu s-au abţinut să spună şi adevărul în decursul ultimelor decenii.

Şi încă ceva. Precum mai scrisesem, lumea arabă (cu sprijinul Iranului) revine treptat la lozinca distrugerii Israelului. Iar ideea de „popor palestinian” începe să se estompeze puţin câte puţin în propagandă, locul luându-l motivele islamice, ideea de „Umma”, adică de naţiune islamică unică. Se pare că arabii nu mai simt nevoia să uzeze atâta de trucul debil cu „poporul palestinian” pentru a-şi motiva setea de distrugere în ochii lumii nemusulmane, căci au reuşit să producă deja acolo câtă otrava antiisraeliana au dorit. Aşa că şi-au dat cu totul arama pe faţă.

Ofer cititorilor câteva articole interesante, care sintetizează aspecte diferite ale problemei. Mai sunt şi multe altele. Merită citite.
https://frontpagemag.com/2011/david-meir-levi/an-invented-people/2/
https://www.discoverthenetworks.org/viewSubCategory.asp?id=46
https://www.meforum.org/3273/palestinian-founding-national-myths